Sfintii Zilei

[eliza-georgiana]

ce gasesc eu foarte relevant este ca toti sfintii (sau aproape toti) sunt tineri!! si viata Sfintei Parascheva m-a impresionat, Sfantul Pantelimon doctor fara de arginti, iar Sfanta Ecaterina era inzestrata cu o intelepciune duhovniceasca adanca: ea i-a depasit intelepti in cugetarea des*pre Dumnezeu. Exista o intelepciune lumeasca, la care referindu-se Sfintii Parinti spun: „Este mai bine sa fii nebun“. Intelepciunea lumeasca este de pilda atunci cand mergi la biserica pentru ca nu ai altceva de facut sau cand dai milostenie pentru ca n-ai unde pune banii etc.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...relui-hristos/

[tabitha]

Luni 26 Noiembrie l-am sarbatorit pe Sf. Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor.
In iconografie el este infatisat purtand un bebelus in brate.

Din sinaxar:

Acesta a fost sfinţit din pântecele maicii sale şi s-a făcut locaş Duhului Sfânt. Pentru aceasta împărţindu-şi bogăţia la săraci şi făcându-se monah, a covârşit pe toţi monahii cei de atunci prin nevoinţa obositoare şi vieţuire aspră. Apoi s-a dus în pustie, şi a intrat într-o peşteră în care primea hrana de la un dumnezeiesc înger. Şi s-a făcut doctor de felurite nevindecate patimi. Căci când urma boala aducătoare de moarte şi mureau pruncii, şi părinţii rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credinţă numele acelui sfânt Stelian şi zugrăveau sfânta lui icoană, iarăşi năşteau alţi prunci. Însă şi prunci bolnavi izbăvea de boală. Deci aşa vieţuind pururea pomenitul şi vindecări şi minuni multe săvârşind, s-a mutat către Domnul.

[glykys]

Alaturi de Sf. Ap. Andrei l-am praznuit astazi pe Sf. Ierarh Andrei Saguna, despre a carei viata am mai scris pe forum, dar reiau si aici:

Anastasiu Saguna (pe numele de mirean) a fost al treilea copil si ultimul din familia unor vechi negustori aromani, provenind din familii evlavioase, Anastasia si Naum. Numai ca nasterea sa, in 1806, in Miscolt (Ungaria), a fost prilej de bucurie doar pentru mama sa evlavioasa, nu si pentru tatal care trebuia sa mai hraneasca inca o gura. Situatia financiara a familiei devine extrem de precara, asa ca tatal, om slab, se lasa invoit de arhiepiscopul romano-catolic sa treaca la catolicism impreuna cu cei trei copii ai sai minori, pentru a obtine unele avantaje materiale. In carte sunt descrise cu lux de amanunte demersurile pe care le-a facut mama Anastasia, ajutata de tatal ei, Mihail, pentru a-si creste copiii in dreapta credinta, toate memoriile, luptele cu autoritatile, fuga cu ei la Pesta... Impresionanta pilda de verticalitate si de marturisire publica a credintei ortodoxe in fata tuturor organelor competente, de la Sfatul Tarii pana la imparat! In cele din urma, nu are castig de cauza oficial, copiii fiind educati in religia catolica, dar influenta sa materna a fost decisiva: pe rand, la implinirea varstei de 18 ani, dupa petitii si lupte repetate cu autoritatile, cei trei copii se dezic oficial de catolicism si imbratiseaza din nou credinta ortodoxa, marturisind-o in fata forurilor publice.

Anastasiu a absolvit Filosofia si Dreptul la Pesta, a facut studii de teologie ortodoxa la Varst si s-a calugarit intr-o manastire sarbeasca, purtand numele de Andrei. Datorita calitatilor sale, a detinut mai multe functii. Dupa ce a lucrat doi ani ca vicar al episcopiei Sibiului, a fost ales episcop in 1848. Din aceasta postura, a inceput demersurile pentru restaurarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, ducand o lupta sustinuta pentru apararea drepturilor romanilor ortodocsi din acea zona. Din nou a ajuns cu petitii la Sfatul Tarii si la imparatie. A fost conducatorul delegatiei Adunarii de la Blaj, a restructurat invatamantul teologic, a infiintat scoli in Ardeal cu predare in limba romana, a facut o bogata lucrare misionara si filantropica.


Mai multe despre acest nou sfant roman, care a luptat pentru drepturile romanilor, gasiti aici: http://sfantul-andrei-saguna.blogspo...ei-saguna.html


Mi se pare foarte nimerita alegerea BOR de a-l serba pe 30 noiembrie, alaturi de Apostolul care a crestinat Dacia si inaintea zilei nationale.

[glykys]

.

