Incercari de acaparare a stiintei de catre ateism. Ostracizarea credinciosilor.

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu există un astfel de criteriu.

Sunt de parere ca obiectivitatea este asigurata de theoria (vederea lui Dumnezeu) posibila in conlucrare cu harul Duhului Sfant (principiul tertului inclus... specific gnoseologiei ortodoxe, teologia apofatica de nivel superior...).

În prealabil postat de N.Priceputu

Credința se raportează subiectiv la Dumnezeu, Care este subiect pur și nu poate fi cunoscut decât de alte subiecte.

Te rog sa ai in vedere conceptia stiintifca de subiectivism care este asociata erorii (ceea ce implica lipea obiectivitatii).
Intr-adevar din punct de vedere ortodox, raportarea subiectiva la Dumnezeu inseamna relatia personala inechivoca, bidirectionala, cu harul Duhului Sfant ceea ce implica obiectivitatea acestei realitati metafizice, ce poate fi cunoscuta exclusiv prin cognitia (metafizica - adica extrasezoriala) duhovniceasca.

În prealabil postat de N.Priceputu

În mod obiectiv vom cunoaște... obiecte, cu alte cuvinte, cele create de Subiect.
La credință nu se poate ajunge prin demonstrații matematice, istorice, științifice. Dumnezeu S-a făcut om, le-a vorbit oamenilor învățându-i, i-a vindecat, S-a jertift. De crezi Îl urmezi, dacă nu, o iei pe altă cale. Și ca să crezi trebuie să vrei, mai întâi. Deci e o alegere.

Sunt de parere ca modul acesta lapidar de a privi lucrurile este inadecvat in aceasta situatie.
Consider ca dl FlaviusM vrea sa spuna atentiei noastre urmatoarea situatie ipotetica: ma aflu la o rascruce de drumuri metafizice cu o multitudine de optiuni: crestinism (nu intram in "detalii": ortodoxie, romano-catolicism, protestantism...), budhism, islam, sintosim...
a)In primul rand: DE CE as alege sa pasesc pe una din cai? Care este SCOPUL? Care este MOTIVATIA?
b) In al doilea rand: CUM pot fi sigur (cum pot avea certitudinea) ca am ales corect (obiectiv)? Alegerea, optiunea este irevocabila?

În prealabil postat de N.Priceputu

Între teologie și știință nu este un conflict real, s-a spus de multe ori; și asta, din cauză că se situează pe planuri diferite (dacă luăm în considerare înțelesul modern al științei). Teologia poate spune ceva despre Dumnezeu chiar și fără știință, și bine ar face să nu se pronunțe cu privire la cea din urmă dacă nu o cunoaște; știința poate spune multe despre cele create de Dumnezeu, însă când încearcă să spună ceva despre Autor devine nepricepută, până la ridicol. Atâta vreme, însă, cât fiecare își cunoaște locul, pot foarte bine să-și fie de folos reciproc.

In mare sunt de acord cu afirmatiile dvs.
Din punct de vedere filozofic cu referire la stiinta "problema" este urmatoarea: DE CE acest mod de functionare al universului are implica necesitatea unui INTELECT "exterior" universului?
Stiinta nu are nevoie de un Dumnezeu pentru a explica modul de functionare al universului si nici nu intentioneaza sa faca vreo referire la divinitate, sau obiecte metafizice. Stiinta formuleaza legi stiintifice care "asigura" functionarea universului in acest mod... insa nu va putea niciodata spune care este CAUZA si SCOPUL acestui mod de functionare. De ce este asa?

Doamne ajuta.