Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:


Putem vorbi de necumpatare sau, mai precis, de rea folosire, atunci cand omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobandirea placerii legate de ea, atunci cand face din placerea sexuala un scop in sine, ceea ce este un lucru pervers si patologic din mai multe motive. Mai intai, se neaga una dintre principalele meniri ale functiei sexuale, cea mai vadita si care este inscrisa in insasi firea ei: procrearea. Astfel, Sfantul Maxim spune ca, indeobste, viciul "este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" si, de pilda, "cand este vorba despre femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel care urmareste placerea greseste in judecata socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar, unul ca acesta face rea intrebuintare (abuzeaza) de femeie impreunandu-se cu ea".
Aceasta menire, chiar fireasca cum este, nu este nici singura, nici cea mai importanta. Pentru speta umana, procrearea poate aparea mai curand ca un rezultat firesc al unirii sexuale, decat ca scopul ei. Unirea sexuala este in primul rand unul dintre modurile de unire ale barbatului cu femeia, una dintre manifestarile iubirii ce si-o poarta unul altuia, ea exprima aceasta iubire pe un anumit plan al fiintei lor, cel trupesc. Cea dintai tinta a unirii sexuale este iubirea si multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate dobandi prin ea, in sanul casatoriei binecuvantate si in legatura cu alte moduri de unire conjugala. Trebuie totusi sa precizam ca iubirea conjugala, in viziunea crestina, este privita ca unire a doua persoane - adica a doua fiinte privite in intregul lor, pe de o parte, si in natura lor spirituala, pe de alta -, in Hristos, in vederea ajungerii in imparatia cerurilor, unire pecetluita in ceea ce priveste natura si menirea ei de harul Duhului Sfant, dat prin taina cununiei. Aceasta conceptie subordoneaza unirea sexuala, ca si toate celelalte moduri de unire dintre soti, dimensiunii spirituale pe care o au fiinta si iubirea lor. Trebuie, de aceea, ca unirea sexuala sa fie precedata in chip fiintial de unirea spirituala, cea care ii confera sens si valoare, numai asa respectandu-se finalitatea ei, si cea a naturii fiintelor pe care le pune in legatura.

Nu vreau să încing spiritele, nu sunt pentru desfrânare, dar conform apostolului Pavel unirea trupească între soţi este binecuvântată atunci când cei doi "se învoiesc"... pentru că ei se iubesc (cel puţin aşa se presupune)... nu se pomeneşte nimic despre naşterea de prunci...

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin;

spune undeva in Biblie ca barbatul trebuie sa se impreuneze (sa faca dragoste) cu sotia lui doar pentru a face copii si apoi GATA-abstinenta totala, NU se mai impreuneaza cu ea?

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc, adica abstinenta totala.

În prealabil postat de Demetrius

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc.

Ei asta nu o vede...el vede numai ce îi convine lui. Să aşteptăm totuşi soluţia.

[stefan florin]

În prealabil postat de Demetrius

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc, adica abstinenta totala.

mda...asta o spune Pavel ca o recomandare PERSONALA (o si motiveaza) si NU ca o porunca divina. Daca TOTI oamenii ar urma acesta RECOMANDARE a lui Pavel unde s-ar ajunge? Maxim in 120 ani ar disparea rasa umana

În prealabil postat de stefan florin

mda...asta o spune Pavel ca o recomandare PERSONALA (o si motiveaza) si NU ca o porunca divina. Daca TOTI oamenii ar urma acesta RECOMANDARE a lui Pavel unde s-ar ajunge? Maxim in 120 ani ar disparea rasa umana

Dar de unde ai scos cifra?... :)
Eu cred ca rasa umana ar disparea in mai putin timp... Majoritatea oamenilor ar muri de tristete... Ca sa nu mai zic ca multi si-ar pierde afacerile.... ar iesi repejor un razboi planetar...
Zici 120 ani? Him... As scrie o carte pe tema asta...him...un SF in care totul se consuma in timpul scris de tine, mai putin un zero. E mult si 12 ani, cred...

[Teodosie]

Principesa Ileana a avut sot 6 copii si apoi s-a calugarit, cred ca mai degraba ar creste populatia daca ar fi asa credinciosi.
Sf. Ap. Pavel lasa pe fiecare dupa darul sau aratand ce bine este sa traiesti asa si indeamna sa fie ravna dar pana atunci poti sa tot faci copii.

[Teodosie]

Cine nu iubeste femeia ? ca este un dar de la Dumnezeu -''Nu este bine să fie omul singur;''.Mt.19-29 Domnul ne spune ca cine lasa femeie si celelalte pentru evanghelie le va lua inmultit inapoi atunci cum sa nu iti fie bine , ce tristete ?
binele inmultit inveseleste si fericeste !
In Mt.19.-12 se certifica ceea ce spune despre casatorie Sf. Ap. Pavel in cor1.-7.

În prealabil postat de AlinB

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

Îţi mulţumesc pentru răspuns! Nici eu nu îl consider pe autorul respectiv o "autoritate ultimă în domeniu", dar m-am bucurat să văd şi un alt punct de vedere. În luna decembrie a anului trecut am încercat să primesc un răspuns la obiect de la duhovnicul meu, nu teoretic, ci referitor la mine, dar replica sa a fost "ocolită"... Sau, poate, referitoare la esenţă şi nu la amănunte.
Recunosc că sunt depăşită de subiect, şi pun asta pe seama măsurii mele "necorespunzătoare".

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

Îţi mulţumesc pentru răspuns! Nici eu nu îl consider pe autorul respectiv o "autoritate ultimă în domeniu", dar m-am bucurat să văd şi un alt punct de vedere. În luna decembrie a anului trecut am încercat să primesc un răspuns la obiect de la duhovnicul meu, nu teoretic, ci referitor la mine, dar replica sa a fost "ocolită"... Sau, poate, referitoare la esenţă şi nu la amănunte.
Recunosc că sunt depăşită de subiect, şi pun asta pe seama măsurii mele "necorespunzătoare".

S-a gandit probabil si la neputinta omului, poate are si el neputintele lui..

Omul trebuie sa vina la Dumnezeu mai degraba din dragoste nu din sentimentul vinovatiei (mai ales inflamat artificial si peste masura) si cu atat mai putin "tarandu-l" pe celalalt in directia corecta, metoda cu taratul avand uneori alte rezultate decat cele scontate.

Important este sa ajunga impreuna, treptat (nu peste putere) la intelegerea (traita) a faptului ca pot avea o experienta sufleteasca, duhovniceasca, superioara celei de ordin fizic.