Indreptatirea de sine

În prealabil postat de Dumitru73

lucrurile nu trebuiesc duse la extreme.
că ajungi la auto-invinovatire.
iar asta nu este bună decât în relaţia cu Dumnezeu.
în rest, ce ţine de cele lumeşti, trebuie să ai puţină personalitate.

Eu nu aş zice că e musai să ne creăm o personalitate, asta pare opusul smereniei.
Dar sunt de acord că există pericolul de a cădea într-o depresie, dacă nu poţi trece peste gânduri de genul "am greşit, nu sunt bun de nimic...", respectiv de auto-învinovăţirea de care vorbeşti.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Annyta

Eu nu aş zice că e musai să ne creăm o personalitate, asta pare opusul smereniei.
Dar sunt de acord că există pericolul de a cădea într-o depresie, dacă nu poţi trece peste gânduri de genul "am greşit, nu sunt bun de nimic...", respectiv de auto-învinovăţirea de care vorbeşti.

cred că greşeşti.
personalitatea nu exclude smerenia.
gândeşte-te la marii sfinţi. nu aveau ei personalitate? sf. Ioan Gura de Aur, sf. Nicolae, etc.
aveau. le lipsea smerenia?

În prealabil postat de Dumitru73

cred că greşeşti.
personalitatea nu exclude smerenia.
gândeşte-te la marii sfinţi. nu aveau ei personalitate? sf. Ioan Gura de Aur, sf. Nicolae, etc.
aveau. le lipsea smerenia?

Se poate să greşesc. Eu m-am referit la personalitatea văzută ca ţel în sine. Exprimarea "a avea puţină personalitate" m-a dus cu gândul la cineva care încearcă să aibă un cuvânt de spus, să iasă cumva în evidenţă... fără ca aceste lucruri să vină natural. Un exemplu de a pune căruţa înaintea cailor.
Altfel spus, fiecare dintre noi are o personalitate, căci fiecare ne distingem ca indivizi. Şi fireşte că şi sfinţii au personalitate.
Dar eu cred că a avea personalitate nu trebuie să fie un scop în sine, ci a avea caracter, a fi moral, a fi bun creştin, a fi bun...

Scuze că despic firul în patru, este doar o părere!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Annyta

Se poate să greşesc. Eu m-am referit la personalitatea văzută ca ţel în sine. Exprimarea "a avea puţină personalitate" m-a dus cu gândul la cineva care încearcă să aibă un cuvânt de spus, să iasă cumva în evidenţă... fără ca aceste lucruri să vină natural. Un exemplu de a pune căruţa înaintea cailor.
Altfel spus, fiecare dintre noi are o personalitate, căci fiecare ne distingem ca indivizi. Şi fireşte că şi sfinţii au personalitate.
Dar eu cred că a avea personalitate nu trebuie să fie un scop în sine, ci a avea caracter, a fi moral, a fi bun creştin, a fi bun...

Scuze că despic firul în patru, este doar o părere!

de asta am spun că nu trebuie să cădem în extreme.
normal că este greşit să crezi că ai mereu dreptate.
dar tot greşit este să crezi mereu că vina îţi aparţine.