Ignorati sectantii

[r.mircea]

În prealabil postat de Illuminatu

Am gasit un link interesant, chiar sub nasul nostru:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...-de-68918.html

Una sunt fenomenele extraordinare menite sa-l trezeasca pe om din apatia dulce a vietii, si alta este distrugerea prin neantizare a creatiei la Parusie.
Nu cred ca la Parusie, dupa ce Dumnezeu l-a creat pe om din pamant, Acesta sa distruga pamantul considerandu-l ca DEFINITIV stricacios. Am risca sa cadem in maniheism.

Plus de asta avem in Epistola catre Romani marturia Sf.Ap.Pavel despre firea care asteapta sa fie descoperiti fiii dreptatii.
Deci daca pana si firea asteapta neprihanirea, nu cred ca Dumnezeu la Parusie va neantiza aceasta fire.
Si mai avem descoperirea Mantuitorului Hristos fata de Sf.Ap.Toma atunci cand i-a aratat semnele cuielor din palmele Sale sfinte: Mantuitorul Si-a asumat firea omeneasca coruptibila tocmai pentru a o indumnezei, pentru a o innoi, ceea ce ne arata ca firea in sine nu este stricata pentru a fi neantizata la Parusie.

Cele 2 moduri diferite in care privim aceasta problema pot sa influenteze atitudinea morala a credinciosului fata de natura creata. As putea chiar sa merg pana acolo incat sa cred ca ideea cu neantizarea creatiei la Parusie arunca un anume dispret fata de creatie transformand-o intr-un fel de cos de gunoi universal.

Mai jos am gasit un fragment din Dogmatica Sf.Ioan Damaschin:
"Toate cele create, potrivit firii lor, sunt supuse stricăciunii şi prin urmare si cerurile. Se ţin, însă, şi se conservă prin harul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este prin fire fără de început si fără de sfârsit; pentru aceea s-a si spus: „Acestea pier, iar tu rămâi” (Evr.1,11-12). Totuşi cerurile nu vor pieri complet: „Căci se vor învechi şi ca o haină se vor strânge si se vor schimba (Ps.101, 25-27), şi va fi cer nou şi pamânt nou”.

Recunosc ca nu am citit temeinic firul discutiei relativ la viziunea adventista asupra schimbarii pe care o va suferi creatia (transfigurarea acesteia) la Parusie; deci nu cred in distrugere, ci in innoirea creatiei prin transfigurare, induhovnicire (daca se poate spune asa si despre lucruri). Probabil profetiile sfintilor se refereau la distrugerea Babilonului, a intelepciunii umane si edificiilor facute de om ... In fine. Imi cer scuze daca am gresit.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de r.mircea

Recunosc ca nu am citit temeinic firul discutiei relativ la viziunea adventista asupra schimbarii pe care o va suferi creatia (transfigurarea acesteia) la Parusie; deci nu cred in distrugere, ci in innoirea creatiei prin transfigurare, induhovnicire (daca se poate spune asa si despre lucruri). Probabil profetiile sfintilor se refereau la distrugerea Babilonului, a intelepciunii umane si edificiilor facute de om ... In fine. Imi cer scuze daca am gresit.

Viziunea adventistă cu privire la final coincide cu viziunea Scripturii:

"Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui...
Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!" (2 Petru 3,10.12 - versiunea ortodoxă)

Cuvintele Scripturii sunt fără echivoc: pământul şi corpurile cereşti (probabil cele aparţinând sistemului nostru solar) vor arde literalmente.

[Illuminatu]

În prealabil postat de r.mircea

Recunosc ca nu am citit temeinic firul discutiei relativ la viziunea adventista asupra schimbarii pe care o va suferi creatia (transfigurarea acesteia) la Parusie; deci nu cred in distrugere, ci in innoirea creatiei prin transfigurare, induhovnicire (daca se poate spune asa si despre lucruri). Probabil profetiile sfintilor se refereau la distrugerea Babilonului, a intelepciunii umane si edificiilor facute de om ... In fine. Imi cer scuze daca am gresit.

