Parinti si copii, in aceeasi casa

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Eu nu am intalnit pana acum tineri casatoriti care sa locuiasca cu parintii si sa se inteleaga minunat.

Pentru ca a fi un bun crestin, este un lucru rar.

Am dorit in acesasta problema sa stiu si parerea mai multor Parinti, si cu toate ca ma asteptam la sfaturi de genul: rabdare, smerenie, toti au fost categorici: separare cat mai rapida.

Pentru ca acele conflicte zilnice nu lasa loc ranilor sa se vindece si situatiilor sa se amelireze.
Ca sa nu mai vorbim ca separarea ESTE posibila si poate undeva si necesara.

Daca ar fi fost o situatie tensionata, similara, in cazul unei casatorii de exemplu, nu cred ca ar fi dat acel sfat de "separare cat mai rapida".

Un Parinte mi-a spus ca si in cazul in care atat soacra cat si nora sunt persoane minunate, practica a dovedit ca doua femei nu pot convietui in aceeasi gospodarie si am inteles ce a vrut sa spuna din propria experienta.

Cred ca in acest context "persoane minunate" are si o nuanta peiorativa.

Am avut colege de facultate care nu au acceptat sa stea nici macar o zi cu soacra, eu le-am judecat, le-am gasit pretentioase la vremea respectiva si cum din fire sunt mai permisiva, am crezut ca mie nu-mi va fi greu. Dupa cativa ani, pot sa spun ca primul meu sfat pentru toate fetele care privesc lucrurile mai superficial, asa cum am facut eu este: "sa nu stea cu parintii". Pentru a nu genera discutii, tin sa specific ca sunt intr-o relatie buna cu soacra.

Zicea cineva ca dragostea fata de umanitate este direct proportionala cu distanta fata de ea.

Desigur, asta nu este tocmai perspectiva crestina, desi pe undeva pe la inceputuri, poate sa ajute.