În prealabil postat de eliza-georgiana

ce gasesc eu foarte relevant este ca toti sfintii (sau aproape toti) sunt tineri!! si viata Sfintei Parascheva m-a impresionat, Sfantul Pantelimon doctor fara de arginti, iar Sfanta Ecaterina era inzestrata cu o intelepciune duhovniceasca adanca: ea i-a depasit intelepti in cugetarea des*pre Dumnezeu.

Nu sunt toti sfintii tineri. Mai ales mucenicii sunt tineri. I-au daruit lui Hristos ce au avut mai bun in ei, tineretea, frumusetea, puterea.
Daca e sa ma gandesc la un sfant batran, acesta este, prin excelenta, Sfantul Nicolae, despre care se spunea ca era batran (cu sensul de intelept) si atunci cand era tanar. Dar mai sunt si sfintii cuviosi, care si-au inchinat lui Hristos toata viata lor, de la tinerete pana la batranete, si alti ierarhi, Sfantul Spiridon, de pilda.
Cred ca in imparatia cerurilor sunt toti tineri.

[glykys]

Cel care a revigorat viata manastireasca a Cernicai:


Despre el cititi aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...688#post485688

[Ekaterina]

Sfanta Varvara a trait in timpul imparatului Maximian (284-305), la Heliopolis. Din cauza frumusetii sale trupesti este inchisa intr-un turn, de tatal sau Dioscor. Acest tata pagan considera ca poporul nu este vrednic sa vada frumusetea fiicei sale. In acest turn, Sfanta Varvara le vesteste pazitoarelor ei adevarul despre zei: "Zeii pe care ii cinsteste tatal meu sunt facuti de maini omenesti. Pe cei de aur si de argint i-au facut zlatarul (argintarul) si pe cei de piatra i-a facut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei facuti au putut zidi aceasta luminata inaltime cereasca si o frumusete ca aceasta pamanteasca, neputand ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mainile?".

Din Sinaxar aflam ca intr-una din zile, tatal sau a poruncit ca la o baie din palatul sau sa se faca doua ferestre. Sfanta Varvara i-a rugat pe lucratori sa faca trei, in numele Sfintei Treimi. In momentul in care a fost nevoita sa-i raspunda tatalui de ce a poruncit lucratorilor sa se faca trei ferestre a marturisit: "Mai bine este sa fie trei decat doua, caci tu, parintele meu ai poruncit sa se faca doua ferestre in chipul precum mi se pare - a doi luminatori ceresti, al soarelui si al lunii, ca sa lumineze baia, iar eu am poruncit ca sa se faca si a treia in chipul luminii celei intreite, pentru ca trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negraite, celei neapuse si celei neinserate, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume".

Pentru ca nu s-a inchinat idolilor si a marturisit pe Hristos, a fost ucisa cu sabia chiar de tatal ei.

[Ekaterina]

Sfantul Ioan Damaschin (675-749) s-a nascut intr-o familie aristocrata care se afla in fruntea administratiei fiscale a Siriei. Se bucura de o educatie aleasa, avand drept tutore pe un calugar Cosma, venit din Italia. Cand califul Omar II (717-720) porneste persecutia impotriva crestinilor, se retrage la manastirea Sfantul Sava. Este hirotonit preot de Patriarhul Ioan V al Ierusalimului. Este anatemizat de sinodul iconoclast din 754, pentru ca va lupta impotriva dusmanilor icoanelor. Sfantul Ioan Damaschin trece la cele vesnice in anul 749, la Manastirea Sava.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...hin-98115.html

[cristiboss56]

SFÂNTUL IERARH SPIRIDON

În fiecare an, pe 12 decembrie prăznuim pe Sf. Spiridon, care şi-a trăit mare parte din viaţă în Cipru, unde s-a şi săvârşit în anul 348, fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda.
Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat.
Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. El este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.
În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată la 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie):
Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă.
Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:
- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă;
- când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit;
- în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor;
- în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare;
- în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă".
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.
Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite.
La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi.
Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile:
- în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu;
- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;
- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul;
- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia).

[cristiboss56]

Dosoftei, Mitropolitul Iubitor De Neam Si Limba Romaneasca!




