Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[antiecumenism]

În prealabil postat de cezar_ioan

Istoria psihologiei si practica rugatorilor arata ca nu putem accesa voluntar inconstientul personal (pentru a deveni UNUL, IAR NU SCINDATI) decat in doua feluri:
a) indirect, prin tehnica dialogului psihanalitic (analiza viselor, tehnica asociatiilor libere) si a altor procedee cum ar fi jocul de rol sau analiza produselor de factura artistica (poezie, cantec etc.)
b) direct, prin intrarea in starea de transa hipnotica (aceasta se realizeaza si prin cantec, dans, leganare etc.).

La rugaciune, coborind treptat in inima, ne aflam evident in stare hipnoida. Transa se adinceste tot mai mult pe masura ce ATENTIA si VOINTA (ALEGEREA LIBERA) isi vad tot mai vartos de treaba. Cu cat suntem mai focalizati si ne izolam de ganduri si de orice impresie senzoriala, cu atat ne adincim in rugaciune si in transa. Asa ajung unii si la extaz, cand sunt purtati hat-departe.... Cu cat alegem sa indepartam orice alta preocupare a mintii, cu atat suntem purtati mai departe in noi insine (de unde intelegem ca noi insine inseamna ceva ne-marginit, pana la fruntariile Imparatiei. Si mai intelegem de ce Imparatia este inlauntrul nostru, pe aici prin subiectivitatea adinca trecind firul subtire ce leaga pe om de Dumnezeu. Uneori ne poarta Duhul pe Cale, alteori ne pot purta duhuri si alte dihanii... Depinde cu ce ravna ne-am asezat la rugaciune, depinde de curatia inimii, de umilinta noastra, de cainta, de lacrimi, de suspin. Depinde de gradul nostru de lepadare de sine (de cele egotice, cum ar fi imaginea de sine, importanta propriei persoane, centrarea lumii pe noi - adica slava desarta, fala, mandria si toate ale ei). Depinde de relatiile pe care le avem cu Stapanul si Domnul nostru in fiece zi, in fiecare ceas si clipa. Depinde ce putem jertfi, cand imaginile, gandurile, grijile de tot soiul ne asalteaza, tinindu-ne in cele ale trupului, care nu e osarduitor ci mercantil si meschin si mereu poftitor si cartitor nemultumit.

Ca urmare, de felul in care vorbeste omul despre hipnoza, ne dam foarte simplu seama si de celelalte corelate, pe care le-am insirat adineauri.
Mai sustine cineva ca hipnoza e de la draci, cand toata traditia ascetica vorbeste despre faptul ca Insusi Domnul ne cere sa ne apropiem de El aflati in stare de transa (adica de deslipire de sine, de decentrare de pe eu, depasire a caderii mintii exclusiv in constiinta mundana)?

In concluzie, ca sa dau si un exemplu de inducere a transei, nu ma voi referi nici la formule repetate de genul postat de antiecumenism, nici la tehnica globului de cristal, ci la aceea pe care o cunosc din Biserica: rugaciunile cantate, tamaierea, psalmodierea, cadelnita si, mai presus de toate, rostirea cu toata lepadarea de sine si cainta a dulcelui "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!".
Iata, asadar, cum stau lucrurile. Cine voieste sa priceapa, bine face. Cine nu, macar sa nu mai zica despre ce nu cunoaste. Ca e-n van si se numeste rostire in desert.

-asa ne invata sfintii si duhovnicii ca trebuie sa intram in starea de transa hipnotica, ca trebuie sa fim in stare hipnoida ?
-asa zic sfintii in filocalii ca trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu in stare de transa ? sau asa interpretezi tu cu mintea de formata in stil psihologic...