Rugaciunea pr. Rafail Noica?

[cezar_ioan]

Gasisem un motiv care facea posibila o astfel de paternitate: tineretea Parintelui, cand frecventa alte confesiuni. Ma gandeam ca o fi fost o rugaciune din tinerete...
Insa acum, dupa ucenicia langa Parintele Sofronie, dupa viata pe care o duce... cu cat privesc mai atent rugaciunea imi dau seama ca, indiscutabil, nu e in duhul Parintelui, nu e deloc ortodoxa. Noi, ortodocsii, nu ne rugam astfel.

[Tina06]

În prealabil postat de cezar_ioan

Gasisem un motiv care facea posibila o astfel de paternitate: tineretea Parintelui, cand frecventa alte confesiuni. Ma gandeam ca o fi fost o rugaciune din tinerete...
Insa acum, dupa ucenicia langa Parintele Sofronie, dupa viata pe care o duce... cu cat privesc mai atent rugaciunea imi dau seama ca, indiscutabil, nu e in duhul Parintelui, nu e deloc ortodoxa. Noi, ortodocsii, nu ne rugam astfel.

de ce nu e ortodoxa? nu inteleg?

si eu am citit aceasta mica "rugaciune" de multe ori si mi s-a parut atat de frumoasa, reflecta starea omului care fuge de iubire. De ce nu ar fi ortodoxa?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Tina06

de ce nu e ortodoxa? nu inteleg?

si eu am citit aceasta mica "rugaciune" de multe ori si mi s-a parut atat de frumoasa, reflecta starea omului care fuge de iubire. De ce nu ar fi ortodoxa?

Din pricina catorva expresii si a tonului exaltat.
Hristos nu se exprima asa. Sfintii nu se exprima in acest ton indraznet, ofensiv, penetrant ("da-mi inima ta!", "lasa sa curga sangele Meu in sangele tau" etc. Ati auzit pe sfintii nostri sa relateze astfel de lucruri? Mai degraba formularile astea patetice tin de manele si patimase telenovele, nu sesizati? Hristos nu e latino, nu e infierbintat si in genere nu tine astfel de discursuri.)

Am cunoscut candva un tanar foarte credincios, din nu mai stiu ce confesiune, care m-a rugat sa il ajut referitor la o amintire sacaitoare. Aceasta amintire se referea la un incident pe care il traise intr-o zi cand, pe fondul credintei lui, asa cum era ea, "Hristos" s-a exprimat in auzul tanarului exact cum zice in textul rugaciunii, in cateva locuri. Abia acum cateva clipe, recitind rugaciunea, mi-am amintit de baiatul acela, pe care nu l-am mai intalnit de atunci, sa fie vreo 7-8 ani.
Acea voce pe care tanarul a considerat-o ca fiind a Domnului, i-a cerut in aceeasi forma inima, ceea ce pe mine m-a izbit adineauri... In fine, tanarul acela nu a voit sa-i dea inima si rezultatul a fost ca vocea i-a dat dovezi in plus: tanarul era ca in basme, adica se inalta cand intalnea un om inalt, se micsora cand intalnea un om scund, mainile ii erau ba cat lopata ba cat o nuca, dupa imprejurari...
Inutil sa adaug ca si-a petrecut vreo cateva luni in spitalul de psihiatrie, cu diagnosticul de psihoza cu delir mistic si tulburarea grava a functiilor imaginatiei si ale senzorialitatii.

Din pacate, desi patise ce patise, tanarul nu pricepuse nimic. Imi amintesc ca regreta mereu, tanguindu-se, ca nu i-a dat inima lui "Hristos" atunci cand i-o ceruse. Si credea ca Hristos l-a pedepsit pentru aceasta....

Fereasca Dumnezeu de asemenea rataciri.

Vedeti acum in ce sens am motive sa cred ca rugaciunea nu e ortodoxa.

In fine, noi crestinii ortodocsi obisnuim sa ne rugam noi la Hristos. Aici vad ca e taman invers: Hristos s-ar ruga la om... Him... Sa fie de ras, sa fie de plans, nu stiu ce sa spun...

