Curatia trupeasca pana la nunta

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului.

Analogia pe care o faceţi cu domeniul juridic nu vă susţine punctul de vedere, şi iată de ce:

În primul rând, criteriul pe care îl propuneţi nu este unul valid (în domeniul juridic) pentru individualizarea judiciară a pedepsei.

Niciun judecător nu va condamna la o pedeapsă mai mare pe cel care a tras o palmă directorului de spital, raportat la cel care a tras o palmă brancardierului, dacă toate celelalte circumstanţe reale ar fi similare sau cvasi-similare.

În al doilea rând, am să vă redau textul legal referitor la funcţia pedepsei penale, cu sublinierile mele (art. 52 din Codul penal:

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.


În al treilea rând, dacă este să aducem în discuţie un criteriu real al individualizării judiciare a pedepsei penale, unul care să îşi găsească, eventual, aplicare şi în cadrul unei aproprieri de sfera teologică, am să fac vorbire despre măsura prejudiciului cauzat.

Revenind la exemplul D-vs., este evident că va fi încadrat la alt articol şi va primi o pedeapsă mai mare cel care a tăiat un deget, fie chiar şi cel mic, brancardierului, decât cel care a tras o palmă ministrului sănătăţii: prejudiciul şi atingerea adusă unei valori sociale este mai mare.

Mutatis mutandis, regăsim acelaşi principiu şi în cazul infracţiunilor de insultă şi calomnie (pentru că vorbim, nu-i aşa, despre o insultă adusă divinităţii), şi, în special, atunci când vorbim despre latura civilă, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de insultă este în prezent dezincriminată:

Dacă, în ciuda dezincriminării penale a insultei, aleg să mă îndrept împotriva celui care m-a insultat sau calomniat în instanţa civilă, voi fi obligat să fac proba prejudiciului, adică a daunelor concrete pe care le-am produs.

Revenind la domeniul teologic, pentru a justifica o pedeapsă de natură şi severitate infinită (focul iadului, chinuri veşnice, cazanul cu smoală etc.), ar trebui ca prejudiciul să fie infinit.

Şi atunci:

Suferă divinitatea, în grad infinit, atunci când eu mă culc cu vecina ?

Este divinitatea diminuată, rănită, prejudiciată, în măsură infinită, pentru că eu m-am culcat cu logodnica ?

Nota bene, vorbim despre o divinitate care are ca atribute definitorii perfecţiunile în cel mai înalt grad, în perpetuuitate.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime.

Ei, aici începe să aibă sens analogia, doar că vorbim despre jurisprudenţa unor veacuri trecute.

E adevărat, pentru crima de lez-majestate, nefericitul căruia nu i-a convenit că au crescut impozitele în timp ce familia îi moare de foame şi care a scăpat o suduială la adresa monarhului de drept divin era pasibil să i se întâmple tot felul de lucruri neplacute.... Mai există şi astăzi, de exemplu în Thailanda.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita.

Este una dintre justificările teologice, în tradiţie tomistă, la aşa numita "problemă a iadului". Ceea ce am expus mai sus este contraargumentul cel mai comun.

În plus, aş adăuga că este e aberaţie să subscrii un grad infinit de responsabilitate (premisă necesară pentru a fundamenta silogismul crimă de gravitate infinită implică pedeapsă de grad infinit) unei fiinţe finite, sau cel puţin unei perioade finite din existenţa ei (viaţa pământească).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Analogia pe care o faceţi cu domeniul juridic nu vă susţine punctul de vedere, şi iată de ce:

În primul rând, criteriul pe care îl propuneţi nu este unul valid (în domeniul juridic) pentru individualizarea judiciară a pedepsei.

Niciun judecător nu va condamna la o pedeapsă mai mare pe cel care a tras o palmă directorului de spital, raportat la cel care a tras o palmă brancardierului, dacă toate celelalte circumstanţe reale ar fi similare sau cvasi-similare.