“Acestu Dosoftei mitropolit nu era om prostu de felul lui. Şi era neam de mazîl; pre învăţat, multe limbi ştia: elineşte, lătineşte, sloveneşte şi altă adâncă carte şi învăţătură, deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. În ţara noastră pe-această vreme nu este om ca acela”, scria Ion Neculce în Letopiseţul său. Cred că acest succint dar inegalabil portret conţine in nuce raţiunile profunde ale sfinţeniei acestei luminoase personalităţi. Mitropolitul Dosoftei nu este numai un personaj al culturii româneşti, ci şi un sfânt al Bisericii, canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 6 iulie 2005, cu zi de pomenire liturgică pe 13 decembrie a fiecărui an. Canonizarea a fost proclamată solemn şi sinodal pe 14 octombrie 2007 la Iaşi, la hramul Sfintei Paraschiva.
Acum, în ziua sărbătoriri lui, să privim, cu ochi primeniţi într-o lumină nouă, viaţa, credinţa şi lucrarea acestui om, purtate până la măsura sfinţeniei. Mitropolitul Dosoftei s-a născut la 26 octombrie 1624 şi este originar de prin părţile Sucevei. La botez a primit numele Dimitrie. Împrejurările în care tânărul Dimitrie a îmbrăţişat viaţa monahală rămân încă nedeplin lămurite. Nedesluşite şi răzleţe ne parvin din epocă informaţiile care privesc prima perioadă a vieţii şi a formării sale spirituale.
Dosoftei nu a fost, cu certitudine, un autodidact. Se pare că ar fi învăţat la Iaşi, la Şcoala Domnească de la Trei Ierarhi. Aici îl va fi atras şi înrâurit personalitatea mitropolitului Varlaam, ale cărui iniţiative culturale le preia şi le face mai târziu pe deplin roditoare. Conştiinţa sa de tip umanist, cunoaşterea limbilor clasice (latină şi greacă), accesul la limbi şi culturi moderne (polonă, rusă, ucraineană, neogreacă) justifică ipoteza unor studii continuate în Polonia, la Lvov, aşa cum se crede, în cadrul frăţiei ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”. După o perioadă petrecută ca ieromonah la mănăstirea Probota, unde prezenţa sa este semnalată în 1649, Dosoftei urcă pe treptele slujirii arhiereşti.
În 1658 se află în fruntea episcopiei de Huşi, iar în 1659 este episcop de Roman. În 1671 ajunge Mitropolit al Moldovei, treaptă din care continuă şi mai intens munca de păstor, cu precădere prin cristalizarea lucrării sale de cărturar.
Datorită atitudinii sale anti-turceşti va fi silit să părăsească ţara, refugiindu-se în Polonia în februarie 1674, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, de unde revine în 1675, redobândindu-şi scaunul, după o detenţie de câteva luni în mănăstirea Sf. Sava din Iaşi. Urmează, pentru Dosoftei, un deceniu de intensă activitate pastorală concretizată într-o considerabilă operă de traducere şi tipărire a cărţilor de cult în limba română.
Din 1686, în urma eşuării campaniei antiotomane a regelui Sobieski, încep pentru Dosoftei ani dramatici de refugiu care devine surghiun în Polonia, la Stryj iar mai apoi la Zolkiew (azi, Nesterov, în Ucraina). Acolo va muri în 13 decembrie 1693, înconjurat de griji, nevoi şi ostilitate, aşa cum citim în corespondenţa ultimilor ani, excomunicat şi depus din treaptă de Patriarhia Constantinopolului în urma sinodului de la Iaşi din 1688, dar mai ales mistuit de dorul de ţară. Peste locul îngropării lui vremea a întins vălul uitării.
“Cunoştinţa îngâmfă însă iubirea zideşte” spunea Sfântul Apostol Pavel (1Corinteni 8, 1) şi îşi află ecou deplin în viaţa şi lucrarea mitropolitului moldovean. În cazul lui, cărturăria nu a fost searbădă jonglerie de concepte, ci a devenit slujire; făcându-se vehicul al iubirii, a zidit conştiinţe.
Dosoftei a fost un cărturar, un erudit unic în felul lui, multe din întreprinderile sale culturale stând sub semnul pionieratului.
Este primul poet al literaturii române culte şi primul tălmăcitor în versuri al Psaltirii în tot Răsăritul creştin (Psaltirea în versuri, Uniev, 1673). Dar, dacă se încumetă la această strădanie, nu o face dintr-o “manie a versificării”, ci pentru edificarea spirituală a neamului “rumânesc” care, de la el încoace, nu numai că poate pricepe psalmii în limba proprie, dar îi şi gustă. A tâlcuit Psaltirea – care, după propria mărturisire, “este plină de rugă şi de tainele cele mari ale lui Dumnezeu” – “cu multă trudă şi vreme îndelungată, precum am putut mai frumos […] ca să poată trage hirea omului cătră cetitul ei”. Efortul estetic este, aşadar, în slujba edificării sufleteşti, iar nu altfel, mereu în spiritul versetului paulin al iubirii ziditoare. Dacă, până la Dosoftei, limba română avea dreptul să intre numai până în tinda bisericii, începând cu acesta ea pătrunde până în altar.
Mitropolitul Dosoftei a deschis larg uşile împărăteşti pentru săvârşirea Sfintei Liturghii în limba română prin traducerea integrală a Liturghierului în limba română (Iaşi, 1679, cu o a doua ediţie, îmbogăţită şi argumentată, în 1683). Gestul era revoluţionar pentru acea vreme, dacă ne gândim că în Muntenia, contemporanul său, Mitropolitul Theodosie tipăreşte în anul 1680 un Liturghier care are textul slujbei în slavonă şi numai indicaţiile tipiconale în limba română, căci, după cum mărturiseşte, “Liturghia toată a o prepune pe limba noastră şi a o muta nice am vrut, nice am cutezat”… Dosoftei, însă, aflând temei biblic în versetul paulin “în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă oarecare” (1Corinteni 14, 19) şi însufleţit de misiunea sa de luminător al poporului, îndrăzneşte acest progres cultural spre risipirea ignoranţei religioase (“să-nţeleagă creştinii svintele taine”) şi spre mântuirea poporului (“să înţeleagă toţi spăsenia lui Dumnezeu cu înţeles întreg”).
Alături de Liturghier a tradus şi tipărit multe alte cărţi de cult, unele pentru prima dată în limba română. Aceste traduceri sunt închinate ca “dar limbii române” şi constituie, voit şi conştient, mijloc de edificare a conştiinţei naţionale, căci au convingerea că se adresează tuturor românilor: “tutinderea ce să află în această limbă pravoslavnică”. Conştiinţa latinităţii limbii este atât de adâncă în el încât, în strădania de a crea o limbă românească teologic expresivă, nu ezită să caute în Vulgata sfântului Ieronim posibile etimoane pentru expresiile româneşti: “pentru că cică s-au tălmăcit de pre izvodul sfetii Ieronim […] noi de pre acel izvod foarte am sâlit de-am pus cuvintele precum să află acolo”.
Dosoftei este, aşadar, primul creator al terminologiei ştiinţifice teologice româneşti în baza limbii latine. După cum este şi primul “dascăl euharistic” sistematic al poporului român, primul mare cunoscător al literaturii patristice şi postpatristice (compilează şi traduce în română şi în rusă din Ignatie Teoforul, Efrem Sirul, Ioan Damaschinul, Simeon al Tesalonicului etc.), primul tălmăcitor din dramaturgia universală (drama renascentistă Erofili, din neogreacă), primul traducător al Istorii-lor lui Herodot în limba română. Ceea ce l-a făcut sfânt pe Dosoftei nu este erudiţia, ci izvorul şi scopul acestei ştiinţe de carte, care au fost constant iubirea de Dumnezeu şi de poporul încredinţat spre păstorire. Întreaga iniţiativă culturală nu izvorăşte dintr-un spirit academic, ci dintr-unul pastoral.
Pentru slujirea poporului creştin a folosit mulţii talanţi cu care Dumnezeu l-a înzestrat. Iar semnul că prin acestea s-a sfinţit şi pe sine însuşi este faptul că, între toate aceste întâietăţi pe care şi le-a dobândit în cultura vremii, a continuat să rămână “deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel.

