Cele 10 porunci

[vsovivivi]

Problema blestemată din care nu mai scăpăm niciodată este problema egipetului, a sodomei şi gomorei, a babilonului adus în casă, în pat, în bucătărie, în portofel, în poşetă, în memorie, pe computer, pe telefon, pe TV... şi băgat în relaţie cu oricine ca musca-n lapte... adică e problema apelor care fac ochi, fac vârteji, fac un fel de stârlici şi dacă te laşi dus de val atunci te bagă la fund căci învârtecuşul ochiului de apă e foarte periculos, iar omul are suflare de viaţă şi duh bun în el însă omul e un duh care a decăzut de la starea sa bună şi a ajuns un om care atunci când iarăşi trece apa prin el se mândreşte şi se lăcomeşte şi se ispiteşte şi se mituieşte şi se mânie că nu-i iese numărul lui la socoteala pagubelor şi se păcăleşte pe sine căci el se face creaţia lui de sine, o mare minciună, o învârteală înălţătoare de sine prin care apa face ochiuri fermecătoare şi nu mai poate ieşi de acolo din miraj nici el şi nici fraierii care îl cred pe el şi-l iau de bun căci nici unii nu văd învârtecuşul, viceversarea, căci e ca un derdeluş lucios şi alb şi negru şi colorat şi drept şi tubular ceea ce văd ei şi nu văd niciunii că s-au inversat şi viceversat lucrurile chiar în clipa aia închizându-i în egoismul de acolo de sus sau în smerenia de jos desfrânată şi deşartă ce caută aprecierile şi răsplata oamenilor, nu văd ei fiindcă-s brusc înălţaţi şi măriţi şi de aia se simt fericiţi şi entuziasmaţi de ei înşişi, că-s mari, că-s puternici, că-s gonflaţi, că-s deştepţi sau că-s înţelepţi, şi-s deficiţi complet absurd de la creatina neascultării de Dumnezeu crezând că au libertate şi că ei mântuie şi rezolvă şi că iubesc, însă ei nu iubesc ci se păcălesc şi vor să creadă că iubesc însă nu văd că defapt ei sunt trădători şi necredincioşi şi desfrânaţi şi curvari tottimpul... mai ales cu ochiul de sc-apă.

Procedura de eliminare a năravului pierzaniei fără să blestemăm sau să ucidem păcătosul o aflăm la Dumnezeu care spune:

Credinţă în Dumnezeu, credinţă în Cuvânt, în relaţia de frăţie, credinţă în relaţia de prietenie, credinţă în relaţia cu iubita, cu soţia, cu prietenele, credinţă faţă de părinţi, şef, învăţător, lider, credinţă credincioasă şi nelăudăroasă şi tainică şi nevicleană în toate căci dacă nu eşti atent, din ceea ce vorbeşti şi faci şi eşti şi te arăţi, ies eresurile cele de multe feluri, adică te îmbraci şi te împodobeşti cu credinţa şi cuviinţa în toate tăgăduind însă puterea şi viaţa şi fericirea ei, a credinţei şi cuviinţei. De ce tăgădui şi eşti trădător? Pentru că ţi se pare că sătănatia şi vartiutia sunt mai mari decât sănătatea şi virtutea din iubire de Dumnezeu. Şi asta ţi se pare ori de câte ori ai deschis gura şi ai privit în abstract, în vis, în avere, în trecutul ce ţi se pare viitor şi n-ai observat, n-ai cerut desluşire ca să vezi că sufletul, mintea, inima şi trupul ţi s-au unit cu mândria într-un învârtecuş nevăzut formând un ochi de fraier care se miră, şi apoi iar se miră însă mult prea târziu, sau rămâne mirat ca să i se pară că e mare cu tăgăduiala şi îndoiala pentru paguba averilor deşarte.

Deci nu vă miraţi ci ieşiţi din mijlocul ei, din mijlocul gLumii ca să nu vă tragă la fund, căci nu gLumea e lumina ci Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu atât cât este credinţă în gLume, atât cât se aude în ea că MILĂ voieşte Domnul şi nu jertfe deşarte, ştiţi voi ce arte, arte marţiale şi joiale, aşa ca fariseii fanfaroni plini de ciucuri şi de plecăciuni şi rugăciuni lungi crezând ei că pentru aceste deşertăciuni vor fi ascultaţi.