Te rog sa consideri ca nici eu nu m-am documentat extraordinar de profund pe acest subiect.
Dealtfel, imi vine in minte un episod din Pateric unde un monah imbunatatit a fost intrebat de o persoana sus-pusa in Imperiu despre fel de fel de lucruri inalte, de teologie "fina". La care monahul nu a raspuns nimic. Persoana aceea importanta a repetat intrebarea a 2-a si a 3-a oara la care monahul tot nu a raspuns.
Intrigat si manat de o curiozitate vecina cu nesimtirea, "inaltul" om a considerat tacerea monahului o sfidare si l-a rugat - mai smerit, de data aceasta - din nou pe monah sa-i raspunda. Acesta i-a raspuns ca nu stie raspunsurile la intrebarile acestea fine - desi le cunostea -, dar ca poate sa-i raspunda referitor la lupta sa cu patimile si la ispitele diavolesti.
Ce era mai important pentru inaltul functionar: sa stie cate-n luna si-n stele sau sa se cunoasca pe sine?
Nu consider ca stiinta nu este importanta si ca trebuie pusa la zid. Dar morala intamplarii e ca omul trebuie sa isi stie prioritatile. Iar tocmai faptul ca functionarul, aflandu-se in fata unui om induhovnicit, a considerat mai importante lucrurile exterioare decat pe cele interioare. Asa e si cu sectarii: pentru ei lucrurile exterioare, Apocalipsa, sunt mai importante decat trairea lor crestina.

Si noi aici, provocati fiind de nefericitii de sectari care au trebuinta neaparata de raspunsuri la probleme "fundamentale" putem doar sa dibuim ca prin ceata raspunsurile. Ei, in schimb sunt intrutotul convinsi de raspunsurile acestea. Si asta e cel putin dubios. Dar noi cunoastem ca ispitele venite prin sectari ne determina sa ne imprastiem ratiunea, iar de aici mai departe diavolului ii este foarte usor sa distruga.

Iarta-ma si tu!

[r.mircea]

În prealabil postat de Illuminatu

Te rog sa consideri ca nici eu nu m-am documentat extraordinar de profund pe acest subiect.
Dealtfel, imi vine in minte un episod din Pateric unde un monah imbunatatit a fost intrebat de o persoana sus-pusa in Imperiu despre fel de fel de lucruri inalte, de teologie "fina". La care monahul nu a raspuns nimic. Persoana aceea importanta a repetat intrebarea a 2-a si a 3-a oara la care monahul tot nu a raspuns.
Intrigat si manat de o curiozitate vecina cu nesimtirea, "inaltul" om a considerat tacerea monahului o sfidare si l-a rugat - mai smerit, de data aceasta - din nou pe monah sa-i raspunda. Acesta i-a raspuns ca nu stie raspunsurile la intrebarile acestea fine - desi le cunostea -, dar ca poate sa-i raspunda referitor la lupta sa cu patimile si la ispitele diavolesti.

Si noi aici, provocati fiind de nefericitii de sectari care au trebuinta neaparata de raspunsuri la probleme "fundamentale" putem doar sa dibuim ca prin ceata raspunsurile. Dar noi cunoastem ca ispitele venite prin sectari ne determina sa ne imprastiem ratiunea, iar de aici mai departe diavolului ii este foarte usor sa distruga.

Iarta-ma si tu!

Ai dreptate. Îmi stă de multe ori degetul pe backspace, gândindu-mă că nu-mi folosește nici mie și nici celorlalți să arăt ce multe am citit, doar pentru autosatisfacție, și nicidecum pentru ajutorarea aproapelui. De altfel, de multe ori am o varză în cap...

[Illuminatu]

În prealabil postat de r.mircea

Ai dreptate. Îmi stă de multe ori degetul pe backspace, gândindu-mă că nu-mi folosește nici mie și nici celorlalți să arăt ce multe am citit, doar pentru autosatisfacție, și nicidecum pentru ajutorarea aproapelui. De altfel, de multe ori am o varză în cap...

Varza doctrinara a sectarilor UIMESTE pe omul ahtiat dupa senzational. Si prin aceasta senzatie a simturilor sectarii atrag la ei pe oamenii naivi, care se intampla sa fie frati de-ai nostri ortodocsi.
Pana si titlurile lor de conferinte socheaza de zici ca esti la otv in direct.
Se pune problema ce trebuie sa facem noi? Pentru ca trebuie sa-i ajutam pe cei care risca sa le cada in mreje.
Si asta ma determina sa mai stau pe aici.