Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[andreicosmovici]

În prealabil postat de stefan florin

si ma rog UNDE ai gasit tu asta scris in biblie (acest gen de abstinenta)?

Eu cred ca subiectul este foarte clar. Nu am o bază scriptică pentru ceea ce spun, dar cred că aceasta există, din ce rezultă din discuţiile pe care le am cu unii, cu alţii. Dar vă întreb: cum să procedeze o familie care îşi doreşte un copil, dar ar fi prudent să aştepte, să spunem, două luni de zile până ce mama trebuie să termine un tratament care ar fi foarte toxic pentru făt? Să ignore orice risc medical şi să aibă relaţii conjugale? Sau să se abţină total, şi să reia relaţiile conjugale după terminarea tratamentului?

[Mihnea Dragomir]

Domnule Cosmovici, sunteţi prea inteligent ca să nu intuiţi cât fariseism domneşte în Biserica Ortodoxă. Şi ştiţi cam cât ? Ei bine, cam atâta cât domneşte şi în Biserica Catolică. Doar nu luaţi în serios ideea că nu majoritatea, dar măcar un procent semnificativ de cupluri ortodoxe, ar practica "abstinenţa ortodoxă", adică abstinenţa completă. Dacă o fac, o fac de nevoie (motive care ţin de patologia dinamicii actului conjugal). Tot aşa de bine ştiţi, măcar din cercetarea datelor demografice dacă nu din realitatea de pe teren, că prea puţini catolici iau în serios Sfânta Învăţătură atât de concret cristalizată în "Humanae Vitae": ei se fac că nu au auzit că abstinenţa periodică este licită moral numai în caz de "motive grave" şi nu "by default". Aceasta, împreună cu practicarea contracepţiei propriu-zise în variantă chimică sau cauciucată este motivul pentru care natalitatea în ţările predominant catolice este tot cam cât cea din ţările predominant ortodoxe. Adică, la pământ.
O, dacă Domnul ar predica din nou, în urechile tuturor, ortodocşi şi catolici! Cum ne-ar face, din nou, El, morminte văruite! Cum ne-ar spune, din nou, că noi învăţăm pe alţii, dar nu facem! De predicat, predică El prin preoţii Lui (deşi cam rar pe acest subiect). Dar noi avem urechi de auzit, dar nu auzim. Bine că avem limbă, ca să explicăm altora cum trebuie procedat. Înaintaşii noştri, ortodocşi ori catolici, aveau 5, 6, 10 copii. Şi erau şi pe atunci o dificultate pentru familii, şi exista şi atunci abstinenţa periodică ori permanentă, sub numele de "fereală". În numai o generaţie, hai două, noi am trecut de la practicarea creştinismului la docte teorii despre creştinism. Poporul lui Dumnezeu ? Sărmane Yorrick ! L-am cunoscut, Andrei !

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Doar nu luaţi în serios ideea că nu majoritatea, dar măcar un procent semnificativ de cupluri ortodoxe, ar practica "abstinenţa ortodoxă", adică abstinenţa completă.

Pe fond aveţi dreptate, însă aici am dorit să lansez o discuţie între persoane care încearcă, în mod concret şi continuu, să corespundă învăţăturii bisericii din care fac parte, în ce priveşte viaţa sexuală dintre un soţ şi o soţie, cu accentul pe modul în care reuşesc să se abţină de la relaţiile conjugale. Fiindcă acolo intervine dificultatea cea mai mare.

[MishuH]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Domnule Cosmovici, sunteţi prea inteligent ca să nu intuiţi cât fariseism domneşte în Biserica Ortodoxă. Şi ştiţi cam cât ? Ei bine, cam atâta cât domneşte şi în Biserica Catolică. Doar nu luaţi în serios ideea că nu majoritatea, dar măcar un procent semnificativ de cupluri ortodoxe, ar practica "abstinenţa ortodoxă", adică abstinenţa completă. Dacă o fac, o fac de nevoie (motive care ţin de patologia dinamicii actului conjugal). Tot aşa de bine ştiţi, măcar din cercetarea datelor demografice dacă nu din realitatea de pe teren, că prea puţini catolici iau în serios Sfânta Învăţătură atât de concret cristalizată în "Humanae Vitae": ei se fac că nu au auzit că abstinenţa periodică este licită moral numai în caz de "motive grave" şi nu "by default". Aceasta, împreună cu practicarea contracepţiei propriu-zise în variantă chimică sau cauciucată este motivul pentru care natalitatea în ţările predominant catolice este tot cam cât cea din ţările predominant ortodoxe. Adică, la pământ.
O, dacă Domnul ar predica din nou, în urechile tuturor, ortodocşi şi catolici! Cum ne-ar face, din nou, El, morminte văruite! Cum ne-ar spune, din nou, că noi învăţăm pe alţii, dar nu facem! De predicat, predică El prin preoţii Lui (deşi cam rar pe acest subiect). Dar noi avem urechi de auzit, dar nu auzim. Bine că avem limbă, ca să explicăm altora cum trebuie procedat. Înaintaşii noştri, ortodocşi ori catolici, aveau 5, 6, 10 copii. Şi erau şi pe atunci o dificultate pentru familii, şi exista şi atunci abstinenţa periodică ori permanentă, sub numele de "fereală". În numai o generaţie, hai două, noi am trecut de la practicarea creştinismului la docte teorii despre creştinism. Poporul lui Dumnezeu ? Sărmane Yorrick ! L-am cunoscut, Andrei !

