Creatie versus evolutie

În prealabil postat de Mihailc

Păi trebuie să te corectez, fiindcă dogma reprezintă cu totul altceva decât o afirmație infailibilă în care cineva trebuie să creadă orbește. În realitate, dogma marchează frontierele limbajului omenesc atunci când acesta încearcă să transmită realități metafizice care-i depășesc posibilitatea de expresie. În afara acestor formulări-limită , omul bate câmpii adică crede și se comportă eretic.
Dar atenție mare, dogma se referă la realități dumnezeiești imposibil de cuprins cu gândirea, înțelegerea, rațiunea sau alte mijloace epistemologice aflate în posesia umanității căzute. Disputa sterilă creație vs. evoluție e foarte departe de domeniul dogmaticii și nici măcar nu e o temă de interes pentru credință, din motivele pe care le-am schițat în postarea anterioară.
Vorbirea mea la persoana a II-a e strict indicativă, n-are treabă cu tine neapărat ci mai degrabă cu o largă categorie de postmoderni excitați de subiecte contradictorii care oferă prilejul unei aflări în treabă numai bună de alungat plictiseala vesperală. A deschide ”cadoul” înseamnă a accepta darul credinței și avem nevoie de curaj să facem asta întrucât nu-i ușor să străpungi întreaga tesătură mentală de prostie autosuficientă în care-i înăbușită umanitatea ca să-L crezi pe Dumnezeu pe Cuvânt.

Am subliniat cu bold pozitia pe care o impartasesc si eu.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Am subliniat cu bold pozitia pe care o impartasesc si eu.

Era si raspunsul meu pe acolo: "Asa este, nu exista o formulare dogmatica, facerea e totusi privita ca facand parte din revelatie, si chiar amanuntit explicata in acel capitol. Mai ales cu aparitia unei invataturi alternative, ca evolutionismul, sau evolutionismul terist, e una de actualitate. De asemenea, avem talcuiri ale sfintilor legate de Facerea."
Tot ce tine de revelatie tine de invatatura de credinta, de dogma. Pentru evolutionism nu s-a tinut un sinod de condamnare pentru simpul fapt ca pana acum n-a contestat nimeni Facerea, chiar evolutionismul aparand doar cu o suta si ceva ani in urma. Chiar si acum e ceva marginal in ortodoxie, Kalomiros nu mai era ortodox, in rest cativa autori care s-au luat dupa Kalomiros.

În prealabil postat de catalin2

Tot ce tine de revelatie tine de invatatura de credinta, de dogma.

Pentru tine invatatura de credinta e totuna cu dogma. O spui uneori explicit, alteori lasi sa se inteleaga.
Din punctul meu de vedere, aceasta confuzie intre termeni SI NIVELURI TOTAL DIFERITE ALE CUNOASTERII este o carenta cruciala pentru un crestin. Din aceasta carenta vin multe esecuri si erori in lant.
Poate cugeti, ca mereu iti reiau, intr-un fel sau altul...

Poate revezi precizarea lui Mihail in legatura cu dogmele (am postat-o mai adineauri).

Dogma nu se epuizeaza intelectual, ci dimpotriva, pentru cunoasterea dogmei intelectul trebuie sa ramana secundar. Invelisul dogmei nu e totuna cu miezul ei.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Poate revezi precizarea lui Mihail in legatura cu dogmele (am postat-o mai adineauri).
Dogma nu se epuizeaza intelectual, ci dimpotriva, pentru cunoasterea dogmei intelectul trebuie sa ramana secundar. Invelisul dogmei nu e totuna cu miezul ei.

In urmatorul mesaj de pe acea pagina am scris si raspunsul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...7&postcount=56
"De fapt sunt valabile ambele propozitii, reprezinta si un adevar infailibil in care crestinii trebuie sa creada pentru a se mantui si este si explicatia in limbaj omenesc a unor taine. Nu trebuie sa creeada orbeste, poate si cerceta sa vada ca e adevarat. Pentru cineva care nu e ortodox e chiar obligatoriu sa cerceteze ca sa vada adevarul. "
Discutia aceasta am mai purtat-o aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=14972&page=10
Unde am scris ca toata dogma este transpunerea in limbajul omenesc, limitat, a tainelor divine. De exemplu denumirea de "Persoane", "aceeasi Fiinta", sunt exprimari in limbajul omenesc. Dar nu inseamna ca nu sunt corecte si adevarate si ca ar putea fi completate sau schimbate.
Unii teologi din sec. XX au incercat sa foloseasca aceasta definire a dogmelor pentru a imbina ortodoxia cu modernismul, ecumenismul, mai ales reprezentatii rusi ai scolii de la Paris. Inca de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX au fost 2 sau trei scriitori rusi care au cautat sa impace ortodoxia cu Filioque, unii ajungand sa sustina chiar Filioque.
Astfel acesti teologi au incercat sa dea dogmei o definire mai laxa, care sa permita si acceptarea invataturilor altor culte, cel putin sa deschida o portita, daca nu sa le accepte cu totul. Astfel aceste invataturi neortodoxe sa fie privite ca niste pareri diferite dar nu atat de importante ca sa fie total respinse de ortodoxie ca eretice.

În prealabil postat de ioan cezar

Pentru tine invatatura de credinta e totuna cu dogma. O spui uneori explicit, alteori lasi sa se inteleaga.
Din punctul meu de vedere, aceasta confuzie intre termeni SI NIVELURI TOTAL DIFERITE ALE CUNOASTERII este o carenta cruciala pentru un crestin. Din aceasta carenta vin multe esecuri si erori in lant.
Poate cugeti, ca mereu iti reiau, intr-un fel sau altul...

Am scris ceea ce spune si IPS Plamadeala in invatatura sa despre dogme, am citat de mai multe ori articolul de pe site: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ice-68826.html
Citez: "S-a statornicit in teologie a se numi cu termenul tehnic de dogma, numai adevarurile definite de Sinoadele Ecumenice. Cele nedefinite, dar bineinteles existente in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, traite si crezute in Biserica, sunt numite adevaruri de credinta. Ele nu sunt insa cu nimic mai prejos, si nici mai importante, dar nu se numesc dogme in limbajul de lucru al teologiei, spre a le deosebi de cele care au constituit obiectul unei definitii. Ceea ce nu inseamna insa ca, daca in vorbirea curenta se vorbeste despre ele ca de dogme, se greseste. Este doar o greseala de exprimare. De altfel ele au si fost incorporate in studiul propriu-zis al Dogmaticii."

Daca tot am pomenit de articol, cateva citate ajuta intelegerea mai exacta a dogmei: "Trebuie sa mai adaugam ca note esentiale : neschimbabilitatea si caracterul ei de obligativitate in vederea mantuirii. Ortodoxia crede prin urmare ca, o dogma odata definita, nu mai poate fi schimbata, anulata, ignorata sau inlocuita de asemenea ca ea este conditie sine qua non pentru dobandirea mantuirii. Daca cineva nu crede intr-o dogma, el cade din ortodoxia credintei; unul ca acela se exclude din comuniunea credintei celei adevarate, si fara aceasta nu este mantuire."