Predica de azi

[cristiboss56]

Duminica a XXVI-a după Rusalii-(Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina) Luca 12, 16-21

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu."



Desigur ca la momentul zbaterii economice de acum nici nu se poate Evanghelie mai atent-vestitoare de mantuire ca aceasta pe care, in final de noiembrie, la vreme de Post al Nasterii Domnului, Biserica ne-a asezat-o in suflete. Un bogat cu sansa, cu roade in tarina, pe care n-a muncit-o el, dupa ce-si umple hambarele isi umple si gandurile cu samanta mandriei si a nebuniei: vorbindu-si siesi, sufletului sau vorbeste ca de-acum e vremea lenevirii din prea plin. E timpul lui:"Odihneste, mananca, bea, te veseleste"(Lc 12, 15). Pe motivul sigurantei abundentei "pe multi ani".Unui astfel de om Dumnezeu i Se face cunoscut prin certarea:"Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul;si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?"(Lc 12, 20). Parca niciodata n-a vorbit Dumnezeu Creatorul astfel cu cel pe care l-a creat pentru mai mult decat bucuria hambarelor. Veti spune, si intr-un fel veti avea dreptate, ca ni s-a pus dinainte aceasta Evanghelie la vremea postului ca sa intelegem ca suntem mai mult decat "jupani" ai burtii, mai mult decat stomac.Ca a sta in Hristos nu inseamna numai cunoastere(mistica), ci si tainica asceza, randuita postire pentru a vedea mai mult din bogatia sufletului...Asa este, dar dincolo de toate suntem indemnati sa aflam ca, in nemurirea lui, sufletul nostru e mai presus decat orice bucurii consumiste. Ca a manca si a bea, dincolo de Liturghie, unde mancarea si bautura sunt mantuitoare, tin mai mult de lutul din noi decat de partea de cer pe care Dumnezeu a daruit-o, bolta de asemanare cu cerul in care-Si odihneste Chipul.
Teribila pagina contra consumismului modern, in care e om doar cel care cosuma produsul propus pe galantarele lumii acesteia in putrejune si destramare. Teribila pagina evanghelica impotiva propriului nostru consumism spiritual, in care gandim ca bogatul acesta innebunit de orgoliul lui "a avea". Sedem pe tezaurul de lucrare, scrisa si nescrisa, al Ortodoxiei, pe tot ceea ce au legat inaintasii - inclusiv Hristos, Apostolii, Parintii, Fratii, ceilalti Dragi toti - si "dormim", convinsi ca simpla posesie este mantuitoare. Ah! cata asemanare cu propria noastra ignoranta in raport cu tezaurul de credinta pe care Dumnezeu ne-a fundamentat Biserica! Exista in fiecare din noi taina aceasta a "uitarii" de Dumnezeu si de traditia vie, plina de har, care tine, ca un izvor freatic, toata inflorirea de-acum a Bisericii. Cata asemanare cu triumfalismul "adormitor" in care - fie pe sondaje publice, fie pe propria noastra vedere - cadem, linistiti ca ne sunt bisericile pline si ca, totusi, oamenii-si fac cruce pe strada!...Or fi, oare, suficiente acestea toate in raport cu adancul continut de credinta pe care ni l-au lasat cei care mai inainte de noi si-au trait Ortodoxia?
Pe de alta parte, mai inainte de orice fel de analiza a ceea ce se intampla in jurul nostru, Evanghelia ne arata ca trebuie sa incepem orice schimbare, orice incercare de asezare in Hristos, cu propriul nostru suflet. Suflet care nu poate avea valoare decat daca il crestem intr-atat incat orice infrumusetare trupeasca ne-o "amendeaza". Ne indeamna astfel Hristos Domnul sa ne imbogatim in Dumnezeu, aratandu-ne, a cata oara, ca omul nu valoreaza decat ca trup si suflet, adica intreg. Un intreg care sa se dea pe deplin lui Dumnezeu, caci a-L adora pe Dumnezeu fara ca intre tine si El sa existe un schimb, o prietenie, nu are sens. Nu se implineste bucuria pentru care Dumnezeu S-a facut Om.
Aici e cheia evanghelica a bucuriei. In a-ti chema, ca la vremea Postului Mare, sufletul sa-ti sprijine pocainta, nevoia de Dumnezeu.Foamea si setea de Inviere. De aceea, in loc de hambare, sa zidim lui Dumnezeu adanc in inima noastra preaplinul dragostei de El, facandu-ne boaba de grau, prescura de bucurie.(Parintele Constantin Necula, PREDICI)