[Solveig]

Pai nu e o rugaciune, nu inteleg de ce i se spune asa. E un text frumos, un "cuvant de folos pentru suflet ". Am gasit intr-o carte de rugaciuni tiparita de Sf Calinic de la Cernica un text asemanator, dar mai putin exaltat.
Mie imi place foarte mult acest cuvant, nu stiu de-al cui o fi, dar imi reaminteste ca Domnul are pentru noi o iubire nemarginita, neconditionata, de neinteles pentru noi, fiind El Insusi Iubirea.
Si apoi, Domnul chiar zice: Fiule, inima ta da-mi-o Mie, iar ochii tai sa vegheze asupra cailor mele.. (Proverbele lui Solomon, cap 23).
Mai sunt sfinti care se exprimau asa, mai indraznet (sf Siluan, Sf Simeon Noul Teolog), dar sigur ca scrierile lor sunt mult superioare acestuia.
Nu cred ca are nimic neortodox in el acest text.

[Tina06]

În prealabil postat de cezar_ioan

Din pricina catorva expresii si a tonului exaltat.
Hristos nu se exprima asa. Sfintii nu se exprima in acest ton indraznet, ofensiv, penetrant ("da-mi inima ta!", "lasa sa curga sangele Meu in sangele tau" etc. Ati auzit pe sfintii nostri sa relateze astfel de lucruri? Mai degraba formularile astea patetice tin de manele si patimase telenovele, nu sesizati? Hristos nu e latino, nu e infierbintat si in genere nu tine astfel de discursuri.)

Am cunoscut candva un tanar foarte credincios, din nu mai stiu ce confesiune, care m-a rugat sa il ajut referitor la o amintire sacaitoare. Aceasta amintire se referea la un incident pe care il traise intr-o zi cand, pe fondul credintei lui, asa cum era ea, "Hristos" s-a exprimat in auzul tanarului exact cum zice in textul rugaciunii, in cateva locuri. Abia acum cateva clipe, recitind rugaciunea, mi-am amintit de baiatul acela, pe care nu l-am mai intalnit de atunci, sa fie vreo 7-8 ani.
Acea voce pe care tanarul a considerat-o ca fiind a Domnului, i-a cerut in aceeasi forma inima, ceea ce pe mine m-a izbit adineauri... In fine, tanarul acela nu a voit sa-i dea inima si rezultatul a fost ca vocea i-a dat dovezi in plus: tanarul era ca in basme, adica se inalta cand intalnea un om inalt, se micsora cand intalnea un om scund, mainile ii erau ba cat lopata ba cat o nuca, dupa imprejurari...
Inutil sa adaug ca si-a petrecut vreo cateva luni in spitalul de psihiatrie, cu diagnosticul de psihoza cu delir mistic si tulburarea grava a functiilor imaginatiei si ale senzorialitatii.

Din pacate, desi patise ce patise, tanarul nu pricepuse nimic. Imi amintesc ca regreta mereu, tanguindu-se, ca nu i-a dat inima lui "Hristos" atunci cand i-o ceruse. Si credea ca Hristos l-a pedepsit pentru aceasta....

Fereasca Dumnezeu de asemenea rataciri.

Vedeti acum in ce sens am motive sa cred ca rugaciunea nu e ortodoxa.

In fine, noi crestinii ortodocsi obisnuim sa ne rugam noi la Hristos. Aici vad ca e taman invers: Hristos s-ar ruga la om... Him... Sa fie de ras, sa fie de plans, nu stiu ce sa spun...

E o poveste trista, dar care are poate mai multe laturi decat simpla vorba care a auzit-o in inima sau mintea lui.

Nu stiu ce sa zic... mie mi se pare o exprimare frumoasa, mai moderna ce-i drept, dar pastreaza un esential, ca suntem nimic fara Hristos si nu avem ce sa-i dam, decat pacatele noastre.