Art 335 din CP se vorbeste despre lovirea superiorului:
Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvârşită în timp de război, maximul pedepsei se sporeşte cu 2 ani.

Sa dam foaia si sa citim din art 336 CP, unde aflam de asta data despre lovirea inferiorului:
Lovirea inferiorului sau subordonatului de către un superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în timp de război, dacă fapta a fost determinată de o necesitate militară.

Din cele de mai sus retinem ca:
1) faptele de lovire a superiorului si de lovire a inferiorului sunt asimetrice (pedeapsa nu este egala)
2) imprejurarea ca exista o stare de razboi agraveaza prima fapta in timp ce o atenueaza pe a doua.

Acuma, parca vad ca spuneti: dom'le, astea sunt fapte savarsite de militari. Despre ce militari vorbesti dumneata, ca eu vorbesc despre oameni obisnuiti.
La asemenea obiectie, as putea sa raspund in multe feluri. Ma limitez la cel mai teologic. Chiar asta suntem: militari. Starea in care ne aflam este stare de razboi. Suntem Ecclesia Militans. Starea de pace nu e din lumea aceasta, chiar daca, de multe ori, crestinii primesc arvuna ei inca de aici. "Requiescat in pace" nu spunem despre crestinul luptator, ci despre celalalt, cel care nu mai face parte din Biserica Luptatoare, ci din cealalta Biserica. Prin urmare, lovirea Superiorului nostru este o fapta teribila. Cu consecinte teribile.

Mutatis mutandis, regăsim acelaşi principiu şi în cazul infracţiunilor de insultă şi calomnie (pentru că vorbim, nu-i aşa, despre o insultă adusă divinităţii), şi, în special, atunci când vorbim despre latura civilă, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de insultă este în prezent dezincriminată:

Cand spunem ca "pacatul este insulta asupra lui Dumnezeu" nu avem in vedere, pentru "insulta" intelesul de "injuratura", ci intelesul celalalt, comun in limba engleza, de "lezare".

Revenind la domeniul teologic, pentru a justifica o pedeapsă de natură şi severitate infinită (focul iadului, chinuri veşnice, cazanul cu smoală etc.), ar trebui ca prejudiciul să fie infinit.

Şi atunci:

Suferă divinitatea, în grad infinit, atunci când eu mă culc cu vecina ?

Este divinitatea diminuată, rănită, prejudiciată, în măsură infinită, pentru că eu m-am culcat cu logodnica ?

Nota bene, vorbim despre o divinitate care are ca atribute definitorii perfecţiunile în cel mai înalt grad, în perpetuuitate.

Dumnezeu nu sufera, la vederea pacatelor noastre, in sensul unei diminuari a dumnezeirii Sale, adica a infinitei Sale perfectiuni. Nu mai putin, pacatul este o lezare a Sa, o injurie. ("Pacatul este jignire adusa lui Dumnezeu" formuleaza CBC art 1850). Nici regina Elisabeta a II-a nu ar suferi o diminuare a maiestatii ei daca eu as striga in fata Palatului Buckingham: "Fac ceva pe coroana ta !" Cu atat mai putin este diminuata divinitatea lui Dumnezeu de pacatele unor microscopice fiinte, ca noi. Dar, tocmai fiindca ne iubeste, fiindca ne vrea egali ai Sai, impartasindu-I sfintenia ("Fiti sfinti, ca Eu sunt sfant!) Dumnezeu sufera. El este lezat de pacatele noastre mai mult decat in sens figurat. Este lezat in sensul cel mai propriu. Daca nu am fi fost pacatosi, nu ar fi fost nicio nevoie ca sa sufere la modul cel mai propriu. Sa ne gandim numai la suferinta Lui din seara cand a fost arestat. Atunci, El a suferit sudoratia hemoragica, fenomen fiziologic extrem, cauzat de o teribila suferinta psihica. El a intrevazut atunci pacatele oamenilor. Trecute, prezente si viitoare. Iar o picatura din sudoarea sangerie a Domnului este din cauza mea: exact din cauza ca eu m-am culcat cu logodnica mea. Prin acest lucru, desi ma aflu in viitor fata de toate aceste intamplari, am fost spiritual prezent in piata din Ierusalim, strigandu-i guvernatorului roman: "Rastigneste-L ! Rastigneste-L !". Am cerut si eu ca sangele Lui sa fie asupra mea, cum sa ma mai mir ca destinatia mea fireasca este "iezerul de foc" ?