''Rugaţi-vă permanent ca să credeţi că Domnul ştie mai înainte de a vă ruga voi toate cele ce aveţi voi de trebuinţă!
Lăsaţi deci apa să curgă şi nu faceţi stârlici, nu stingeţi duhul şi proorociile nu le dispreţuiţi, ca să cunoaşteţi ce s-a scris despre Mine în Lege, proroci şi în PSALMI, nu vă daţi voi victime vrednice, ci bucuraţi-vă că Domnul a înviat din mormânt dar mai ales că s-a suit la Ceruri şi iarăşi a coborât la credincioşi şi păcătoşii care caută... să se îndrepte şi să rămâie îndreptaţi. Oare care e cel ce pleacă mai îndreptat şi mai mântuit şi care rămâne să asculte şi să rabde până la sfârşit... din dragoste?.. din dragostea aia care nu vatămă căci nu face stârlici deşerţi?''

Adică e un fel de poreclă luată în renume, aşa ca în Peneş Curcanul, ei sărmanii erau tineri şi sfinţişori şi îşi dădeau viaţa pentru Dumnezeu şi pentru ţară şi nu le păsa de cei ce-şi băteau joc de ei pe drum şi-i porecleau văzând ce fel de oşteni caraghioşi sunt ei. Dar groaza şi batjocura asta şi poreclele date de gLume pe ei nu-i tulburau şi nu-i clăteau de la starea lor niciun pic fiindcă ei luau ca vitejii porecla şi batjocura în renume, şi aşa îşi făcuseră renume de curcani şi erau veseli şi plini de credinţă, însă la cei plini de fapte rele nu merge aşa, căci ai fapte rele şi nu mai e poreclă luată în renume ci este chiar etichetarea corectă a faptelor tale rele şi ai faimă şi teroare de criminal şi păcătos şi necredincios şi trădător, aşa că degeaba iei porecla în renume bucurându-te de sine crezând că la tine e viceversa, tu ai fapte rele şi urâte şi nu eşti sfinţişor ci păcătos cu nărav greu şi cu fapte rele neprinse de poteră aşa că degeaba rânjeşti şi nu-ţi pasă. Deci teoria asta nu ţine decât la creduli căci dacă cineva te porecleşte pe drept e caraghios să mai şi îţi iei porecla în renume, e ridicol şi absurd chiar dacă pe fraieri ai să-i păcăleşti, însă cu înţelepţii nu merge şi se prind ei repede câte parale faci: fie 30 de arginţi fie doi bani găuriţi, banii văduvei, deci nu te cumpără nimeni decât bogaţii care vor să-ţi folosească viclenia deşartă.

E adunarea apelor în vocala averilor deşarte care fac ochi şi te trag la fund, la groapă, la bar încet încet dar sigur.

Deci trădaţi trădătorii de Dumnezeu şi barul şi apoi rămâneţi credincioşi Cuvântului... CREDINŢĂ... şi Dragoste Curată... şi Taina faptelor bune lucrate în ascuns.

[vsovivivi]

Cele 9 fericiri rostite pe dealul coarnelor, nu degeaba le-a pus Domnul corespunzător poruncii a 9 din decalog!.. iar dracool nebun încearcă mereu să le întoarcă la 6 ca să iasă sminteală. ''Vai celui prin care vine sminteala că mai bine îi era lui să nu se fi... botezat''.

Cel mai greu e să-şi vadă cineva numărul din ochiul său cel drept adică bârna, că deşi e foarte simplu şi clar păcatul pe care-l faci totuşi tu nu vrei să vezi nărvul lui cu păcatele reînnoite.

De exemplu ca să păcătuieşti ceva cu plăcere vicleană ai nevoie de un model, de o statuie-idol, de o imagine, un posteres, o închipuire cu însuşire de 'sfinţişor' erotic sau eroic, un chip al păcatului perfecţionat, un vis, un ideal, un ţel... şi după ce-l vezi, după ce-l visezi instantaneu întru dorinţa lacomă de chef de păcătuire sau răzbunare din ascuns, imediat te învoieşti luând mită din pură curiozitate şi poftă ştiinţifică căci îţi surâde viitorul fericit din ceea ce ai furat ca trecutul tău binecuvântat primit în dar atunci.......

