Incerc sa rezist...

[Dumitru73]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

mai Petrică, mai ... off, off ...
bănuiesc prin ce stări treci.
nu cunosc motivul stării tale, dar pot să-ţi spun că şi eu am trecut prin situaţii,asemănătoare, deşi niciodată nu am luat în calcul varianta cu încheierea socotelilor.
cred că am mai scris o dată pe forum despre asta.
am trăit o perioadă din viaţă ... extrem de. dureroasă. la mine a fost cam 2 ani.
dar a fost extrem, la propriu.
practic, am cunoscut ce înseamnă să fii pe cea mai de jos treaptă a societăţii la propriu (mă repet).
nu valoram, în ochii semenilor, nici dat o ceapă degerata.
e adevărat că familia mi-a fost alături, dar nu de la început.
şi-au dat seama că trebuie să mă ajute, când rahatul începea să-mi între în nări.
dar asta nu a fost sfârşitul calvarului.
îmi aduc aminte că mă trezeam noaptea şi mă uităm în jur. câteva zeci de secunde eram sigur că trăiesc un vis urât.
trezirea la realitate era cruntă, de fiecare dată.
am vărsat râuri de lacrimi, in fiecare zi.
dar a fost un moment ...
un moment în care am luat o hotărâre.
am zis NU!
asta Nu e viaţa mea. e doar un vis urât peste câte trebuie să trec.
momentul a fost ca o revelaţie, o fulgerare.
din acel moment singurul meu scop a fost supravieţuirea.
fizică, morală, dar mai ales păstrarea demnităţii.
şi m-am bătut pentru asta, şi la propriu şi la figurat.
dar am reuşit.
nu numai că am supravieţuit, dar am reuşit să-mi păstrez moralitatea aproape intactă.
sigur că sunt şi urmări.
sunt extrem de dur în faţa duşmanului, dar când rămân singur încep sa plâng.
recunosc că din punct de vedere psihic, viaţa mea e o continuă luptă. dar fiecare trebuie să poarte o cruce. asta e a mea.
dacă te pot ajuta cu ceva, nu ezita să-mi ceri. poţi să foloseşti mesageria.


fraţilor, dacă puteţi, ajutaţi-l.
cine nu a primit un scuipat în ochi, fără să aibă puterea şi dreptul să clipească măcar, nu ştie ce înseamnă umilinţa supremă.

[florin.oltean75]

Fiecare om are momente de suferinta intensa si disperare cand simte ca se afunda si ca nimic nu-i mai poate curma durerile,
in afara "mortii" - pe care o vede ca fiind "eliberatoare".

Este insa o inselare cumplita.
Cel aflat in chinuri nu poate vedea aceasta.

Pentru ca moartea nu este "odihna". Ea este doar o trecere.

Si daca demonul sinuciderii invinge, acesta va fi luat dincolo.
Iar suferintele vor fi inmiite fata de cele prezente.

Cel ce este prigonit astfel,
nu trebuie sa capituleze ci sa se pregateasca de lupta cu demonii mintii.

Sa-i alunge cu rugaciunea si cugetarea.

"Imi doresc atat de mult viata in Dumnezeu
ca voi lupta pana la ultima suflare.

Nu voi ceda chiar daca toti demonii se vor pravali peste mine,

Chiar daca voi fi patruns de toate suferintele
Pana la agonie,
Voi privi spre Tine Doamne,
Pentru ca vreau Viata Ta acum,
Nu moartea mea".