În plus, aş adăuga că este e aberaţie să subscrii un grad infinit de responsabilitate (premisă necesară pentru a fundamenta silogismul crimă de gravitate infinită implică pedeapsă de grad infinit) unei fiinţe finite, sau cel puţin unei perioade finite din existenţa ei (viaţa pământească).

Dar ca sa primim o rasplata infinita pentru o perioada finita de efort din partea noastra, asta nu este o aberatie ?

Adevarul este ca ma ingrijorati. M-ar bucura sa imi promiteti ca veti discuta aceste lucruri cu preotul dv, fiindca gasesc absolut normal sa nu aveti prea mare incredere in mine, un "crestin de Duminica". Continuand logica ultimului dv paragraf citat mai sus, orice pacat devine ceva foarte usor. O usoara indispozitie a sufletului. Fiindca orice pacat ar presupune "responsabilitate finita", cum sa primeasca "pedeapsa infinita" ? Onan ? Un coitus interruptus, acolo, ce mare lucru ? Nici macar nu era "cu logodnica" ci era cu nevasta: de ce o fi trebuit sa-l secere Dumnezeu ? Dar pe fii lui Core, care nu au facut decat sa intrebe de unde si pana unde este Moise conducatorul Poporului Ales ? La urma urmei, niste democrati avant la lettre, de ce a trebuit sa-i inghita pamantul ?

Dv realizati ca va aflati aproape de ideea apocatastazei (salvarea univesrala), doctrina condamnata ca heterodoxa de atatea ori de Biserica noastra ? Inapoi la cateheza si incepeti cu cercetarea notiunii de "pacat de moarte": de ce se cheama asa ? De atatea si atatea ori, rostind Actul de Cainta, ati promis lui Dumnezeu si preotul confesor ca veti "uri pacatul mai mult decat orice pe lume". De ce trebuie sa-l urati asa de tare ? Fiindca el este capabil sa ne desparta de Domnul timp de o vesnicie intreaga. Un singur pacat de moarte, si sufletul isi pierde starea de gratie sfintitoare, ajungand in stare cazuta, incompatibila cu mantuirea. Urati pacatul, ca sa va fie dv bine in viata aceasta si in viata de veci.

[Andra_07]

Daca ar fi atat de grav pacatul cu sexul inainte de casatorie cu persoana cu care trebuie sa faci nunta, de ce sunt atatea familii care o duc bine?
Citesc fel de fel de stereotipuri pe aici despre familii care se destrama pe motiv ca au avut relatii intime inainte de casatorie. Bun si cu familile care se inteleg, au copii si le merge bine cum ramane? Nu-mi vine vine sa cred ca pentru simplul fapt ca doi oameni s-au iubit trupeste inainte de casatorie, o sa fie aruncati in iad si sa ajunga "colegi de ghena" cu un criminal in serie.
Cred ca multora le place sa exagereze.

[ioanna]

În prealabil postat de Andra_07

Daca ar fi atat de grav pacatul cu sexul inainte de casatorie cu persoana cu care trebuie sa faci nunta, de ce sunt atatea familii care o duc bine?

Cel mai cumplit lucru al pacatului este a petrece in pacat si cel mai rau lucru al caderii este a nu se scula din pacat (Sf. Ioan Gura de Aur), cel mai folositor e canonul parasirii pacatului. Prin taina cununiei si a pocaintei s-au ridicat din cadere.

[bizantina]

În prealabil postat de Andra_07

Daca ar fi atat de grav pacatul cu sexul inainte de casatorie cu persoana cu care trebuie sa faci nunta, de ce sunt atatea familii care o duc bine?
.

