Postul Craciunului

[sophia]

Cu romanii nu ar fi problema, desi nu ne aflam toti pe aceeasi treapta a credintei.
Solutia cea mai convenabila este sa nu serbezi deloc.
In paranteza fie spus, pentru mine credinta adevarata nu este aceea in care arati pe fata ca tu postesti si te mai si mandresti cu asta, ci in care te smeresti si te ascunzi. Postul din suflet este cel mai important si cel mai greu...
Spuneam ca este foarte greu pentru cineva care totusi vrea sa serbeze sa asigure si mancare de dulce si de post.
De ce doua feluriai pentru ca nu vin numai ortodocsi (romani) si trebuie sa-i multumesti pe toti.
Printre straini este mai greu, in functie de situatie.
In general serbarile de sfarsit de an de la firme nu se fac (aici) cu adus fiecare ce mancare vrea. Se comanda ceva, sau se merge la restaurant.
Exista solutia preparatelor pentru vegetarieni.
Dar am mai spus si asta: vegetarian aici nu inseamna postul nostru. Ei consuma si organice (peste, oua, produse lactate).

Da, ai dreptate: ispita din oras este mare pentru orice om.
Cand vezi atatea bunatati. Chiar si un om care trebuie sa tina un anumit regim alimentar pentru o boala sau alta, are ispite si greutati.

Eu una nu am probleme cu mancarea in sine (carne), ci mai degraba cu dulciurile si lactatele. In vremea Craciunului mai ales (de Pasti e altfel), peste tot esti imbiat/servit cu ceva dulce. Si nu e nimic din ceea ce pentru noi ar fi de post. Toate au ceva animal in ele. Si faci opinie separata automat.

Si nu e vorba de serbat cu muzici si dansat si baut pana la ziua, ci doar de a fi impreuna cu oamenii si a te simti bine.
Si e vorba si pentru tine insuti ca este totusi ziua ta si iti doresti sa fie ceva mai deosebit, fie si numai o prajitura pe care tot timpul nu ti-o permiti.

Eu una nu serbez nimic in post, desi as avea ce. Ma rezum cat pot. Nu e usor, dar m-am obisnuit intrucatva. Nu sunt nici genul petrecaret.

Zile onomastice in general nu prea pica in post mare, eventual in zi de post din saptamana. Exceptie fac Sf. Gheorghe si Sf. Nicoale.
Pentru primul am vazut ca s-a gasit solutia sa se serbeze (chiar si slujba), dupa Pasti, in cazul in care pica in post. Pentru al doilea nu e solutie.
Si in general nu se serbeaza. Si alea se aleg de oameni (parinti sau nasi)

Dar zilele de nastere se serbeaza mai degraba. Si alea nu ti le poti alege. Ti le da Dumnezeu.

Si mai este problema cu zilele de post din timpul saptamanii. Multe lucruri si invitatii se intampla vinerea (fiind si sfarsit de saptamana) si iar esti pus in situatie proasta, sau din iubire de oameni, ca sa nu te izolezi, mai renunti tu (macar seara).

Ceea ce vroiam eu sa spun este ca daca tu faci anumite exceptii, daca incerci sa te incaderzi in societate si chiar sa te simti intr-o zi mai bine, nu inseamna automat ca ai uitat de Dumnezeu, sau esti necredincios si pacatos.
Nu stiu, noi ortodocsii privim acest alimentar foarte sever totusi. Ca si cum totul ar tine numai de el.

Mai este un aspect pe care il intalnesc in biserica noastra - parastasul din perioada postului. Exista discutii daca sa dai de dulce, sau de post, sau combinat.
Eu am rezolvat problema evitand sa-l fac in perioada de post.

Postul nu este numai un regim alimentar ci este sau a devenit tot mai mult, un stil/mod de viata care afecteaza nu numai persoana in sine, ci intreaga comunitate. Ajungem sa fim povara pentru cei din jur.

Si am trait o situatie care m-a durut: oameni care vroiau sa serbeze ziua de 1 an al copilului lor si au fost pusi la punct de cei pe care vroiau sa-i invite (dintre ortodocsi). Pica in post ziua respectiva si nu era bine. Si erau tare necajiti, femeia chiar nestiind ce sa faca. Sa renunte, ce sa faca cu invitatii aceia si etc. Pana la urma am gasit solutia sa faca doua feluri de mancare si sa-i impace pe toti. A fost un efort imens si fizic si financiar. Greu si pentru invitati sa vezi ce mananca unul si tu nu si uite asa.
Nu stiu eu n-as putea cere asa ceva unui om si nici invers (n-as serba si n-as invita in astfel de conditii).

Mi-as dori sa existe un drum bun si pentru Dumnezeu si pentru oameni. Asta il intrebam pe Marius.

O situatie frumoasa acum, in spiritul celor povestite de altii:
La un curs am serbat in ultima zi impreuna Craciunul, in sensul ca am vrut cu totii sa ne creem o atmosfera placuta, de sarbatoare. Pentru mine era post.
Totusi am dus fiecare cate ceva. Si eram originari din mai multe tari si credinte. Ei pana si colegii musulmani au adus ceva facut de sotiile lor si au serbat cu noi si s-au simtit bine. Eu m-am retinut cat am putut, dar in spiritul acela de pace internationala am zis ca si Dumnezeu se bucura de acolo de sus.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Mai este un aspect pe care il intalnesc in biserica noastra - parastasul din perioada postului. Exista discutii daca sa dai de dulce, sau de post, sau combinat.

Şi cine face discuţiile alea?
Dacă e post, n-ai cum să faci bucate de post, nu ţi le binecuvântează preotul.