...sau făţărnicia vicleană a răutăţii care pentru orice minteres se ştie preface şi ştie să-şi dreagă vocea exact ca lupuţu' în haină de capră, lupu din capra cu trei iezi... care s-a pregătit la ursul din pădure păcălit de vulpea argintie la limbă ca un tocilar ca să poată să pună în practică misiunea... şi aţi văzut cum s-a ştiut preface de bine, exact ca maica aia bătrână a iezilor a cântat......

...şi apoi lăudăroşenia de a se da mai marele mereu exemplu bun pe sine şi 'virtutea' de a da mereu lecţii întru iluzia că asta e lucrarea lui sfântă de mare ierarh, şi aşa îşi arată lucrarea şi se arată mereu pe sine ca să luăm exemplu... cu scop profesoral... practical... uitând că Domnul Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu a învăţat practica de taină a oricărei lucrări... iată cum ei fac viceversa ca să deşertifice totul adică să desfrâneze... masele cu ochiulhul... căci n-au milă de Dumnezeu ci de bani de parcă nu le-ar fi zis Chefa că: HARUL şi Virtutea nu se pot obţine cu bani şi cu avere.

Deci bârna asta simplă şi clară de tot, asta e foarte greu de văzut darmite a o putea scoate cineva din ochi ca pe un pai... de exemplu râvna cosmopolită a luxurilor sau dorinţa plăcerilor de a vedea piei dezgolite spre spurcare comună... bârna asta simplă e foarte greu de extirpat, de smuls, de trădat... de către cel ce o are în ochiul său cel drept, în lumina lui......... şi dacă lumina care este în tine este întuneric darmite atunci întunericul?

Adică ce părere aveţi de numărul 42, dar de 007, dar de 51 sau 52 sau 72... că 666 pentru unii e clar (averea sulurilor de hârtie ca făţărnicie) dar de 0101... sau de numărul apocaliptic 33?

Nu vă faceţi că nu ştiţi şi că nu pricepeţi căci se pare că fariseii şi saducheii pricepeau foarte bine însă iubeau bogăţia...... bogăţia păcatului şi a iubirii de sine şi a minciunii măririi de sine înaintea oamenilor şi în închipuirea lor crezându-se mari nevăzndu-se în oglinda crucii că erau nişte bieţi mikiduţi şi mici se vor chema şi beres. Descifraţi-vă bârna superstiţioasă din ochi adică hambarul cel plin... de numere apocaliptice fatidice, fataliste, ghinioniste, lacome şi răpitoare şi pline de răutatea cea ascunsă şi pline de frică străină de Dumnezeu, căci sofismul drăcesc în frica absurdă acţionează.

Deci: Nicio frică fără Dumnezeu!

[vsovivivi]

Tu însuţi eşti idolul 'sfinţeniei', tu însuţi eşti piatra, sau închipuirea, sau asemănarea, sau închinarea la păcate, şi tu eşti cel ce priveşti cu poftă şi mărire către duhul de carne spurcată din tine fiind încântat de creaţia ta, o creaţie plină de păcate ce râvneşte spurcarea ca răzbunare şi bucurie amestacată, bucurie satanică a virtuţilor prin dărâmarea şi distrugerea aproapelui din frică viermuritoare, şi tot tu privind-o şi slăvind-o păcătuieşti şi te spurci căci eşti păcătos şi spurcăcios, şi nepăzitor al Cuvântului, şi cu duhul acesta de carne stricată hrăneşti tu pe toţi cei din jur stânindu-le poftele şi slujind acestui dezmăţ ca mituit de prostie să te înalţi în deşert întru beţia iubirii măririi de sine, defapt iubirea de carnea cea 'proasptă' în care este depus păcatul cel bătrân cu toate slugile sale (năravurile stăpânite de satana ispititorul cu îngerii lui blestemaţi şi cu proorocul mincinos gLumea).