Dar familiile politicienilor care fura de rup, de ce o duc atat de bine?

În prealabil postat de Andra_07

Cred ca multora le place sa exagereze.

Consultati-va cu un preot, veti fi surprinsa ca pacatul respectiv nu este chiar atat de mic (ma refer la relatiile intime inainte de casatorie), deci nu poate fi vorba de nicio exagerare.

[Eugen7]

În prealabil postat de bizantina

veti fi surprinsa ca pacatul respectiv nu este chiar atat de mic (ma refer la relatiile intime inainte de casatorie), deci nu poate fi vorba de nicio exagerare.

Orice actiune umana care nu se face in conlucrare cu harul lui Dumnezeu nu este buna intrucat nu poate avea o finalitate, rezultat bun... caci "fara Hristos Iisus nu putem facem nimic".

Relatia intima sexuala, intre barbat si femeie este cea mai profunda cale de comunicare intre barbat si femeie, de aceea daca nu se face in conlucrare cu harul lui Dumenzeu prin Taina Sfintei Cununii nu poate asigura scopul propus al acestei uniri: mantuirea si rodul unirii nasterea de prunci.

Daca cei doi viitori soti inteleg ca scopul casatoriei este mantuirea atunci vor face totul in conlucrare cu harul Duhului Sfant, vor merge la Biserica, la Sfintele Taine... daca insa viitorii soti considera ca scopul si/sau motivatia casatoriei nu este mantuirea ci "implinirea poftei trupesti" intr-un mod egoist, egocentrist in care celalat este doar o unealta spre satisfacerea placerilor (trupesti, afective...) si nu o persoana libera, consider ca esecul este garantat.

Doamne ajuta.

[Andra_07]

În prealabil postat de bizantina

Dar familiile politicienilor care fura de rup, de ce o duc atat de bine?



Consultati-va cu un preot, veti fi surprinsa ca pacatul respectiv nu este chiar atat de mic (ma refer la relatiile intime inainte de casatorie), deci nu poate fi vorba de nicio exagerare.

M-am consultat cu mai multi decat ai crede. Probabil din cauza evolutiei lumii si transformarii ei, foarte multi preoti dau un alt sens cuvantului "desfranat". De exemplu, unii considera ca "desfranat/a" este o persoana care se culca cu mai multi/multe in viata sa. Oamenii care au o viata indecenta. Daca traiesti cu o singura persoana intr-o relatie de durata, ti se spune sa te casatoresti in curand ca asa e bine. De exemplu, doi preoti mi-au spus ca ei considera mai rau sa furi decat sa ai relatii cu persoana iubita. Mi-au dat ca explicatie ca furtul incalca si porunca lui Dumnezeu, dar mai afecteaza si terte persoane. In schimb a te culca cu o persoana pe care o iubesti si cu care e foarte posibil sa te casatoresti, nu afecteaza alte persoane. Daca ei au gresit, condamnati-i pe dansii. Doar va relatez.

[bizantina]

În prealabil postat de Andra_07

M-am consultat cu mai multi decat ai crede. Probabil din cauza evolutiei lumii si transformarii ei, foarte multi preoti dau un alt sens cuvantului "desfranat". De exemplu, unii considera ca "desfranat/a" este o persoana care se culca cu mai multi/multe in viata sa. Oamenii care au o viata indecenta. Daca traiesti cu o singura persoana intr-o relatie de durata, ti se spune sa te casatoresti in curand ca asa e bine. De exemplu, doi preoti mi-au spus ca ei considera mai rau sa furi decat sa ai relatii cu persoana iubita. Mi-au dat ca explicatie ca furtul incalca si porunca lui Dumnezeu, dar mai afecteaza si terte persoane. In schimb a te culca cu o persoana pe care o iubesti si cu care e foarte posibil sa te casatoresti, nu afecteaza alte persoane. Daca ei au gresit, condamnati-i pe dansii. Doar va relatez.

