Sporirea diavoleasca

[o_crestina]

Multumesc mult pentru raspunsuri!

Mai am o intrebare: Cum sa interpretez asta "...cel ce nu aduna cu Mine risipeste..."? Am citit undeva ca trebuie sa facem faptele bune in Numele lui Iisus. Cum sa fac asta deci?

Doamne ajuta!

[heaven]

În prealabil postat de o_crestina

Am citit undeva ca trebuie sa facem faptele bune in Numele lui Iisus. Cum sa fac asta deci?

Doamne ajuta!

Sa faci aceste fapte cu iubire si atunci le vei face in numele Lui ...

[iustin10]

În prealabil postat de o_crestina

Multumesc mult pentru raspunsuri!

Mai am o intrebare: Cum sa interpretez asta "...cel ce nu aduna cu Mine risipeste..."? Am citit undeva ca trebuie sa facem faptele bune in Numele lui Iisus. Cum sa fac asta deci?

Doamne ajuta!

Pai adica nu e o cale de mijloc. Cine nu creste scade . La noi la firma se zice ca si daca stai pe loc,de fapt scazi. Trebuie intotdeauna sa ne dorim sa crestem.
Trebuie sa ne umplem viata de un milion de legaturi cu ceilalti si cu Dumnezeu. sa nu stam deoparte ,sa nu ne conservam. Ci sa fim mereu orientati catre ceilalti si catre Dumnezeu.
Nu numai catre ceilalti ,caci iubirea fara Dumnezeu e neputincioasa.
Ci sa facem mereu bine celorlalti ,in numele lui Hristos,gandidu ne la El,actionind conform voii sale,aducand roada invataturii Sale.
Nu de capu nostru ci doar de la Hristos
Si nu stind de o parte ,ci interactionind.
Nici aventurierul nici lenesul nu se compara cu lucratorul credincios

[o_crestina]

Doamne ajuta! Va multumesc mult pt aceste raspunsuri.. Incep sa inteleg si eu, usor-usor, aceste lucruri. Nu este usoara aceasta Cale, dar este placuta si cu ajutorul Domnului toate se pot face! Dumnezeu sa va binecuvinteze!

[catalin2]

În prealabil postat de o_crestina

Mai am o intrebare: Cum sa interpretez asta "...cel ce nu aduna cu Mine risipeste..."? Am citit undeva ca trebuie sa facem faptele bune in Numele lui Iisus. Cum sa fac asta deci?
Doamne ajuta!

Sa faci faptele bune din dragoste pentru Hristos si sa nu astepti rasplata omeneasca, doar cea de la Domnul.

[o_crestina]

De multe ori mi se intampla si aceasta ispita: dupa ce am dat ceva cuiva, poate si de mai multe ori, imi vine gandul parerii de rau, care ma chinuie uneori pana cand imi pare rau chiar si pentru o secunda in inima mea, pentru ce am dat, desi nu vreau.. Si-mi vin ganduri cu asalt din acestea de parere de rau. Nu de fiecare data mi se intampla. Dupa ce trece ispita si deci, deja am cazut in ea, apoi cu sufletul si inima curate iar ii spun DOmnului ca: sa fie bine primit...

De aceea de foarte multe ori nici nu mai vreau sa mai ajut pe cineva, ma scarbesc de aceste ispite si ganduri si eu consider ca mi-am si pierdut plata pentru ele...

"Iar Acela i-a raspuns:

- Tot cel ce va jertfi pentru Mine casa sau ogor, sau slava, sau tata sau mama, sau frati sau surori, sau femeie sau copii, sau orice alt bun pamantesc, insutit va primi si viata vesnica va mosteni. De aceea, niciodata sa nu-ti para rau de milostenia ta, nesocotind pe saracul caruia i-ai dat ceva! Ca nu cumva in loc de rasplata sa ai indoita osanda si paguba. Deoarece acela care face un bine si se caieste si ocaraste pe sarac, isi pierde plata si se afla vinovat in ziua judecatii. "

Parintele meu duhovnic mi-a spus ca decat sa dam 10 milioane unui sarac si sa ne para rau mai degraba sa-i dam cat de putin si cu inima buna. Acum, cum sa facem? Daca este o familie saraca si noi crestinii o putem ajuta constant si ne vine o asemenea ispita de parare de rau, cum sa facem atunci?