PUBLICAT DE :
balla georgeta

[Mihnea Dragomir]

Plina de invatatura predica auzita astazi, cu ocazia Sarbatorii Cristos Regele (incheierea "anului liturgic" in ritul apusean). Cu atat mai mult cu cat, din comoditate, am fost la slujba din satul francez in care locuiesc, unde slujeste un preot care pare a avea mai putina ravna pentru via Domnului. Deci, avem de invatat nu numai de la preoti plini de fervoare, ci si de la slujitorii altarelor inzestrati cu mai putini talanti.

Omilia a fost centrata pe intrebarea: cand spune Isus, lamurit, ca este rege ? Prima data vine vorba despre asta la inmultirea painilor. Hranind 5000 de oameni cu familiile lor si vazand minunea, au vrut sa-L faca rege. Dar Domnul le-a "scapat printre degete": ia-L de unde nu e, fiindca se retrasese in loc singuratec. Apoi, la miracolul invierii lui Lazar iarasi vine vorba de asta. Dupa putin timp, la Intrarea in Ierusalim, este primit triumfal. I se ridica osanale, este numit "fiul lui David", aluzie prea clara la regalitate. Pe de o parte, Isus se poarta ca un rege, pedepsind pe cei care incalcasera legea. Pe de alta parte, El vine calare pe un asin, lucru care numai atitudine regala nu este. Ovationat de multime ca un rege, Isus evita sa ne spuna daca este, cu adevarat, rege ori nu e, sugerand prin dubla Sa atitudine (pedepsitor si, in acelasi timp, umil) ca ar putea fi vorba nu de un alt rege, ci de un altfel de rege. Iarasi vine vorba despre acest aspect aparent contradictoriu, inca si mai lamurit, la discutia de pretoriu dintre Domnul nostru si Pilat. Acolo, guvernatorul roman Il intreaba pe Isus frontal: este rege, ori nu este rege ? Si de data aceasta, iarasi, Isus se exprima oarecum sibilinic: raspunsul Sau ("tu spui asta") este, de fapt, un non-raspuns. El ne lasa sa intrevedem adevarul in propozitia urmatoare ("imparatia Mea nu este din lumea aceasta")

In sfarsit, Isus comunica, in mod lamurit, ca este rege abia pe Cruce. Slabit, despuiat, batjocorit si chinuit, El isi dezvaluie in mod explicit identitatea regala cand talharul Dismas Il roaga: "primeste-ma in imparatia Ta. Iar Isus raspunde: "Vei fi in imparatia Mea.

Chiar si astazi, dupa aproape 2000 de ani de laacele intamplari, strainii, uluiti si neintelegand nimic, ne intreaba: "ce fel de rege este regele vostru ?"

[fallen]

Frumoasa intr-adevar si predica dvs.
La ultima predica a noastra s- a spus printre altele ca "in Imparatia lui Dumnezeu sunt multe locasuri" adica, cu alte cuvinte, in fctie de atitudinea noastra, de ravna fiecaruia si de nivelul de desavarsire la care ajungem, ne putem situa mai aproape sau mai departe de Dumnezeu. Ca sa intri in Imparatie e de ajuns sa respecti poruncile lui Dumnezeu. Dar, daca vrei mai mult, daca vrei sa te situezi cat mai aproape de Dumnezeu, trebuie ceva maimult. Trebuie sa renunti cu totul la toate ale tale si sa te gandesti la tot restul lumii, la intreaga lume creata de Dumnezeu, ca sa fii asemeni Lui. Sa=L iubesti pe Dumnezeu din toata fiinta ta si pe aproapele ca pe tine insuti. S-a mai amintit si de intrebarea pe care au pus-o doi dintre apostoli Mantuitorului : putem (..) sa stam la stanga si la dreapta Ta? Dar dintre noi cine va fi cel mai mare? Iar El le raspunde, dupa cum bine stim puteti voi sa beti paharul pe care-l voi bea Eu? Si 2: Cel mai mare va fi cel care-i va sluji pe ceilalti. Frumos, nu?

[cristiboss56]

Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon):


http://www.youtube.com/watch?v=_TODj26mtfA