Cine va permite sa scrieti astfel de atacuri la adresa preotilor ortodocsi?

invatatura noastra este alta decat ce scrieti aici, cu nerusinare:

"In schimb a te culca cu o persoana pe care o iubesti si cu care e foarte posibil sa te casatoresti, nu afecteaza alte persoane."

deci nici macar nu e sigur ca se vor casatori, e doar posibil !!!

pacatul afecteaza in primul rand pe cel care-l comite si va primi Iadul vesnic ca destinatie.

ps.: oare nu sunt preoti pe acest forum care sa puna la punct pe aceasta doamna care promoveaza imoralitatea? cum isi permite sa spuna: se culca nefiind casatoriti, dar e probabil ca se vor casatori????!!! cum isi permite?

[Andra_07]

În prealabil postat de bizantina

Cine va permite sa scrieti astfel de atacuri la adresa preotilor ortodocsi?

invatatura noastra este alta decat ce scrieti aici, cu nerusinare:

"In schimb a te culca cu o persoana pe care o iubesti si cu care e foarte posibil sa te casatoresti, nu afecteaza alte persoane."

deci nici macar nu e sigur ca se vor casatori, e doar posibil !!!

pacatul afecteaza in primul rand pe cel care-l comite si va primi Iadul vesnic ca destinatie.

ps.: oare nu sunt preoti pe acest forum care sa puna la punct pe aceasta doamna care promoveaza imoralitatea? cum isi permite sa spuna: se culca nefiind casatoriti, dar e probabil ca se vor casatori????!!! cum isi permite?

Chiar nu poti sa intelegi ca asta mi s-a spus de catre doi preoti? E doar o relatare. M-ai intrebat despre opiniile preotilor. Nu stiu daca nu ti-ai dat seama pana acum, dar si preotii au pareri diferite. De exemplu, am remarcat ca foarte multi preoti tineri sunt mai deschisi in opinie decat cei in varsta. Probabil ca auzind zilnic de pacatul desfranarii, ajung sa-l catalogheze diferit in functie de gravitate.

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Art 335 din CP se vorbeste despre lovirea superiorului:

Acuma, parca vad ca spuneti: dom'le, astea sunt fapte savarsite de militari. Despre ce militari vorbesti dumneata, ca eu vorbesc despre oameni obisnuiti.

Aţi intuit corect

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La asemenea obiectie, as putea sa raspund in multe feluri. Ma limitez la cel mai teologic. Chiar asta suntem: militari. Starea in care ne aflam este stare de razboi. Suntem Ecclesia Militans. Starea de pace nu e din lumea aceasta, chiar daca, de multe ori, crestinii primesc arvuna ei inca de aici.

I agree to disagree. Nu suntem militari. Suntem fii ai lui Dumnezeu. Un Dumnezeu adevărat, un Dumnezeu iubitor, un Tată iubitor, nu îşi va trimite fii la război, riscându-le viaţa eternă, nu atâta timp cât Îi stă în puteri să câştige războiul de unul singur, văzând faptul că e atotputernic.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar, tocmai fiindca ne iubeste, fiindca ne vrea egali ai Sai, impartasindu-I sfintenia ("Fiti sfinti, ca Eu sunt sfant!) Dumnezeu sufera.

Din şi pentru că fiinţa creată, deci ontologic finită, îl răneşte finit, Dumnezeu suferă infinit ? În esenţă, asta îmi aminteşte de reacţia părinţilor care îi tratează pe copii de trei ani ca pe nişte adulţi: "tu nu înţelegi că tati e obosit după o zi de lucru şi nu are chef de joacă ?!" Nu, copilul nu înţelege !!! Şi nici nu este raţional sau NORMAL să-i pretindem să înţeleagă.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

