Sfintii Zilei

[Ivanacristescu]

La Ruina Chiajna,in Biserica nou-construita (alaturi de Ruina),Duminica,30 sept 2012,la ora 16,oo va avea loc Vecernia,si luni Sfinta Litughie,cu Arhiereu -cel mai probabil,preasfintitul Varsanufie- in cintea Hramului Bisericii: Acoperaminul Maicii Domnului,unde sinteti asteptati,toti cei care puteti si aveti dragoste sa mergeti...de la capatul tramvaiului 11 ,cu masina 162,pina la Balastiera lui Erbasu', 2-3 statii -nu stiu sigur ca n-am socotit-,apoi,pe linga Balastiera ,pe jos,pina la ..RUINA.
Repet,pt cei care nu stiti,inca: la Ruina Chiajna, acum aproape 2 ani,au fost "detasati",de la M-rea Radu-Voda (Sf Nectarie,Bucuresti),2 preoti (calugari) : pr Athanasie si Gavriil,care s-au ostenit ,pentru ca la Ruina sa "rasara" aceasta Bisericuta. Intiiul Hram :Acoperamintul Maicii Domnului,si al-doi-lea: Sf Ioan Hozevitul.

[Ekaterina]

El a fost de neam slav, din cetatea Dracha. El de foarte tanar a fost luat la scoala de muzica de la Constantinopol, unde s-a facut cel mai iubit cantaret al curtii imperiale. Dar temandu-se de lingusirile si laudele oamenilor, loan a fugit la Sfantul Munte Athos si s-a ascuns la Marea Lavra, ca pastor umil de oi. El a dus viata de mari si neobisnuite nevointe. Maica lui Dumnezeu i s-a aratat lui in doua randuri. El s-a savarsit catre Domnul in veacul al doisprezecelea. Sfantul Nicolae Velimirovici.

[glykys]

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului al V-lea[1].
Roman ducea o viaţă de ascet, prin rugăciuni şi post, dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru Maica Domnului şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la Naşterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci şi pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru Naşterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta:


Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.



Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertare.
Cu acest condac al Naşterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creaţie. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate zilele de sărbătoare ale anului liturgic şi sfinţii din întregul caledar.



http://ro.orthodoxwiki.org/Roman_Melodul

[tabitha]

Ioan Kukuzel si Roman Melodul - sfinții cântăreți ai bisericii, sărbătoriți pe 1 Octombrie, ziua Acoperământului Maicii Domnului. Cinste lor și Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Important ocrotitor de farmece este Sfantul Ciprian, serbat astazi, 2 octombrie.

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ian-67118.html

[tabitha]

În data de 3 Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Dionisie Areopagitul.



Sfântul Dionisie Areopagitul este unul dintre bărbații atenieni care l-au crezut și urmat pe Apostolul Pavel atunci când acesta a predicat în Areopagul Atenei (Faptele apostolilor 17, 34).

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sfan...erosului-divin

Dionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete. Prima treaptă, cea mai apropiată de Sfânta Treime, este alcătuită din „Tronuri”, „Heruvimi” și „Serafimi”. „Stăpâniile”, „Domniile” și „Puterile” fac parte din ceata a doua. Iar „Îngerii”, „Arhanghelii” și „Începătoriile” reprezintă cel de-al treilea ordin angelic (Despre ierarhia cerească, VI, §2). Numele evreiesc de „Serafim” se referă la „cei ce ard” sau „încălzesc”, „Heruvimii cu ochi mulți” simbolizează bogăția cunoașterii. „Tronurile” împărtășesc deopotrivă calitatea de a încălzi și preaplinul înțelepciunii. Această primă treaptă de ființe celeste se bucură de o cunoaștere a lui Dumnezeu neintermediată de nimic (Despre ierarhia cerească, VII, §4).
„Domniile” arată caracterul liber de orice supunere sau „înălțimea nerobită și liberă de toată dorința după cele de jos” (Ibidem, VIII, §1). De asemenea, „Puterile” sfinte comunică energie și „exprimă o bărbăție puternică și neclătinată în toate lucrările lor de asemănare dumnezeiască, o bărbăție ce nu slăbește deloc în primirea luminărilor dumnezeiești ce li se împărtășesc”. „Stăpâniile” întruchipează calitatea de generozitate a ființelor angelice situate pe această treaptă, care nu abuzează de autoritatea de stăpân pe care au primit-o, ci „le înaltă și pe cele de sub ele cu bunăvoință”.
„Începătoriile” exprimă trăsătura acestora de a fi începătoare și conducătoare spre cele dumnezeiești, în cadrul celui de-al treilea ordin angelic. „Arhanghelii” fac legătura între „Începătorii” și „Îngeri”, de la care primim și noi iluminările dumnezeiești, pe care le captează mințile îngerești începând de la prima ceată (Despre ierarhia cerească, IX, §2). Ordinul din urmă deține și rolul de a conduce ierarhiile bisericești (episcop, preot, diacon), în efortul tuturor de asemănare cu Dumnezeu. Curăția, luminarea și deșăvârșirea sunt pașii ce se cuvin urmați pe parcursul duhovnicesc al asemănării cu Dumnezeu. Astfel, „cei ce se curățesc, trebuie să transmită altora, prin abundența curăției lor, din neîntinarea proprie. Iar cei ce se luminează (...) trebuie să reverse spre alții lumina lor (...) În sfârșit, cei ce se desăvârșesc, ca cei ce cunosc comunicarea desăvârșitoare, trebuie să desăvârșească pe cei ce se împărtășesc de inițierea atotsfântă în știința celor sfinte văzute” (Despre ierarhia cerească, III, §3).

[cristiboss56]

Pentru cei interesati , redau linkul si pe acest thread :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...559#post474559

[glykys]

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sfan...erosului-divin

Dionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete. (Despre ierarhia cerească, III, §3).

Paternitatea operei sale este foarte contestata. Se pare ca autorul corpusului pseudo-areopagitic s-ar fi folosit de numele Sfantului din primul secol, pentru a da mai multa greutate operei, practica folosita adesea in timpurile acelea. Numai par. Staniloae considera ca autorul scrierilor acestora ar fi cu adevarat respectivul sfant, dar nici el nu o afirma foarte transant.

[Ekaterina]

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: "Am vazut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25).

Pierdem din vedere faptul ca el nu este necredincios in sensul ca refuza sa creada ca Hristos a inviat. El nu se indoieste de acest lucru, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Asadar, indoielile noastre nu sunt indoielile lui Toma. Nu pot fi de acord cu cei care afirma ca prin indoieli il vom intelege mai bine pe Toma. Dimpotriva, pe Toma il vom intelege mai bine, daca nu ne vom opri din cautarea lui Hristos.
http://www.crestinortodox.ro/editori...or-126440.html