Statutul actual al disciplinei religie - o analiza critica

[sophia]

1. De fapt n-am inteles ce se doreste cu acest fir de discutie. Vad ca se discuta despre cu totul alte lucruri.
Eu credeam ca e vorba de modul de predare in scoli, programa, etc.

Pe urma am niste obiectii:

a. S-a facut aici in mod repetat o comparatie care nu e potrivita deloc. O persoana care a studiat ceva, indiferent ce a fost comparata cu un preot si chiar si cu un ortodox.
Mai intai o corectie: cineva care a studiat dreptul, sau o facultate tehnica, sau economica, prin studiul sau a obtinut un titlu, pe care nu-l pierde chiar daca nu profeseaza in domeniu. Persoana respectiva poate oricand sa revina la profesia sa. Si mai mult: de cele mai multe ori, prin noua sa activitate foloseste oricum cunostintele dobandite.
Si inca ceva: un inginer care vinde in piata mere, nu este automat vanzator. Ca si un vanzator face o scoala. Cam pe acelasi principiu.
In ziua de azi cand abia mai gasesti de lucru (poate ca in tara e mai usor totusi), esti nevoit sa-ti lasi la o parte studii, talente, profesie/loc de munca visat. Din pacate.

Altfel se pune problema la preot. Desi pe de o parte nu prea este explicabil. In fond si un preot, daca simte ca nu mai poate sluji, poate sa faca altceva: sa predea in scoli, sa studieze altceva, etc. Doar se intampla si invers: oameni care sunt atrasi mai tarziu, dupa ce au studiat si profesat altceva, de religie si devin preoti. Cunosc cazuri.
Revenind la idee: un preot, sau un medic, va ramane pana la sfarsit in sertarul lui. Pentru ca ei sunt in slujba omului mereu. Daca un om are nevoie de medic, si tu esti medic (ai si depus un juramant candva, care nu dispare numai pentru ca scrii carti, sau lucrezi ca profesor), trebuie sa te prezinti si sa-i acorzi ajutorul. La fel si un preot.
Mai mult: un preot este obligat si sa duca un anume fel de viata. Nu-si mai apartine. Cum am mai spus, in anumite cazuri si ei au voie sa-si schimbe activitatea, dar vor ramne preoti prin legatura cu Dumnezeu si oamenii.

Eu asa vad lucrurile.

Ortodoxul - da, s-a explicat bine. Dar nu este o profesie si nici un hobby. Este un fel de a fi, de a trai. Totusi un om botezat ortodox este in fata lui Dumnezeu ortodox si nu catolic si nici iudeu sau musulman. Ca el nu se comporta conform unor cerinte, este altceva. Poti sa spui ca este un ortodox pacatos, sau rau. Dar botezul nu i-l poti lua.
In plus au spus si Sfintii Apostoli si alti sfinti: nu suntem toti la fel. Nu toti putem pricepe si face la fel.
Fiecare are o constructie, o sanatate, slabiciuni. Dumnezeu nu ne-a facut la fel. Poate ca asa a si vrut. Nu ne-a vrut sa fim toti Dumnezei, sau sfinti. Nu stiu, aici poate gresesc. Dar stiu ca suntem si ne numim oameni. Slabi si muritori. Nu intru in alte discutii de Geneza.

Si nu stiu cum sa diferentiem: care este mai ortodox pana la urma dintre doi botezati la fel: cel ce nu poate posti 40 zile, dar e cuminte si se straduie si respecta pe aproapele, sau cel care a studiat, stie carti de religie pe de rost, si posteste 40 zile pe post, dar da cu oamenii de pamant la fiecare ocazie?
Poate ca fiecare in felul sau. Eu n-as pune etichete si n-as judeca pe nimeni.

b. Revenind la subiectul discutiei
S-a mai discutat aici de note. Din pacate notele sunt foarte subiective. Si nu au nici o relevanta. Nu stiu cum este acum, dar inainte vreme nu exista medic sa aibe note mai mici de 9 sau 10. Tot timpul auzeam la facultatea de medicina au numai 9 si 10. Si invatau carti pe de rost.
Dar nu putea sa fie un medic cu medie mica, din principiu: ca ce-ar fi zis pacientii? Desi, cine sta sa se uite pe notele din facultate?
Noi la politehnica ne simteam prost. Era severitate mare. Lucram metri de desene, proiecte, rulam programe pe calculator.
In fine, fiecare cu munca lui.
Exista probabil si acum diferente mari intre scoli: poti sa fi absolvent al unei scoli/unui liceu/unei facultati f.bune si severe unde nu exista note de 9 si 10, sa vii cu media 7, dar sa fii super, si la fel absolvent al unei scoli mai ingaduitoare, cu 10 pe linie si sa fii cumplit de nepregatit.

Nu notele vorbesc. Important este cum practici profesia respectiva si mai intai cat de potrivit esti pentru ea. Important este cata pasiune pui in ea si cata munca.
Inainte vreme, nu stiu daca mai este acum, era greu sa-ti alegi o profesie dupa ceea ce ti-a dat Dumnezeu: talent, pasiune, capacitate. Unele profesii nici nu existau, sau erau locuri putine, sau prost platite.
Si erai nevoit sa studiezi altceva, care nu era chiar pentru tine.
Si pe vremea parintilor nostri era asa. Erau profesii la care multi nu aveau acces, pe motiv de "dosar". Si asta nu inseamna ca nu ai fi fost bun pentru ele.

