Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[catalin2]

În prealabil postat de Cornel Urs

catalin2 nu-mi pare ecumenist.

Asta mai lipsea, din fericire nu mi-a spus nimeni ca sunt ecumenist. Mi s-a spus doar ca ar trebui sa fiu.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Catăline am o întrebare. În afară de tine e vreunul pe aici pe forum care să nu fie ecumenist?

Desigur ca sunt, au mai plecat din ei, dar mai sunt destui, unii nu scriu la subiecte pe tema asta.

În prealabil postat de ioan cezar

Am invatat cu anii ca aparatorii cei mari razboinici ai abstinentei si postului sunt, de fapt, cei mai pofticiosi si libidinosi si prefacuti bipezi dintre noi... Impostori penibili, care isi inchipuie ca daca nu ii dam pe fata in mod violent, ne-au si dus de nas. Nu, nu ati pacalit pe nimeni, farisei fatarnici! etc.

Intrucat discutia despre placere a inceput de la cuvintele Sf. Antonie cel Mare, mai aduc aici unele intelepciuni lasate de acest sfant al pustiei:

" Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa, ci numai aceasta nu e usor, cu toate ca nici cei ce au dobandit-o nu sunt pe deplin lamuriti asupra acestui lucru. De viata virtuoasa se impartasesc toti oamenii cuviosi, precum si cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Caci mintea cea de rând este lumeasca si schimbacioasa, rasarind si ganduri bune, si rele, ba si firea si-o schimba, aplecandu-se spre cele trupesti. Mintea cea iubitoare de de Dumnezeu insa pedepseste pacatul, care se naste in oameni cu voia lor, in urma trandaviei.

Cei prosti si neiscusiti iau in râs cuvintele si nu vor sa le asculte daca acestea mustra nepriceperea lor, ci vor ca toti sa fie intru toate asemenea lor. La fel si cei desfrânatise silesc sa-i arate pe ceilalti toti mai rai decat dansii, socotind sa vaneze pe seama lor nevinovatia, din pricina multimii relelor. Daca intr-un suflet slab se afla pacatele acestea: desfrânarea, mandria, lacomia nesaturata, mania, neastâmpararea limbii, furia, uciderea, tanguirea, pizma, pofta, rapirea, durerea, minciuna, placerea, lenea, intristarea, frica, boala, ura, invinuirea, neputinta, ratacirea, nestiinta, inselarea si uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se intineaza si se pierde. Caci prin acestea si prin cele asemenea acestora se osandeste sarmanul suflet care s-a despartit pe sine de Dumnezeu." (Filocalia vol.1, pg 14)

Din pacate ma recunosc in fiecare cuvant de ocara si de aceea caut sa ma apropii de Dumnezeu prin adevar. Si tot Sf. Antonie ma ajuta, spunandu-mi ce am de facut:

"Se cuvine ca oamenii sa se nevoiasca, sa-si indrepteze viata si obiceiurile dupa adevar si cuviinta. Caci implinind ei acest lucru, cunosc usor cele dumnezeiesti. Cine cinsteste pe Dumnezeu din toata inima si credinta, pe acela si Dumnezeu il ajuta ca sa-si stapaneasca mania si pofta. Caci pricina a tutturor relelor sunt pofta si mania." (Filocalia vol 1, pg.15)

Sa luam aminte!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan cezar

Cuviosii ne-au invatat mereu, cu discretie si delicatete, ca abstinenta si postul, in general, sunt lucruri tainice si individualizate, care nu se trambiteaza. Fatarnicii insa ne arata mereu altceva, zapacindu-ne de cap cu regulile lor seci, de ortodoxisti impietriti si perfizi. Sa nu-i credem!
Abstinenta nu se trambiteaza, ea se poarta. Dupa cum gaseste fiecare de cuviinta, dupa cum e sfatul duhovnicesc, dupa cum e voia lui Dumnezeu.

Subscriu pentru acest fragment al mesajului tau, frate Cezar. Pentru restul insa, raman la concluzia ca te lasi prea mult framantat de "gura lumii". Lasandu-ne provocati sub aceasta forma, involuntar ne alaturam lor, chiar daca avem cu totul alte convingeri.
"Iubeste si fa ce vrei!" Orice gand rau, inclusiv asupra dusmanului nostru, spunea cineva pe un alt topic, citand din sfintii parinti, este similar cu a-I da peste mana lui Dumnezeu. Si-apoi de ce n-am ierta, frate Cezare? Oare ei sunt supra-oameni si n-au voie sa fie inselati? Au cumva in intentie gandul nedisimulat de a ne face rau sau de a ne pune in mod intentionat, nervii la incercare? Dar chiar de-ar fi asa, desi ma indoiesc sincer, cum facem noi fata acestei lectii la care suntem supusi? Ce invata ei de la noi, daca noi de la ei suntem incredintati ca nu avem ce invata?
Eu am cerut in cateva randuri sa fim mai retinuti la acest capitol extrem de delicat, considerand ca acest topic nu are in sine nimic (sau aproape nimic) ziditor. As zice dimpotriva... Ca orice subiect legat de sex, aduce polemica si dezbinare si va sfarsi printr-un scandal si dusmanii mai mult sau mai putin fatise. Si nu se merita, frate Cezare. Oricum NU POTI schimba nimic, acolo unde ai vrea tu. Dumnezeu se chinuie demult, si inca mai are de furca!...
Iarta-ma, frate!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ca orice subiect legat de sex,

Cu scuzele de rigoare, noi incepusem sa vorbim despre placere, nu despre sex. Discutia a deviat spre sex, ceea ce nu era de dorit, ea fiind mult mai abstracta initial, si anume placerea care ar fi fost cauza izgonirii din rai. Deci de aici si pana la sex e cale lunga, ca intre gand si fapta.