În prealabil postat de o_crestina

Parintele meu duhovnic mi-a spus ca decat sa dam 10 milioane unui sarac si sa ne para rau mai degraba sa-i dam cat de putin si cu inima buna. Acum, cum sa facem? Daca este o familie saraca si noi crestinii o putem ajuta constant si ne vine o asemenea ispita de parare de rau, cum sa facem atunci?

Să ne amintim că Hristos este în sărmanul sau necăjitul acela care suferă. Şi că acela e un prilej de a folosi bine averea, banii noştri, şi de a ne desprinde inima de ei. Pentru că dacă ne pare rău e pentru că ne-am obişnuit să ne punem nădejdea în bunurile materiale pe care le acumulăm, aşteptând din partea lor o uşurare a vieţii, în loc să ne încredinţăm lui Dumnezeu.

Dar dând, facem şi un act de dreptate, pentru că nimic din ce avem nu ne aparţine, toate sunt darurile lui Dumnezeu pentru toţi, şi cu siguranţă El îl iubeşte pe cel sărman ca şi pe mine, şi nu e drept ca acela să sufere iar eu s-o duc bine.

Şi gândind aşa ne dăm seama că niciodată n-am ajuns să-l iubim pe celălalt cum ne iubim pe noi înşine, şi constatând asta, să ne pară rău şi să ne smerim, măcar, constatând că nu suntem buni.

Sfatul duhovnicului îl găsesc bun, fără îndoială. Dă după măsura iubirii la care ai ajuns, nu mai mult, ca să nu-ţi pară rău. Pe măsură ce vei da, puţin câte puţin, vei spori.

[o_crestina]

[quote=N.Priceputu;483435]

Dar dând, facem şi un act de dreptate, pentru că nimic din ce avem nu ne aparţine, toate sunt darurile lui Dumnezeu pentru toţi, şi cu siguranţă El îl iubeşte pe cel sărman ca şi pe mine, şi nu e drept ca acela să sufere iar eu s-o duc bine.

QUOTE]

Asa este, nimic din ce avem nu e la nostru, de multe ori uitam asta, mai ales eu... Noi suntem doar simpli administratori ai darurilor lui Dumnezeu.

În prealabil postat de o_crestina

consider ca mi-am si pierdut plata pentru ele...

(Problema e delicată așa că nu încerc să dau un sfat ci mai degrabă să avansez o idee de care nu sunt nici eu foarte sigur cum să o apuc)

poate că e bine să consideri așa și să le faci în continuare...poate că te ajută la a îl iubi pe Hristos total dezinteresat, neașteptând niciun fel de plată fie ea lumească sau duhovnicească...cum spune părintele Porfirie: „Să-l iubim pe Hristos numai pentru El. Niciodată pentru noi. Atunci când mă voi înfățișa la A Doua Venire și Domnul îmi va spune 'Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă ?', îmi voi pleca capul și voi zice 'Ce vrei Tu, Doamne, ce voiește iubirea Ta. Sunt vrednic de iad. Și în iad dacă mă așezi, mi-ajunge să fiu împreună cu Tine. Eu una vreau, una îmi doresc, una cer: să fiu împreună cu tine, unde și cum dorești Tu.'”

[o_crestina]

În prealabil postat de VladCat

(Problema e delicată așa că nu încerc să dau un sfat ci mai degrabă să avansez o idee de care nu sunt nici eu foarte sigur cum să o apuc)

poate că e bine să consideri așa și să le faci în continuare...poate că te ajută la a îl iubi pe Hristos total dezinteresat, neașteptând niciun fel de plată fie ea lumească sau duhovnicească...cum spune părintele Porfirie: „Să-l iubim pe Hristos numai pentru El. Niciodată pentru noi. Atunci când mă voi înfățișa la A Doua Venire și Domnul îmi va spune 'Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă ?', îmi voi pleca capul și voi zice 'Ce vrei Tu, Doamne, ce voiește iubirea Ta. Sunt vrednic de iad. Și în iad dacă mă așezi, mi-ajunge să fiu împreună cu Tine. Eu una vreau, una îmi doresc, una cer: să fiu împreună cu tine, unde și cum dorești Tu.'”

Da, cred ca asta e modul bun de a gandi... E ceea ce spuneau si Sfintii Parinti, ca ei niciodata nu au facut nimica bun......
Cine stie, poate ca aceasta ispita ne face sa nu lanzecim in parerea de sine, cum ca suntem si am facut ceva......