Eu nu stiu cum se face religia ortodoxa in scoli. Eu n-am facut.
Mi se pare o idee buna. Depinde insa cum se aplica.
Ca la orice materie trebuie sa stii mai intai sa lucrezi cu copiii ( de diferite varste).
Trebuie sa stii sa i-o "vinzi", sa-l atragi pe copil ca s-o faca din dragoste si nu din frica. Am urat profesorii care au semanat frica in noi.
Ah, trebuie sa fii si un pic sever. Dar nu sa distrugi oameni pentru o materie.
Iar religia nu este o materie de dat cu pumnul, sau lasat corijenti/repetenti!
Este o materie de suflet.

Si nu! Categoric nu! Dumnezeu nu trebuie prezentat ca pe un bau-bau, care da cu tine de pamant, te omoara, te trimite in cazanul cu smoala si etc.
Atunci cum il mai prezentam pe "cel rau"? Ca fiind bun si mieros?

Dumnezeu este bun si drept. Trebuie explicat foarte bine totul. Si nici credinta, in speta ortodoxia nu trebuie prezentata ca pe o munca silnica.
Ci trebuie explicate valorile bune pe care le aduce.
Si de ce este bine (si "trebuie") sa fim asa si asa, sau sa facem una sau alta.
Ca nu pentru Dumnezeu (in prima instanta) o facem, ci pentru noi insine. Ca El ne-a invatat cum sa ne purtam intre noi. Si nu cum sa ne purtam cu El. Nu a cerut nimic pentru El. A spus doar :"prin ceea ce faceti oamenilor, imi faceti mie". Pe El nici nu s-a pus in discutie. Faceti-mi asta si asta ca va trimit in iad! N-a spus asa ceva!
Nu a alungat pe nimeni, a ajutat pe toti care s-au dus la El.

Nu stiu cum se poit face manuale de religie. Nu stiu cum este materia. Nu stiu daca e bine sa se dea note la aceasta materie.
Stiu insa ca ar trebui sa fie predata cu iubire si rabdare. Si facute si lectii practice, in biserica. Si n-ar fi rau sa fie invitati si parintii sa participe la aceste ore. Ca atunci n-ar mai fi asa probleme.

Parintii sunt derutati si depasiti pentru ca ei nu au facut in scoala si nici in biserica nu se face catehism. Acolo trebuie lucrat, la adulti. Sunt generatii care au nevoie de catehism, care sunt "analfabeti" in credinta.

In incheiere despre parerile personale in subiecte delicate.
Cum ca vine copilul saracul acasa si este suparat ca i-a interzis profesorul de religie sa posteasca, sau la fetele mai mari le spune ca sunt necurate si alte cele. Poate ca le si da afara din clasa in anumite zile ale lunii?
Si preotii (de mir) au pareri diferite pe aceste teme delicate.
Sunt lucruri care tin de latura umana si sufleteasca. Si nu poti sa le schimbi cu nimic absolut, nici daca esti cel mai bun preot si duhovnic.

Si asa cand vine cineva si intreaba ceva pe forum este trimis la duhovnic, iar acela te invata dupa cum crede el.

Si in final decizia apartine fiecaruia in parte, inclusiv la copii: daca unul poate sa stea si sa nu manance nimic (sunt copii care nu pun gura pe carne si lapte ca nu le place), nu-i opreste nimeni sa posteasca. Dar atat parintii cat si dacalii au o responsabilitate fata de ei, de sanatatea lor. Si daca ii pun/obliga la post, s-ar putea sa raspunda greu in cazul in care sa intampla ceva rau.

La fel - nu stiu cum ar putea un dascal la ora sa spun fetitelor ca ele nu sunt curate, nu sunt bune, ca numai baietii sunt. Sau sa le interzica sa intre in biserica in anumite zile. Nici parintii lor nu pot face asta. Un duhovnic, intre patru ochi, cu blandete, poate sa le lamureasca.

Eu ma intreb cum face un preot acasa cu fetele si baietii sai: ii trateaza in mod discriminatoriu? Nu se apropie de fete in anumite conditii? Sau cum face?

Sa nu uitam ca un profesor, intr-o scoala, nu este responsabil numai pentru materia sa, ci si pentru tot ceea ce se intampla cu copilul.
Exista destule situatii in care profesori au platit foarte mult pentru ca au lezat sufleteste, sau trupeste un copil. Si o trauma nu se sterge cu buretele.

Indoctrinare: asta este o actiune extrema. Un abuz. Sa inveti pe cineva ceva este una, dar sa-l fortezi, sa-i impui lucruri este altceva. Un profesor nu trebuie sa indoctrineze. Da, religia poate sa cada usor in astfel de extrema.
De aceea sta si scris peste tot: "cu masura". Totul cu masura.

Eu nu stiu daca postul este canonic. Pentru ca totusi preotii si duhovnicii au puterea de a dezlega in anumite situatii.
Citeam despre inceputurile postului ca a fost mai intai o persoana, care a renuntat la ceva din alimentatie.
Ca orice element din credinta, postul trebuie facut cu masura si este o decizie personala, dupa posibilitati.
Dumnezeu nu s-a dus la nimeni si a spus: atatea zile sa nu mananci aia si aia si aia.
Fiecare o face, daca poate, in semn de dragoste pentru Dumnezeu. O face pentru ca asa simte.

Eu nu stiu de ce multi considera ca totul in credinta trebuie facut cu biciul, cu forta, si ca daca nu face un lucru, gata esti un pacatos.
Pai daca este sa facem asa, mai bine nu o facem deloc. Ca iubire cu forta nu se poate.