Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[vsovivivi]

''Vai de bărbatul care-i umple mâinile femeii sale de plozi', adică vai de cel ce o pune să nască pe femeie în fiecare an!

'Practic n-ai voie să te împreunezi cu femeia gravidă sau cu femeia care alăptează', căci se poate traduce a fi un fel de incest, şi e spurcăciune şi trebuie să vă îngreţoşaţi de toate faptele astea păgâne! Greaţa asta şi scârba nu trebuie să vă vină de la stomac sau mâncăruri stricate aşa cum vă vine din fire sau de la gustul ochilor trupeşti ci mai ales trebuie să vă vină greaţă şi scârbă din sfânta înduhovnicie, din gustul Adevărului şi Dreptăţii căci 'vai de cel ce spune dulcelui amar şi amarului dulce sau face din alb negru şi din negru alb...'

Iar mintea prin rugăciunea săracă a lui Iisus trebuie s-o curăţiţi şi s-o menţineţi curată adică să nu fiţi ca şi câinii învârtoşaţi căci câinii ca toate animalele şi dobitoacele caută şi adulmecă spurcăciunile socotindu-le spurcăciuni şi acolo unde găsesc ei că este spurcat acolo spurcă şi ei mai departe pe când oamenii ce se aseamănă cu câinii ei caută cu mintea curioasă şi cu ochii trupeşti spurcăciunile pentru ca să le considere dulceţuri şi făcându-le şi împărtăşindu-se de spurcăciuni ei se mândresc şi se laudă că cică sunt ca gLumea, pot face răul socotindu-se buni, indulgenţi, miloşi, potenţi, politicoşi, făcând pe placul gLumii aşa încât toată închipuirera şi visul şi idealul omului merge numai spre rău.

Deci nu ca lumea trebuie să fiţi, fricoşi, necredincioşi, disperaţi, pârâcioşi şi învinovăţitori ca să scăpaţi de răspundere căci lumea nu e lumina deşi aşa ar fi trebuit ci voi fiţi ca Lumina lumii!.. aşa cumva e porunca sfântă, ca sfinţenia să fiţi dar nu mimând-o şi făţărind-o îmbrăcând credinţa dar tăgăduind-o în inimă ci trăind-o, adică asemănaţi-vă cu ea însă nu pentru slavă de la oameni, de la voi înşivă sau de la plăcerile drăceşti ci pentru 'ca să plăceţi aproapelui la ce este bine şi de folos spre zidirea lui şi a voastră împreună în Dumnezeu!.. adică purtaţi-vă ca nişte înţelepţi smeriţi în taină.'

Adică încercaţi să fiţi foarte nemulţumiţi de mulţumirea de sine care vine de la poftele trupeşti şi de la neascultare, adică de la pofta ochiului trupesc al minţii pe plăcerea poftei rele a inimii şi vine de la trufia vieţii cea plină de averi deşarte: slavă de la oameni şi toate bogăţiile necredinţei întru mărirea mincinoasă de sine: păcate, curiozităţi spurcate, iar apoi neputinţa răbdării sub ascultare, învârtoşată în lăudăroşenia puterii şi libertăţii fărădelegii socotită ca mângâiere şi alint şi privirilegiu meritat.

Deci într-un cuvânt nu vă mângâiaţi şi nu vă mituiţi singuri cu hoţia, minciuna, şi mărirea nedreaptă de sine ci fiţi cuminte şi nu cuminţi, cu mintea lui Dumnezeu, minte îngerească şi nu cu din aia trupească şi zgârcioarbă!.. care a decăzut din demnitate şi-şi găseşte tot felul de alte strâmbe demnităţi şi răsplătiri şi laude şi premii şi medalii şi recompense, căci toate minţile decăzute la un loc nu pot să vă dea nimic bun'