[cezar_ioan]

Asa e, confirm ca si voi ca e o exprimare atragatoare, are ceva miscator si pare un text cu finalitate didactica.
Insa gandul ortodox e mai retinut, mai simplu, vibratia lui e mai virila. Aici e nitel cam amestecat, nu e simplitate, e emotie pe care nu o recunosc ca fiind de-a noastra.
In fine, greu de numit exact trasaturile caracteristice ale acestei compozitii literare, agreabile in forma si miscatoare, pe alocuri.
Cand am citit-o prima data, mi s-a parut buna si frumoasa. Eram incantat, nestiind pe atunci cum ma voi simti la intalnirea cu rugaciunea ortodoxa.
Acum, insa, ma pot dispensa de ea. Nu ma mai ajuta, in schimb rugaciunile noastre imi devin cu vremea tot mai frumoase si bogate.

[STEPHAN]

Mulţumesc tuturor pentru intervenţii ! Am primit ca mesaj privat un răspuns care rezolvă problema : http://www.youtube.com/watch?v=5MvCeZeh6QU
Am pus această întrebare deoarece şi mie mi s-a părut cam suspect nu numai stilul ci şi ideea pe care cred că o induce : anume că, dacă Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem ( ceea ce este un adevăr ) ne şi acceptă tot aşa ...ori "Dumnezeu vesteşte acum oamenilor de pretutindeni să se pocăiască "-Faptele Apostolilor 17,30 ( adică să se schimbe, să se transforme...)

[Tina06]

În prealabil postat de STEPHAN

Mulţumesc tuturor pentru intervenţii ! Am primit ca mesaj privat un răspuns care rezolvă problema : http://www.youtube.com/watch?v=5MvCeZeh6QU
Am pus această întrebare deoarece şi mie mi s-a părut cam suspect nu numai stilul ci şi ideea pe care cred că o induce : anume că, dacă Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem ( ceea ce este un adevăr ) ne şi acceptă tot aşa ...ori "Dumnezeu vesteşte acum oamenilor de pretutindeni să se pocăiască "-Faptele Apostolilor 17,30 ( adică să se schimbe, să se transforme...)

Dumnezeu sa te binecuvanteze, Stephan. Am vazut videoclipul si imi cer iertare ca am indus in eroare. Dumenzeu sa ne miluiasca pe toti !

[cezar_ioan]

Iti multumesc si eu pentru dezlegarea enigmei...:)
Imi dau seama, auzind cuvantul Parintelui, ca era firesc sa fi cunoscut si indragit aceasta "rugaciune" in AA, cu ceva ani in urma: acolo oamenii lupta in primul rand impotriva deznadejdii. Cand omul e ridicat din zdrobirea sufleteasca si trupeasca in care l-a purtat patima, pastreaza inca vie amintirea deznadejdii, iar aceasta rugaciune este leac tocmai intrucat elibereaza pe om catre speranta, catre acceptarea de semeni, de sine si de Dumnezeu. Catre o viata noua, in Hristos. Insusi Dumnezeu ii reaminteste omului ca are permisiunea intreaga de a se simti iubit si de a iubi. E ca si cum cel care a batut mereu la usa, pana la deznadejde, pana la indoiala totala de sine, pana la automutilare, primeste in sfarsit cuvantul: vino! Eu te accept cu toata dragostea... Si ai grija de tine, sa nu mai pacatuiesti.
Inca o data multumiri pentru link!
Domnul sa te binecuvinteze! AMIN+

Acest text, asa cum spunea parintele Rafail Noica ,,respira un subtirel aer de ratacire''. Eu ii voi spune text religios si nu rugaciune, pentru ca nu o simt asa. Simt ca mi-ar ologi sufletul.

Textul respectiv poate fi citit intr-un moment de destindere, deoarece incurajeaza pacatosul sa se apropie de Dumnezeu, fara a-l invita la smerenie. Asadar, nu e o rugaciune de inclus intr-un program de rugaciune ortodox. Dovada ca a fost adusa din Franta. N-as schimba-o sub nicio forma cu:

Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe [deznãdejde, “abattement” in fr., n.tr.]
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.
si nici cu

Rugaciunea Sfantului Isaac Sirul:


,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau. Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele.
Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-insa se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor. Amin”.

Rugaciunile ortodoxe pun accent pe vindecarea de patimi, pe umilinta, pe smerenie inaintea lui Dumnezeu. Rugaciunea ortodoxa ofera un ajutor real celui aflat in suferinta si gandul ca patimile sale si jertfa sa sunt incomparabile cu ale Mantuitorului.