Manstirea cu copii

[sophia]

@lore86
Stai sa ne intelegem. Eu nu spun sa nu se implice biserica si manastirea in probleme sociale.
Ceea ce spun eu este ca acest lucru sa fie temporar, atat cat este nevoie, pana se gaseste solutia definitiva (adoptia).
Din cate am inteles eu insa, atat la Valea Plopului (la preot) cat si la alte manastiri unde sunt luati copii, acestia nu sunt dati spre adoptie. Si am impresia ca se inmultesc aceste locuri...

Aceeasi problema este si la orfelinate. Copiilor nu li se fac dosarele si nu sunt dati spre adoptie. Nu-i asa usor cu infiatul...

[AlinB]

Sophia, tot n-ai scapat de obsesia cu infierea?

Ti s-a mai zis de cateva ori ca infierea e o chestiune de legislatie nu problema celor care ingrijesc acesti copii.

Adica la ei ar fi coada pentru adoptii si ei nu vor sa-i dea, cam asta e ceea ce tot incerci sa spui?

[Annemarie3]

În prealabil postat de antoniap

In manastirea cu copii se continua ,,prietenia cu lumea''. Acesti copii sunt cazati si hraniti la manastire, dar urmeaza cursurile unei scoli obisnuite. De acolo se intorc cu influente de tot felul cu consecinte mai mult sau mai putin fericite.

In locul maicilor postitoare si rugatoare, de exemplu, sunt preferate maicile viguroase care pot munci mult si care tind spre perfectiune oarecum in sens lumesc: curatenie ireprosabila, lux, mancare buna si aspectuoasa etc. Accentul se muta pe slujirea lumeasca. Nepazind cum se cuvine postul si rugaciunea, sa nu ne miram ca unii monahi mai cad prada patimilor!

Atasamentul fata de copii chiar sincer si nevinovat abate mintea de la rugaciune, orice s-ar spune. Sfanta Dositeea a renuntat la tovarasia cu nepoata ei cand a vazut ca o impiedica la rugaciune.

Mult mai bine ar fi sa existe case de copii in apropierea manastirilor. Cu personal calificat, iar calugarii sa-i asiste religios in primul rand si sa-i ajute si material. Avem nevoie de rugatori puternici in manastiri, altminteri monahismul isi pierde menirea. Nu mi se pare normal sa se conditioneze construiea unei manastiri de o astfel de implicare in plan social.

Incotro se indreapta monahismul? Daca monahii vor dori sa le dea copiilor respectivi o educatie religioasa cu adevarat, se vor invoca, probabil, drepturile omului! Daca vor cadea cu totii in patimi, nu se va mai invoca nimic!

Copiii cresc, iar in manastire vin si maici tinere... Cum le ajutam pe maicile respective sa lupte cu patimile?

Prin urmare, ar fi bine sa lasam monahismul romanesc sa-si continue menirea, fara a se pagubi pe sine. Cu discernamant, avand grija si de sufletele celor care au parasit lumea sa devina ingeri rugatori pentru noi toti. Bine ar fi sa existe un echilibru perfect intre munca si rugaciune.

Societatea chiar nu mai poate sa-si intretina copiii? Trebuie sa-i trimita pe capul manastirilor ca sa le tulbure linistea?

"De esti mirean, indeletniceste-te cu bunatatile ce le poti face in lume; iar de esti calugar, indeletniceste-te cu lucrurile cu care se impodobesc calugarii cei buni. Dar de voiesti sa te indeletnicesti cu amandoua, vei cadea din amandoua". Sfantul Isaac Sirul (citat preluat de pe Crestinortodox.ro)

Doamne, ajută!
Mi se pare cel mai bun răspuns din toate câte am citit până acum la acest subiect...cel mai echilibrat și în deplină rezonanță cu Sfinții Părinți. Aproape că nu mai am ce adaugă, deoarece ați scris tot ce era de scris.
Cine are urechi de auzit să audă!