Curatia trupeasca pana la nunta

[aurelia1984]

În prealabil postat de mirela.t

Scuze ca ma bag si eu in discutie, dar m-au frapat un pic ideile pe care le vehiculezi. Cum adica, tu iti pui problema asa in general, ca "trebuie sa-l ierti" si sa-l iei "in primire" ? Pai draga Aurelia, nici nu-i de mirare ca nu se apropie barbatii de tine, cu optica asta a ta. Probabil emiti feromoni negativi, sau ceva similar detectabil de la distanta!
In primul rand, ca nu ti-au gresit tie personal; acolo Ionela dadea un exemplu concret, cineva a gresit in relatia fata de ea, eu asa am inteles, ca nu vorbea in general. Apoi, cu luatul in primire... expresia in sine nu e deloc sentimentala; hmm, daca asta e ce pui tu la baza unei relatii personale cu un baiat, atunci nu te mai plange ca esti nemaritata. Ca sa nu mai zic de pretentii, sa fie "neinceput" ...apropo, cum faci, il intrebi la prima intalnire?! Daca ajungi pana acolo, fireste.

Draga mirela.t,

M-am exprimat destul de succint mai inainte, fara exemple si, facand economie de cuvinte, sau fiind (auto)ironica, am lasat loc de interpretari in ceea ce am spus. As putea aduce in discutie niste situatii cu care m-am confruntat.

Am intalnit la un moment dat (in vremuri mai tinere si mai inocente) un om inteligent, muncitor, frumos, sanatos, educat etc. ce afirma ca isi doreste o familie si ca eu as putea fi sotia ideala pentru el. Totul a mers bine pana cand mi-a marturisit numarul de cuceriri pe care le facuse, printre care si fata prin intermediul careia ne cunoscuseram. Dupa ce am depasit faza in care m-am simtit calcata de tren am incercat sa fiu deschisa si sa discutam despre situatia aceasta, doar-doar s-o intampla sa aud ce voiam sa aud. Si anume ca de dragul meu (de Biserica nu suporta sa ma auda vorbind, dar eu speram sa castig teren si in directia aceasta, cu timpul) ar prefera sa nu fi avut parte de experientele anterioare si ca ar vrea sa astepte cu mine pana la cununie. Raspunsul lui, in schimb, a fost de un paradox ce m-a lasat fara replica: "Da, de dragul tau as vrea sa fiu virgin, dar nu-mi pare rau de ceea ce a fost. A fost frumos!"

Si din pacate nu e singura situatie de acest gen cu care m-am confruntat. Ba chiar pot afirma ca cei mai multi baieti la locul lor pe care i-am cunoscut nu concep sa-si insele prietena sau sa fie inselati de prietena, dar plaseaza termenul "a insela" in afara casatoriei. Au principii, au un comportament responsabil si respectabil in societate, ba chiar merg la biserica si se roaga (iarasi vorbesc din cazuri concrete), dar nu inteleg de ce nu pot avea relatii intime cu fata pe care o iubesc inainte de casatorie, atat timp cat nu fac rau nimenui, nu omoara, nu fura si nu jignesc pe nimeni. De cele mai multe ori acesti oameni sunt foarte inteligenti si nu accepta incarcatura acestei "vinovatii", se disculpa cu succes si sfarsesc prin a fi obositi de rigiditatea gandirii unei fete care in afara fanatismului pare chiar draguta.

A, si in contextul unei discutii mature si deloc frivole pe care am avut-o la un moment dat cu un baiat de acest fel cu care ma simpatizam, dialogul nostru a alunecat in alta directie. Intr-un duh occidental, liber de prejudecati si deschis spre auto si intercunoastere, baiatul m-a intrebat care sunt zonele mele erogene. El mi le-a marturisit deschis pe ale lui, fara podoare comunista, iar pe mine m-a calcat trenul a n-spea oara.

Mirela, avand in vedere ca drumurile mele se invart in societatea omogena de azi si nu numai de acasa la biserica si inapoi, cam asa sunt baietii/barbatii cu care am tangente, care imi sar in ochi ca eligibili, cu care poate chiar impartasesc simpatii reciproce, dar care ma aduc intotdeauna in acelasi loc.

Doamne ajuta!

[tabitha]

În prealabil postat de aurelia1984

Dupa ce am depasit faza in care m-am simtit calcata de tren am incercat sa fiu deschisa si sa discutam despre situatia aceasta, doar-doar s-o intampla sa aud ce voiam sa aud. Si anume ca de dragul meu (de Biserica nu suporta sa ma auda vorbind, dar eu speram sa castig teren si in directia aceasta, cu timpul) ar prefera sa nu fi avut parte de experientele anterioare si ca ar vrea sa astepte cu mine pana la cununie. Raspunsul lui, in schimb, a fost de un paradox ce m-a lasat fara replica: "Da, de dragul tau as vrea sa fiu virgin, dar nu-mi pare rau de ceea ce a fost. A fost frumos!"

Dragă Aurelia, să nu te surprindă, dar eu am auzit lucruri din astea și din partea unora care sunt chiar foarte duși la biserica (acum). Nu le părea rău până într-acolo. Chit că aventurile le-au avut în faza când nu-l înțelegeau pe Hristos. În rest, nu știu ce să-ți mai spun, nu prea cred că pot da sfaturi, totuși, pentru că eu însămi m-am căsătorit la 29 ani. Nu-ți doresc decât să-ti găsești iubitul care să te merite ca fată !

Doamne ajută!