Si apoi cine ar indrazni sa interzica sexul oamenilor de azi, cand acesta a devenit idolul zilelor noastre?!? Nici nu am avea dreptul, nici caderea. Ceea ce tine de tinerete, intelege si Dumnezeu, cu atat mai bine noi, cei din lume. Pe cand placerea reprezinta dulceata, care ne cucereste cu usurinta si care e in stare sa ii coboare din ascensiunea lor, si pe cei mai buni; ma refer la asceti, nu la noi, caci noi o cautam si o imbratisem fara opozitie. Din pacate.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Miha-anca

Cu scuzele de rigoare, noi incepusem sa vorbim despre placere, nu despre sex. Discutia a deviat spre sex, ceea ce nu era de dorit, ea fiind mult mai abstracta initial, si anume placerea care ar fi fost cauza izgonirii din rai. Deci de aici si pana la sex e cale lunga, ca intre gand si fapta.

Si apoi cine ar indrazni sa interzica sexul oamenilor de azi, cand acesta a devenit idolul zilelor noastre?!? Nici nu am avea dreptul, nici caderea. Ceea ce tine de tinerete, intelege si Dumnezeu, cu atat mai bine noi, cei din lume. Pe cand placerea reprezinta dulceata, care ne cucereste cu usurinta si care e in stare sa ii coboare din ascensiunea lor, si pe cei mai buni; ma refer la asceti, nu la noi, caci noi o cautam si o imbratisem fara opozitie. Din pacate.

Titlul topicului ne introduce de la sine in subiect si ne induce o anumita placere de a ne implica, fiindca la acest capitol... cine nu se pricepe? Doar ca nu ajungem la nici un rezultat fiindca e un subiect care nu se epuizeaza niciodata. Pe cat de sensibil, pe atat de nabadaios, iar ca sa ajungi la un consens, practic este imposibil. Placerea, oricare-ar fi ea, nu poate fi discutata la scena deschisa. Faptul ca am acceptat sa o punem pe "ordinea de zi" ne da mare bataie de cap si oricum nu reusim decat sa ne certam intre noi! Iar asta este o mare pierdere, chiar daca cearta s-ar isca doar intre doua persoane!...

Schimbul de idei nu trebuie sa fie neaparat cearta, ci dorinta de bine, daruire. Ca argumentele sunt tot mai multe, e adevarat, dar nici asta nu e cearta, ci o incercare de a aprofunda si de a cuprinde toate aspectele. Si apoi, noi vorbim despre pacate si virturi, nu despre oameni. Nimeni sa nu se simta lezat, caci nu e nimeni vizat.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Cu scuzele de rigoare, noi incepusem sa vorbim despre placere, nu despre sex. Discutia a deviat spre sex, ceea ce nu era de dorit, ea fiind mult mai abstracta initial, si anume placerea care ar fi fost cauza izgonirii din rai. Deci de aici si pana la sex e cale lunga, ca intre gand si fapta.

Si apoi cine ar indrazni sa interzica sexul oamenilor de azi, cand acesta a devenit idolul zilelor noastre?!? Nici nu am avea dreptul, nici caderea. Ceea ce tine de tinerete, intelege si Dumnezeu, cu atat mai bine noi, cei din lume. Pe cand placerea reprezinta dulceata, care ne cucereste cu usurinta si care e in stare sa ii coboare din ascensiunea lor, si pe cei mai buni; ma refer la asceti, nu la noi, caci noi o cautam si o imbratisem fara opozitie. Din pacate.

Asta cam suna a: nu corespunde cu ce gandesc eu, deci nu poate fi adevarat.. Hm...
Sfantul Ioan Gura de Aur are si multe lucrari exegetice, adica de comentarii ale Scripturii. Nu numai predici (omilii). Sigur ca in acele lucrari are alt stil decat la cele care sunt o transcriere a unul stil oral.
Apoi, mai depinde si de cine a facut traducerea.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Asta cam suna a: nu corespunde cu ce gandesc eu, deci nu poate fi adevarat.. Hm...
Sfantul Ioan Gura de Aur are si multe lucrari exegetice, adica de comentarii ale Scripturii. Nu numai predici (omilii). Sigur ca in acele lucrari are alt stil decat la cele care sunt o transcriere a unul stil oral.
Apoi, mai depinde si de cine a facut traducerea.

Omiliile sunt comentarii la Sfanta Scriptura.

În prealabil postat de Fani71

Asta cam suna a: nu corespunde cu ce gandesc eu, deci nu poate fi adevarat.. Hm...
Sfantul Ioan Gura de Aur are si multe lucrari exegetice, adica de comentarii ale Scripturii. Nu numai predici (omilii). Sigur ca in acele lucrari are alt stil decat la cele care sunt o transcriere a unul stil oral.
Apoi, mai depinde si de cine a facut traducerea.

Ma intreb de ce la Omilii stilul e perfect, iar la lucrarea indicata mai sus, care nu are stil oral, stilul schioapata?!?

In rest, unde ai vazut ca imi impun propria parere? Ar trebui sa ma vezi cu cate carti stau in jurul meu si le cercetez, inainte de a da un raspuns. Eu am timp. Si carti.