Rugăciune către Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei



O, preaînţelepte, Sfinte Ierarhe Dosoftei, ai fost trimis de Dumnezeu, la vreme de strâmtorare, să fii pavăză Bisericii Moldovei. Pentru credinţa, blândeţea, răbdarea şi milostenia ta, chipul îngeresc ai primit şi vrednic te-ai făcut de înălţimea chemării arhiereşti. Înţelept tâlcuitor al dreptei credinţe, luminător şi sfinţitor al limbii române, mare iubitor al Sfinţilor şi al Sfintei Liturghii te-ai arătat Sfinte Ierarhe Dosoftei. Întrucât te-ai învrednicit să stai în preajma Sfintei Treimi, te lăudăm, cântăm şi fericim viaţa ta curată şi multa ta osteneală pentru credinţa şi lucrarea Bisericii lui Hristos.
Acum, te rugăm, păstor luminat al Bisericii şi împreună liturghisitor cu îngerii în ceruri, ajută-ne cu mijlocirile tale, rugând pe Dumnezeu să dăruiască poporului nostru tăria dreptei credinţe, bucuria vieţii sfinte şi rodirea faptelor bune să ocroteacă pe părinţi şi pe copii, să vindece pe cei bolnavi şi să mângâie pe cei întristaţi; să sporească dragostea noastră, a tuturor, pentru cei săraci, singuri şi neajutoraţi; să ne ajute pe toţi să împlinim poruncile Evangheliei lui Hristos, spre slava Sfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin.