Curatia trupeasca pana la nunta

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Si cam care ar fi situatia, in viziunea dv, in care "tragerea in teapa vesnica" ar fi justificata ? Sau nu ne putem inchipui un astfel de caz si nimeni nu este tras in teapa in mod vesnic ? Realizati ca asta e echivalent cu a spune ca Isus a aberat ?

Unde şi când a vorbit Iisus de pedeapsa veşnică ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Unde şi când a vorbit Iisus de pedeapsa veşnică ?

In multe locuri. Iau un singur exemplu, la intamplare: Matei 18 cu 8: "(...)decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic."

Domnule, poate ca indraznesc prea mult. Dar, la urma urmei, daca nu eu, atunci cine sa o faca?
De cate ori aveti o dificultate de credinta, vorbiti cu unul dintre aceia care au primit de la Dumnezeu ministerul de a ne fi calauze. In vederea acestui lucru, trebuie mai intai sa va asezati sufletul intr-o dispozitie necesara, adica sa acceptati ca sunteti primitor. Sa acceptati ideea ca exista oameni care stiu nu de zece ori, ci de o suta de ori mai mult despre Dumnezeu si despre ultimele realitati decat noi. Nu numai ca de preotii nostri ne despart multe rafturi de biblioteca si 7 ani de studiu sistematic in filosofie si teologie. Dar ei sunt cu cateva mii de rozarii inaintea noastra. Aveti incredere in preotii nostri si in sfanta doctrina pe care au primit-o si au primit porunca sa o transmita.

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In multe locuri. Iau un singur exemplu, la intamplare: Matei 18 cu 8: "(...)decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic."

Care este termenul grecesc pe care îl traduceţi în română prin "veşnic" ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Domnule, poate ca indraznesc prea mult. Dar, la urma urmei, daca nu eu, atunci cine sa o faca?
De cate ori aveti o dificultate de credinta, vorbiti cu unul dintre aceia care au primit de la Dumnezeu ministerul de a ne fi calauze. In vederea acestui lucru, trebuie mai intai sa va asezati sufletul intr-o dispozitie necesara, adica sa acceptati ca sunteti primitor. Sa acceptati ideea ca exista oameni care stiu nu de zece ori, ci de o suta de ori mai mult despre Dumnezeu si despre ultimele realitati decat noi.

Domnule, poate îndrăznesc prea mult; dar, ceea ce-mi propuneţi dumneavoastră este să caut, la întrebările mele, răspuns de la aceia despre care ştiu deja ce răspuns îmi vor da.

Ori, dacă eu îmi pun aceste întrebări, în calitate de catolic, o fac tocmai pentru că pun la îndoială autoritata acelora de a da răspunsuri.

În termeni mai simpli, populari: "Eu nu sunt sigur că ceea ce spune popa e adevărat" - "păi, dacă ai nelămuriri, du-te şi întreabă-l pe popa". Mi se pare mie sau, aici undeva, este o fractură în logică ?

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sa acceptati ideea ca exista oameni care stiu nu de zece ori, ci de o suta de ori mai mult despre Dumnezeu si despre ultimele realitati decat noi.

Accept această idee. Este de bun simţ. DAR. De ce trebuie să accept că aceşti oameni sunt, neapărat, catolici, sau creştini ?!!

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu numai ca de preotii nostri ne despart multe rafturi de biblioteca si 7 ani de studiu sistematic in filosofie si teologie. Dar ei sunt cu cateva mii de rozarii inaintea noastra. Aveti incredere in preotii nostri si in sfanta doctrina pe care au primit-o si au primit porunca sa o transmita.

Îmi cer scuze anticipat, faţă de dumneavoastră, în primul rând, faţă de coforumişti, în al doilea, şi faţă de admin, în al treilea, pentru limbajul pe care urmează să-l folosesc;

DAR, făcând legătura cu celălalt thread, pe care l-am deschis;

Dacă, oricine, indiferent de câte rafturi de bibliotecă, fie ele şi o mie, indiferent de câte diplome, fie ele şi o sută, indiferent de câte rozarii, fie ele şi un milion sau un miliard; dacă, repet, oricine, va pretinde, sau susţine, că tatăl, mama, fiul, sau soţia mea (care sunt, respectiv - catolic nepracticant, ortodox nepracticant, ortodox nepracticant şi ortodoxă nepracticantă), merită, dacă ar fi să moară mâine, pedeapsa cu chinurile veşnice ale Iadului - atunci pe acel oricine mă simt îndrepăţit să îl scuip în gură.

Dacă creştinismul pretinde, în mod real şi concret, să îţi urăşti părinţii, sau soţia, sau copiii, aşa cum arară Luca 14:26 - atunci mă declar mândru, şi mulţumit, şi liniştit, să nu mai fiu creştin.

[ioanna]

În prealabil postat de MihaiG

DAR, făcând legătura cu celălalt thread, pe care l-am deschis;

Dacă, oricine, indiferent de câte rafturi de bibliotecă, fie ele şi o mie, indiferent de câte diplome, fie ele şi o sută, indiferent de câte rozarii, fie ele şi un milion sau un miliard; dacă, repet, oricine, va pretinde, sau susţine, că tatăl, mama, fiul, sau soţia mea (care sunt, respectiv - catolic nepracticant, ortodox nepracticant, ortodox nepracticant şi ortodoxă nepracticantă), merită, dacă ar fi să moară mâine, pedeapsa cu chinurile veşnice ale Iadului - atunci pe acel oricine mă simt îndrepăţit să îl scuip în gură.

Spunem ca Dumnezeu este iubire, iar atunci criteriul judecatii Sale va fi practicarea sau nepracticarea iubirii de oameni. Cred ca Dumnezeu are mai mare incredere in om, decat are omul in Dumnezeu sau omul in alti oameni pe care-i si vede damnati. Ochiul necurat vede rautatile din jur, ochiul curat cauta o raza a fetei lui Hristos in om. Daca un om are "ceva" bun in el, n-are cum sa ajunga in “chinurile vesnice”, in intuneric, din moment ce “lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a cuprins-o”.

[Eugen7]

În prealabil postat de MihaiG

Îmi cer scuze anticipat, faţă de dumneavoastră, în primul rând, faţă de coforumişti, în al doilea, şi faţă de admin, în al treilea, pentru limbajul pe care urmează să-l folosesc;

Cu regrete trebuie sa precizam ca nu putem accepta asemnea limbaj in mod public pe acest forum.

Regulile forumului trebuie respectate, de asemnea orice polemica trebuie sa respecte minime reguli civilizate...

Situatia pe care o prpuneti dvs este similara bancului:
"Ion si Maria stateau la masa... si la un moment dat Ion ii da o palma Mariei de o umple de sange. Maria se ridica, continua sa mance si dupa o vreme il intreaba pe Ion: Ioana asta a fost in gluma sau serios. Ion raspunde: Fa Marie, a fost serios. Maria: Bine Ioane ca mie nu imi plac glumele de genul asta".

În prealabil postat de MihaiG

dacă ar fi să moară mâine, pedeapsa cu chinurile veşnice ale Iadului - atunci pe acel oricine mă simt îndrepăţit să îl scuip în gură.

Violenta nu are ce cauta in nici un discurs teologic.
Pedeapsa cu chinurile vesnice nu are caracter juridic conform ortodoxiei. Omul alege viata sau moartea si Dumnezeu ii da vesnic ceea ce omul a ales: viata sau moartea, amandoua fiind constiente.
Moartea vesnica a oamenilor in Iad (Seol si nu Hades, Tartar) inseamna o existenta asemnea demonilor, lipsita de conlucrarea fieasca cu harul Duhului Sfant.
Spre exemplu, moartea vesnica in iad (a oamenilor si a demonilor) poate fi inteleasa prin urmatoara analogie: um om care se orbeste singur prin scoaterea ochilor, se lipseste singur de posibilitaea de a primi lumina si de a vedea intru lumina... asa si demonii si oamenii isi distrug singuri capacitatea ontologica de a conlcura cu harul Duhului Sfant.
Conform ortodoxiei crestine iadul este in primul rand o stare si apoi un loc.

În prealabil postat de MihaiG

Dacă creştinismul pretinde, în mod real şi concret, să îţi urăşti părinţii, sau soţia, sau copiii, aşa cum arară Luca 14:26 - atunci mă declar mândru, şi mulţumit, şi liniştit, să nu mai fiu creştin.

Feriti-va de interpretarile ad litteram. recomand o exegeza patristica adecvata a acelui verset, intrucat sensul dorit este acela al lepadarii de sine, al dezlipirii inimii de orice este lumesc, acelasi cu sensul "Daca cineva isi iubeste parintii, sotia, copiii mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine"... ceea ce implica ca pe Dumnezeu trebuie sa il iubim in primul rand "din tot cugentul nostru, din toata puterea noastra, din toata inima noastra, iar pe aproapele ca pe noi insine".

"Dumnezeu este iubire, si cel ce iubeste cunoaste pe Dumnezeu, si ramane in Dumnezeu" (I Ioan) citat aprox.

Doamne ajuta.

[Demetrius]

În prealabil postat de MihaiG

...Dacă creştinismul pretinde, în mod real şi concret, să îţi urăşti părinţii, sau soţia, sau copiii, aşa cum arară Luca 14:26 - atunci mă declar mândru, şi mulţumit, şi liniştit, să nu mai fiu creştin.

17. Iar cel ce se lauda, in Domnul sa se laude.
18. Pentru ca nu cel ce se lauda singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul il lauda.(2Cor10,17-18)
Pentru Codul Civil logica ta e suficienta, dar pentru a pricepe Biblia e necesar Duhul Sfant(in Care a si fost scrisa), care-i deasupra logicii.
Cuvintele Scripturii au fost traduse cat mai fidel pentru a nu schimba nimic din textul original si daca si noi le percepem fixist, atunci nu vom intelege ca cine-L iubeste si-L urmeaza pe Hristos renunta la tot, chiar si la viata sa; totusi, cu putina bunavointa s-ar putea intelege despre ce e vorba, insa termenul acela (uraste, inteles ca opus iubirii) e nepotrivit.

Daca nu ar fi existat aceasta situatie, tu tot ai fi gasit altceva ca sa arati starea revendicativa din sufletul tau.

[nutucutu]

În prealabil postat de MihaiG

Dacă, oricine, indiferent de câte rafturi de bibliotecă, fie ele şi o mie, indiferent de câte diplome, fie ele şi o sută, indiferent de câte rozarii, fie ele şi un milion sau un miliard; dacă, repet, oricine, va pretinde, sau susţine, că tatăl, mama, fiul, sau soţia mea (care sunt, respectiv - catolic nepracticant, ortodox nepracticant, ortodox nepracticant şi ortodoxă nepracticantă), merită, dacă ar fi să moară mâine, pedeapsa cu chinurile veşnice ale Iadului - atunci pe acel oricine mă simt îndrepăţit să îl scuip în gură.

Eu cred ca nici un crestin normal nu da verdicte despre unde merge sufletul unui om pentru ca orice crestin stie ca Unul e Judecatorul. Acest Judecator a spus in repetate randuri ca, culmea, Imparatia Cerurilor va fi plina de vamesi, desfranate, pacatosi. Iar aceste cuvinte ar trebui sa ne faca sa avem incredere in milostivirea Domnului nostru, mult mai mare decat pacatele noastre.

PS1 Daca il scuipati in gura pe cel care spune enormitatea aceea veti dovedi ca nu sunteti mai bun ca el; imi cer scuze daca v-am suparat cu aceasta remarca.
PS2. Sfantul apostol Pavel ne spune ca nici miile de kilometri de rafturi de carti citite, nici miile de ore petrecute in rugaciune, nici anii indelungati de posturi aspre nu ne aduc mare folos daca nu sunt facute cu dragoste. Din acest motiv unii din cei din urma vor fi cei dintai si invers.

În prealabil postat de MihaiG

Dacă creştinismul pretinde, în mod real şi concret, să îţi urăşti părinţii, sau soţia, sau copiii, aşa cum arară Luca 14:26 - atunci mă declar mândru, şi mulţumit, şi liniştit, să nu mai fiu creştin.

Bine observa un user mai devreme ca in acest context, daca veti lua ura ca opus al iubirii, gresiti. Acest verset poate fi piatra de poticnire insa avem exemple de ce inseamna "ura" fata de rude/prieteni atat in Sfanta Scriptura cat si in Traditia Bisericii. Acest verset a fost exemplificat de Domnul nostru Isus Cristos cand i-a spus lui Petru "mergi inapoi-a mea, satano". Oare Domnul nostru il ura pe Petru in acel moment? Bineanteles ca nu, o si spune chiar El: il ura pe cel rau care, sub aparenta binelui, il ispitea pe Domnul nostru prin Petru.
In Traditia Bisericii avem exemplul sfantului Francisc. Acesta a fost adus de tatal lui in fata episcopului deoarece nu-l mai asculta. Tatal sustinea ca i-a dat hrana, imbracaminte, educatie, iar copilul nu-l mai asculta, nu dorea sa continue afacerea familiei, sa faca bani, dorea sa-si inchine viata Domnului. Iar sfantul Francisc i-a dat tatalui sau inapoi toate hainele sale, a ramas gol golut, si asa s-a incredintat Domnului. Oare sfantul Francisc isi ura tatal? Nicidecum. Ura cu siguranta diavolul care, prin tatal lui, incerca sa-i schimbe hotararea de a-si inchia viata Domnului. Si finalitatea a fost ca sfantul Francisc si-a iubit in realitate tatal, chiar daca in acel moment l-a respins.

[MihaiG]

În prealabil postat de nutucutu

Eu cred ca nici un crestin normal nu da verdicte despre unde merge sufletul unui om pentru ca orice crestin stie ca Unul e Judecatorul.

Vă mulţumesc pentru mesaj, DAR:

Nu e vorba despre ce spune sau nu un creştin normal, este vorba despre ce spune Biserica, în catehism: există păcate de moarte, de exemplu să nu mergi la Liturghie, pentru care merităm pedeapsa veşnică.

Eu cu asta nu mai pot să fiu de acord. Nu vreau să mă dau mai sfânt decât sunt, şi nici pe cei din familia mea, dar nu pot să admit ideea că cineva merită pedeapsa veşnică.

Cunosc întreaga argumentaţia cu libertatea de alegere, numai că o consider un gigantic sofism; nimeni, în deplinătatea facultăţilor mentale, nu ar alege chinul veşnic.

Iar învăţătura Bisericii este neechivocă, Iadul este pedeapsă, penalitate. Nimeni nu alege să fie pedepsit.