Metode contraceptive

În prealabil postat de Andra_07

Da da, inteleg. Au incalcat o porunca a lui Dumnezeu. Am inteles ce spuneti. Doar ca Dumnezeu nu cred ca a luat in calcul ca vom fi 7 miliarde de oameni. Din 7 miliarde, cred ca cel putin jumatate intretin relatii sexuale (in cadrul unei casnicii sau nu). Daca toate femeile, care sa spunem ca sunt 1 miliard jumate active sexual si fertile, ar naste cate un copil pe an, am face o noua China in fiecare an. Nu cred ca s-a gandit asa si nici nu cred ca a luat in calcul sa ne mutam pe Luna.
Mi se pare absolut aberant sa spui ca a face copii "fara numar" e in regula. Nu e vorba doar de bani. Cum poti sa educi 10 copii daca amandoi sotii sunt la munca toata ziua pentru a face rost de mancare si alte lucruri. Stiu stiu, ca o sa dati exemple cu "pe vremea alor mei sau a bunicilor", dar pe vremurile acelea mortalitatea infantila era foarte ridicata. Cineva in varsta imi povestea ca nu era o tragedie foarte mare sa-ti moara un copil din cei multi. Era ceva destul de comun sa mai moara cate un micut de hepatita, tbc sau dintr-o banala viroza respiratorie.

Ar fi fost mai bine dacă topicul ar fi fost despre naştere, nu despre contracepţie (oricum, topicele astea abundă pe forum).
Înţeleg grija pentru suprapopulare a celor care chiar sunt suprapopulaţi (China, India ş.a.), dar nu la noi, unde e o depopulare accelerată din '90 încoace. Se nasc mai puţin de jumătate din copiii care se năşteau atunci, iar când ajung la maturitate cei mai mulţi pleacă, Europa fiind avidă de tineri. Deci loc este, fără doar şi poate.
Apoi, nu cred că trebuie să se nască copii nedoriţi, ci este de bine să fie doriţi. Dar asta nu se poate din cauză că am ajuns să vrem altceva de la viaţă: confort, în primul rând, statut social, carieră, plăceri; cu alte cuvinte, ne-am obişnuit să fim egoişti şi ne place aşa. Ne ocupăm mult mai mult de noi înşine, vrem să arătăm mereu bine, eventual să fim educaţi şi bine plătiţi. De aceea serviciul ne ocupă acum aproape tot timpul zilei, de aceea nu ne mai descurcăm cu un singur salariu - pentru că nu ne mai mulţumim cu cele strict necesare.

Nu vedem nimic rău în asta, dar viaţa în loc să ni se îmbogăţească, sărăceşte, de fapt: devenim tot mai mici la suflet, tot mai incapabili să iubim.
Pe cei cu mulţi copii eu îi admir pentru iubirea pe care o au pentru ei, pentru nopţile nedormite, pentru strădaniile lor de a-i creşte şi de a le oferi cele necesare vieţii, pentru că s-au uitat pe ei înşişi pentru copii. Dar Dumnezeu nu i-a uitat, căci dragostea jertfelnică de la El este, iar ei au devenit suflete vii, pt. că au lăsat-o să circule prin inimile lor.

Un tânăr de acum, însă, care a fost poate singur la părinţi şi a fost cocoloşit, nimic nu i-a lipsit vreodată, i s-au făcut toate poftele, nu va putea înţelege acestea. Şi nu e vina lui că aşa a fost crescut.