Poate vom pricepe totuşi cât de importante sunt toate cele 10 porunci ca dreptar pentru ieşire din 'bucuriile' şi 'fericirile' interzise spre cele 9 fericiri binecuvântate prin uşa nouă , uşa dreptei mărturisiri.

''Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce'' căci pământul poate să asculte mai bine ca idolul care ai devenit omule pomule, pom al cunoaşterii... şi a răului, căci cauţi păcate, pofteşti păcate, ţi-e dor de păcate, priveşti păcate, simţi păcate, guşti păcate, mânci păcate, făptuieşti păcate şi te răzbuni pe păcătoşi... ca să cunoşti, şi atunci imediat cum încerci să cunoşti cum imediat automat păcătuieşti în viteză ca un rob ca să cunoşti cât mai rapid păcatul, căci buruiana amăgitoare şi mincinoasă cu rădăcinile ei veninoase vrea carne spurcată ca să crească şi să stăpânească pentru ca să dea roade cât ai repede cât mai multe neghine urâte şi viclene spre a răspândi virtusul blestemat şi ucigaş mai ales acolo unde are sălaş curăţenia, şi toate astea se petrec direct în tine, direct în ochiul tău cel drept învârtoşat la inimă şi urâtor de Lumină, ochi de piatră seacă, ochi idolesc, poartă de oţel inox, poartă a iadului aurită!.. şi iată că mintea, sufletul şi trupul tău slujesc acestui duh semeţ de carne flămândă de păcate şi de împrăştierea spurcării.

Nici Domnul nu mânca din pomul cunoaşterii chiar dacă era al Său ci Domnul se desăvârşea împreună cu omul spre Adevărata libertate şi nemărginire, spre ziua odihnei lui Dumnezeu în oameni şi în toată creaţia Sa minunată!

[vsovivivi]

Păcatele gLumii stăpânită de s-a ta..na îi preschimbă pe oameni în peşti răpitori.. de alintul prorocului mincinos care-ţi gâdilă lucrarea făţărniciei şi a cuviinţei de faţadă, politeţea nefrăţească, lăcomia de una.. frumoasă... şi omul ajuns un fel de peşte răpitor abea aşteaptă să fie scos din apă cu momeala din cârligul satanei, psalmul 66 cu 6 fraze cu care este vopsit râmochiul, că aşa pune momeala în cârligcârligcârling ca să nu-şi dea seama fraierul şi să înhaţe cu 'smerenie'. Şi dacă te-a prins în nylon te scoate din apă printr-o învoială.. afară din ascultare, din calea pe care te îndreptai spre iubirea împlinirii poruncilor în taina sfântă, te scoate şi te aruncă afară pe pământurile lui, unde împreună cu medicii te hrănesc din abundenţă cu pateu şi te 'vindecă' de Dumnezeu ca să-ţi crească mâini şi picioare şi să poţi singur, să poţi merge de colo colo ca să te crezi competent... şi să ajungi un mare limbut cu păreri competente ce vin din pateu, pateul ăla cu care te hrăneşte satana pe la toate intrările tale, jucându-se în batjocură cu tot ce iese apoi din tine, ca şi cu o unelţică ce împrăştie pururea numa' neghină vopsită.

PSALMUL 66
Al lui David.

1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte!
2. Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
4. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.
5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
6. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.


Şi tu vrând să împlineşti psalmul 66 cu 6 fraze, ca un vierme flatat şi îngrăşat cu grija să facă alţii, te supui apoi cu ardoare la reuniunea asta mondială a tuturor făţarnicilor vicleni şi ca un credool uiţi să te mai întorci la plinirea poruncilor în taină ci vrei ca viermele victimizat, mereu să sari din cârlig în cârlig, ca să ajuţi şi tu la împrăştierea neghinei vopsite, adică să asculţi cu supunere faţă de mai marii voştrii.

