Poezii preferate...

[cristiboss56]

Doamne,
Miroase satul tot a iarba si-a lumina
Si sta 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe crestet alb, un patrafir de floare
L-aduna rugaciunea lui senina.


Si-asa neputincios, dar tare în credinta,
În fiecare zi se 'ndreapta catre Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slavi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruinta.


Se 'nchina simplu, ca un ram în vânt
Si rasadeste 'n cer un bob de gând,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgar, tremurând,
Cu fruntea mai lipita de pamânt.


Se 'ntrece 'n câmp cu pasarile Tale
Si bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineti cu soare
Si umbre moi culcate peste cale …


Doamne,
E satul Tau si cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum as purta o pulbere de stele
Din înaltimile prin care am trecut.

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Te caut



Caut in zi, caut in noapte.
Caut in rugaciuni spuse in soapte.
Caut in cei ce-au plecat dintre noi,
Caut in mine si caut in voi.


Caut chiar si in cautare.
Te caut Doamne , cu disperare.
Te caut cu foame,Te caut cu sete
In toate icoanele atarnate in perete.


Te caut in oamenii plini de pacate,
Te caut in talhari si in desfranate.
Te caut in oameni credinciosi, cuminti
Te caut in preoti, Te caut in sfinti.


Te caut in cel nou nascut, in batran
Te caut in omul cel rau si-n cel bun.
Te caut in cel neiertat, neiubit.
Te caut in cel alungat si in cel prigonit.


Te caut in cel ce nu poate ierta,
Te caut in mine si in dumneata.
Te caut in cel ce barfeste si spurca,
Te caut in cel ce zideste, in cel care urca.


Te caut in ingerii aparuti din lumina,
Te caut in cer si te caut in tina.
Si obosita de atata cautare
Caut odihna in cautare.


Esti cel ce Esti si Cel ce va veni
Esti Tot ce ma poate surpa sau zidi !
Esti plinul ce umple golul din mine
Esti sensul cuvantului BINE!


Nu te-as cauta daca nu te-as fi gasit
Intre cei doi talhari din inima mea RASTIGNIT.


Dorina Stoica

Publicata in "Daruri", Editura Cronica, 2009

[Mosh-Neagu]

Cazut in incercare si umil
Cu sufletul tocat in zeci de mii
Tu esti ce inca poti sa fii
Asa cum nu sunt altii: un copil !

Ridica-te Ioane. Nu fi trist.
Ca tine-am fost si noi candva.
Cu cati mai cad, mai multi s-or ridica,
Chiar de-or primi botezul « extremist ».

Eu stiu. Ti-e greu si n-ai cui spune
Ce simti cand esti vanat si haituit,
Cand chiar si gandu-ti e rastalmacit
Si iti transforma sufletu-n taciune.

Ai vrea sa plangi, ai vrea sa te razbuni
Sa pleci, sa strigi, ca greul te apasa…
Dar cui, Ioane ? Nimanui nu-i pasa
Desi suntem inconjurati de… Oameni Buni !

Nu te-ntrista prea mult, fratele meu.
Mai trece-o zi si inc-o zi si va fi bine.
Ce-a fost cu noi, va fi si pentru tine.
Lasa povara ta lui Dumnezeu !...

Fii bun ! E tot ce vreau sa-ti spun !
Fii fericit ca-n marea lui iubire
Trimite Dumnezeu spre mantuire,
Un semn !
Semneaza… OmuBun

[cristiboss56]

Dumnezeule Preasfinte oare cum sa-Ti multumesc
Pentru zilele pe care mi le-ai dat sa le traiesc?
Tu m-ai scos din intuneric. In necazuri mi-ai fost scut,
Cele bune ale mele dinainte le-ai stiut.
Ma aperi de ispitele care vin de la cel rau
Si imi pui mereu in fata intelept cuvantul Tau.
Ma sprijini sa nu cad. Sunt doar om si n-am vointa,
Ma inveti cum sa razbat. De nu pot, imi dai putinta.
Bratele-mi intinzi cu drag cand sunt singur. In cadere
Ma ajuti sa ma ridic si sa rabd orice durere.
Viata mea iti apartine. Fa din ea ce stii ca-i bine.
Tu mi-ai dat-o, Tu mi-o ei. Tine-ma pe langa Tine.

Dorina Stoica

[cristiboss56]

In amintirea unei prietenii . . . Iertare frate draga !

E vara amintire dureroasă
când frunza-nfrântă la pământ se lasă
ducând cu ea-n poteca ruginie
durere, jale-amarnică, furie...

Că toamna, sub cupola ei de aur
ascunde fierul unui corn de taur
ce scurmă neîncetat şi sună
în dangăt tot mai stins, ca-n lună...

E rece ploaia şi ce rău e vântul,
cu-ngăduinţă molfăie pământul
în gura-i noroită prada verii.
E tot mai aspră mângâierea serii.

Pe cerul altădată bun de zbor
îşi caută cărare un cocor
cu gât întins ca pe butuc spre zare.
Înfruntă vântul aripile rare.

Va fi tăcere, albă-nţelepciune
însoţitoarea unui blând tăciune
pe care-l voi întoarce cu-n vătrai
la nesfârşit, în sobă, pentru ceai...

Doar fumul, linii frânte şi iluzii
îmi vor fi iarăşi dulcile perfuzii
în vena ce m-o trece prin troiene
spre florile bălţate din poiene.