El este lezat de pacatele noastre mai mult decat in sens figurat. Este lezat in sensul cel mai propriu. Daca nu am fi fost pacatosi, nu ar fi fost nicio nevoie ca sa sufere la modul cel mai propriu. Sa ne gandim numai la suferinta Lui din seara cand a fost arestat. Atunci, El a suferit sudoratia hemoragica, fenomen fiziologic extrem, cauzat de o teribila suferinta psihica. El a intrevazut atunci pacatele oamenilor. Trecute, prezente si viitoare. Iar o picatura din sudoarea sangerie a Domnului este din cauza mea: exact din cauza ca eu m-am culcat cu logodnica mea. Prin acest lucru, desi ma aflu in viitor fata de toate aceste intamplari, am fost spiritual prezent in piata din Ierusalim, strigandu-i guvernatorului roman: "Rastigneste-L ! Rastigneste-L !". Am cerut si eu ca sangele Lui sa fie asupra mea, cum sa ma mai mir ca destinatia mea fireasca este "iezerul de foc" ?

Ăsta e un argument pe care pot să-l înţeleg. Dar:

Necesitatea jertfei Mântuitorului, în formă umană, decurge în mod necesar din imposibilitatea divinităţii de a ierta păcatele creaturii în altă manieră. "Singura modalitate în care este posibil ca eu să vă iert păcatele este să mă încarnez şi să sufăr, la modul propriu". De ce singura ?! Ce era aşa de greu să spună: sunteţi iertaţi ?! Cu atât mai mult cu cât suntem (dup cum singur aţi recunoscut) ontologic inferiori. Eu, ca să iert păcatele furnicilor care mi-au mâncat din orez, aş prefera să.. le iert pur şi simplu, fără să mă transform în furnică, care să fie canibalizată de alte furnici, pentru ca secole după aceea să le reproşez urmaşelor furnicii că nu îmi apreciază sacrificiul).

Eu sunt tată de copil. Când îmi iert fiul pentru că a făcu o porcărie, îl iert pur şi simplu. Necondiţionat. Sunt mai presus sau mai prejos de divinitate ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar ca sa primim o rasplata infinita pentru o perioada finita de efort din partea noastra, asta nu este o aberatie ?

Domnule Dragomir, cu tot respectul, ceea ce aţi scris mai sus este doar o formă mai elevată, şi întoarsă pe dos, a raţionamentului popular "eu te-am făcut, eu te omor".

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Adevarul este ca ma ingrijorati. M-ar bucura sa imi promiteti ca veti discuta aceste lucruri cu preotul dv, fiindca gasesc absolut normal sa nu aveti prea mare incredere in mine, un "crestin de Duminica".

Am discutat aceste probleme cu mine şi cu Dumnezeu. Pentru liniştea dumneavoastră. vă asigur că El (şi Ea) mi-au dat dreptate.

Nu vă acuz şi nu vă suspectez de nimic, cu atât mai puţin că aţi fi un "creştin de Duminică", dimpotrivă, sunt ferm convins că Dumnezeu vă arată ceea ce este necesar pentru mântuirea dumneavoastră.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Continuand logica ultimului dv paragraf citat mai sus, orice pacat devine ceva foarte usor. O usoara indispozitie a sufletului. Fiindca orice pacat ar presupune "responsabilitate finita", cum sa primeasca "pedeapsa infinita" ?

[/quote]

Falsă dihotomie. Nu orice păcat este "foarte uşor". Unele presupun o pedeapsă, sau consecinţă, mai uşoară, altele o consecinţă mai gravă. Nicinul, însă, atâta timp cât nu implică o "responsabilitate infinită", nu poate implica o "consecinţă infinită", cel puţin nu în viziunea unei divinităţi care are vreo legtură cu conceptul uman de "echitate".

Pentru o divinitate care îşi arogă noţiunile şi conceptele de iertare, şi paternitate, ideea de iertare infinită corelată cu o transgresiune finită are o logică.

Pentru o divinitate care pretinde şi actualizează o pedeapsă infinită pentru o transgresiune finită a unei fiinţe finite, noţiunea de paternitate îşi pierde orice logică.

Dumnezeul biblic fie nu este Dumnezeu, fie nu este Tată.