Dar dacă vorbim de supunere, de ascultarea cu supunere faţă de mai marii voştrii, atunci ia încercaţi de pe poziţia voastră socială a slavei gLumeşti şi omeneşti care trece să vedeţi cât de tare urâţi defapt pe Dumnezeu sau pe orice inferior umil dacă nu vă acordă el politeţea pretinsă de voi şi nu vă alintă din belşug cu linguşala cea fricoasă şi politicoasă şi respectoasă faţă de şefia şi mărimea voastră... dacă îndrăzneşte săracul de el să vă vorbească frăţeşte la per-tu sau dacă îndrăzneşte 'obraznicul dracului' să nu vă acorde importanţa cuvenită respectând cu toată conştiinţa politeţea făţărniciei şi a cuviinţei de faţadă... ia priviţi la voi înşivă cum reacţionaţi de urât şi de crud faţă de fratele vostru şi faţă de Dumnezeul cel Adevărat care ne-a învăţat pe noi Adevărul: că noi suntem cu toţii fraţi, făpturi, apoi fraţi oameni, apoi fraţi creştini, deci întrebaţi-vă cu luare aminte de ce urâţi cu atâta cruzime şi pismă şi răzbunare pe fratele vostru care se comportă cu voi frăţeşte.. din moment ce el nu se făţărniceşte ademenitor.

Ştiu că nu vreţi să pricepeţi şi nici să ieşiţi la lumină ci mai degrabă vreţi să vă ascundeţi cu multă iscusinţă în acest nărav pustiitor, năravul făţărniciei şi cuviinţei viclene de faţadă prefăcându-vă perfect că nu vă prefaceţi deloc ca să scăpaţi mai uşor de lucrul duhovnicesc al frăţietăţii şi curăţeniei în iubire, ştiu, dar atunci de ce oare când vă vine pofta de păcat, atunci când vă vine la gură înjurătură, blestem, hulă, pomenirea goliciunilor şi spurcăciunilor, răzbunările, violurile, hoţiile şi răpirile drepturilor, atunci de ce nu simţiţi nevoia şi obligaţia ca să fiţi făţarnici? De ce deci nu sunteţi deloc făţarnici cu păcatul ci foarte sinceri cu el şi foarte ascultători şi vă feriţi ca de otravă ca nu cumva să fiţi făţarnici faţă de păcătuire ci decum vă vine mânia şi pofta necurată o şi împliniţi cu mândrie ca să nu cumva să fiţi socotiţi ca făţarnici faţă de oameni şi faţă de sufletul mânat de s-a ta.. na care simte că musai asta vrea?

Oare nu Domnului se cuvenea să nu-i fiţi făţarnici? De ce Lui vă permiteţi să-i fiţi făţarnici şi păcatului nu vă permiteţi? Vă este oare cumva frică de moarte ca să nu vă bată diavolul ce vă stăpâneşte patima? Dar de Dumnezeu cum de nu vă este frică să nu mai făţărniciţi şi să nu mai păcătuiţi faţă de El? Nu calul vostru cu mintea lui genială vă scapă ci călăreţul calului cel alb, Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că nu vă tot ascundeţi după supunerea faţă de mai marii voştrii ci deosebiţi bine cele două cuvinte şi asocierea lor:

Ce este şi ce înseamnă ascultarea?
Ce este şi ce înseamnă supunerea?
Ce este şi ce în seamnă ascultarea cu supunere?.. şi daţi-vă seama pe cine vreţi să iubiţi şi pe cine să răbdaţi!

Şi răspunde-ţi-vă apoi de cine ascultaţi şi cui anume vă supuneţi şi cine sunt aceia mai marii voştrii... căci Domnul nu a chemat pe nimeni la a se supune păcatului cu mândrie ascultând de făţărnicie!.. ci a condamnat pe faţă toată răutatea şi viclenia ascunsă şi toată lucrarea cea neagră şi spurcăcioasă a întunericului din om şi de peste tot căruia nu-i place să iasă la lumină... că arde chipul ce frumos şi jucăuş şi atractiv pe care ni l-am creat ca cretinii uituci şi surzi.

''... că dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi...'' ps.50

Deci dacă Domnul nu vrea jertfe, nicio jertfă, că aia înseamnă ''dacă ai fi voit''... ce credeţi voi că înseamnă atunci ''supuneţi-vă maimarilor voştrii''?