Când frunza-nfrântă la pământ se lasă
Boul ce sunt visează iarbă grasă!



…………………..


Pe drum, pas după pas ţes timpul –
un ochi pe faţă, un alt ochi pe dos.
Şi m-aş opri, dar mi-i dator răstimpul
Când pânza îmi cerea să ţes frumos.

Aşa mă trec, sporovăind cu vremea.
Cenuşă blândă, vis cernut prin foc.
Pe mersul meu ca un toiag stă vrerea
acelui drum de stele fără loc.

Pe apă de aş merge, peste munţi,
peste ispita vremii înapoi,
Din clipă: porţi aş face şi doar nunţi!
Şi vin, din lacrima de-apoi...

Dar merg pe drumul care ţese timpul
Şi doar uitarea mă somează, lin
Şi m-aş opri, dar mi-e dator răstimpul
cu încă-o barcă, pe-un ocean de chin.



..............................



MĂRUL

La margine de drum un măr
ne dăruieşte tuturor din soare
şi pentru asta din pământ se-nalţă
şi măsluieşte bruna lui culoare.

În noapte singuratic potriveşte
pe fiecare fruct un chip anume
să mulţumească, în parte, fiecare.
Iar crengile atârnă-ndatorate
când trunchiul lui priveşte drept în zare.

Pe fiecare drum, mereu, un măr
însingurat între pământ şi soare
îmi e tovarăş, îi sunt trecător
- e peste tot, de parcă el nu moare.

Să-l cânt, să-l cânt din piept aş vrea
când pasul meu porneşte pe cărare
şi cântecul să urce-n cer
în clipa când priveşte drept în zare.

Mărule drag, risipitor
cum numai cântul celor care mor…



.............................................



CIREŞUL

„Iubeşti atât cât dăruieşti”
spunea cireşul, încărcat de roade
şi de albine rătăcite-n mierea
cireşelor de-un roşu-negru pur,

- unui copil, ce meşterea în grabă
un aparat de pierdere-n azur...

Căzu cireşul, războit cu vremea,
de lama surdă-a unui drept topor.
Copilul plânse şi îşi luă durerea
drept călăuză pentru dor şi zbor.

Trecură anii, alţi cireşi vorbiră
despre iubire, dăruind mireasmă
şi flori şi fructe şi, ca o aghiazmă
pe alţi copii cireşii înfloriră.

De-atunci copiii, toţi copiii lumii
păstrează-n vorba lor un dalb cireş,
acela care, cum puterea lunii,
le pune-n gând porunca fără greş.



................................



RĂZVRĂTIRE…

Oh, Doamne, mult îţi place frumuseţea
Când laşi să strălucească-nsîngerat
Nu doar călcâiul care Te-a urmat
Ci însăşi fruntea, ce-a-ndurat tristeţea.

În frumuseţe-ai vrut să ne aduni
Ca un Olar cu mâini nenumărate.
Din lut murdar vrei cănile curate
Şi-n chinul nostru ne găseşti mai buni…

Nu-împiedici jertfa să-şi urmeze cursul,
Aplauzele pregătite sunt…
Pe cel ce-ndură astăzi biciul crunt
Tu-l întăreşti, să-i strălucească plânsul.

Să dăm mereu, bogaţi închipuiţi,
Concrete daruri - neîncetata fire,
Si când, ajunşi calici şi doar simţire
Frumoşi Tu ne găseşti, ba chiar sfinţiţi.

O, Doamne, mult îţi place frumuseţea
Si cât de mult ne vrei, din nou, în Rai!
Dorind şi noi, ne-am transformat în cai
Si munţi cărăm, să-Ţi preamărim justeţea…

Si zăpăciţi de-atâta frumuseţe
Orbecăim zdrobiţi şi-nsângeraţi
Si unii altora ne spunem fraţi…
Si-n cor îţi mulţumim pentru bineţe…

Oh, Doamne, ce numeşti Tu frumuseţe
Imi pare alchimia unui chin!
Precum cucuta dintr-un vas cu vin
In noi omoară totul cu blândeţe…


Sătui de strălucirea din noroi,
De frumuseţi promise peste veacuri,
Iţi cerem, Doamne, doar un pumn de leacuri
Pe bubele ce Te-mpuţesc în noi !

Nu ne lăsa aşa, nevindecaţi,
Să ne târâm ologi spre Piscul Tău.
Că până-ajungem, îmbâcsiţi de rău,
Vom fi-nvăţat să fim neînduplecaţi!

(Am plans si eu, nedrept, in ceasul greu,
Privind chioris, la Unul Dumnezeu…)


………………………………..



Pădure-mi eşti, femeie, ochi de toamnă
îţi joacă în obraz şi îmi răstoarnă
preaplinul meu de vară …

Şi îl goleşte-n verbe căzătoare
(cum trec în frunza arsă idei caniculare!…)

Pădure-mi eşti, femeie, foşnitoare
e umbra ta de foc şi de răcoare,
un foc ce distilează în ochii tăi rugină.
Pădure-mi eşti, femeie, răcoare în lumină!

Dar când se face noapte,
punând în zi surpare,
câmpie-mi eşti, de şoapte,
şi foşnet, doar, de mare…
( Ioan Cezar )
Link permanent catre articolul complet
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...---b1-p734.htm

[antiecumenism]

Ne vom intoarce intr-o zi

Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cantec, pe viori.

Ne vom intoarce intr-o zi...
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.

Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.

In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.

Radu Gyr