Nu trebuie sa fii inteligent(si mai ales "prea inteligenti") ca sa vezi fariseismul unora , subiecti si nu comunitati, eventual grupuri de oameni dar nu biserici !!!!!!!!!!!! Fariseismul ce pot sa spun vazand cu ochii si se vede in istorie ca fariseismul e mai caracteristic apusului(in istorie, iar acum s-a mai schimbat... dar asta nu garanteaza ca individul care se vrea ortodox nu e lipsit de astfel de tentatii) si asta nu inseamna ca Mantuitorul se refera numai la farisei/carturari ca sunt "morminte varuite" ci la toti care vor mai mult sa arate credinta decat sa o traiasca.
Salut initiativa domnului Andrei si vreau sa va zic ca sufletul omului are dimensiune cosmica... Cand ai un gand bun si vrei sa-l pui in practica pregateste-te de incercare si de lupta, nu ma refer la oameni...
Continui prin a precizeza ca "abstinenta ortodoxa" e destul de riguroasa, ma refer la cea cu adevarat ortodoxa, nu imitatii sau incercari... . Cea romano-catolica e mai permisiva si faptul ca ati reactionat in felul de mai sus ma face sa gandesc ca dumneavoastra nu cunoasteti ortodoxia indeajuns pe cat ar fi nevoie pentru a aborda un astfel de subiect si nicidecum ca nu cunoastesti permisivitatile din biserica sora din care faceti parte.
Faptul ca ati paticipat in 2011 la o astfel de discutie dezvaluie ceva frumos despre dumneavoastra si anume ca vreti sa fiti mai mult decat un credincios afisat, dar ... se pare dupa cum si Sfintii Parinti (Sf.Atanasie cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur, Sf.Vasile cel Mare, ortodocsii trebuie sa stie ca Sfintii Parinti sunt persoane istorice, personalitati unii participanti la sinoadele ecumenice(din istoria bisericii universale) care au lasat scrieri deosebite in urma lor si o viata exemplara, atentie am enumerat pe cei de dinainte de schisma si doar trei din sute de astfel de persoane), ca veritabilul credincios nu este cel care unge sau stropeste in stanga si in dreapta, citez pe o doamna profesor universitar: "Nu urci ?, (atunci) spurci". Trebuie ca urcarea e altfel, nu in ochii oamenilor si nu in detrimentul lor.
Abstinenta ortodoxa e o problematica pe care Sfintii Parinti o aprofundeaza excelent in scrierile si lucrarile lor si care pe oameni de-a lungul timpului i-a macinat la propriu si la figurat, pentru ca au vrut sa faca ceva bun pentru ei.
tuturor celor care sunt deschisi si sinceri a discuta un astfel de subiect ii invit sa citeasca scrierile parintelui Arsenie Boca unde el spune (parafrazez si nu pun ghilimele dar respect ideea si 2-3 cuvinte sunt exacte): -vrei sa te casatoresti?, atunci pregateste-te sa porti sacul cu pacate in spate- . Ei bine, aici se vede ca trairea ortodoxa e mult mai riguroasa decat ale altor credite sau biserici si ca putini reusesc sa respecte intrutotul ceea ce de fapt ar trebui sa facem. Si crestinii catolici au rigorile lor si daca cineva vrea sa se simta ca facand parte din biserica de care ii place, trebuie isi lucreze viata ascultand de o parte din regulile care o definesc sau sa ii fie indiferenta apartenenta reala la biserica din care normal ca face parte.

Haideti sa nu iubim pe Domnul Iisus doar cu vorbele ..., Va urez sa va imbratiseze ingerii .

[MishuH]

Cartea parintelui Arsenie Boca : "TINERII, FAMILIA ŞI COPIII NĂSCUŢI ÎN LANŢURI"
foarte important ...

[stefan florin]

În prealabil postat de andreicosmovici

Eu cred ca subiectul este foarte clar. Nu am o bază scriptică pentru ceea ce spun, dar cred că aceasta există, din ce rezultă din discuţiile pe care le am cu unii, cu alţii. Dar vă întreb: cum să procedeze o familie care îşi doreşte un copil, dar ar fi prudent să aştepte, să spunem, două luni de zile până ce mama trebuie să termine un tratament care ar fi foarte toxic pentru făt? Să ignore orice risc medical şi să aibă relaţii conjugale? Sau să se abţină total, şi să reia relaţiile conjugale după terminarea tratamentului?

amice, in primul rand trebuie sa te gandesti daca Dumnezeu a dat o astfel de porunca si anume cea a abstinentei.
Dumnezeu nu a dat în Biblie o astfel de poruncă. Nicaieri in Biblie NU gasim asa ceva.
Când Dumnezeu vorbeşte despre datoria soţilor de a întreţine relaţii sexuale cu partenerul sau partenera de căsătorie, spune:
Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:3-6)
Când spune Apostolul Pavel că este o îngăduinţă şi nu o poruncă, se referă la decizia de a întrerupe pentru o perioadă hotărâtă de ambii soţi raporturile sexuale pentru a se îndeletnici cu postul şi cu rugăciunea. Atenţie, aceasta este o îngăduinţă şi nu o poruncă. Dacă soţul şi soţia sunt de acord şi doresc să se abţină de la relaţii intime pentru perioada postului şi a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puţin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-şi îndeplinească datoria de soţi şi în timpul postului şi al rugăciunii.
Abstinenţa de la relaţii sexuale cu soţul sau soţia nu este înfrânare a poftelor pentru că întreţinerea unei relaţii sexuale sănătoase cu soţul sau soţia este o datorie, lăsată de Dumnezeu

În prealabil postat de stefan florin

Dacă soţul şi soţia sunt de acord şi doresc să se abţină de la relaţii intime pentru perioada postului şi a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puţin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-şi îndeplinească datoria de soţi şi în timpul postului şi al rugăciunii.

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". Bineînţeles că nu este vorba de sabie împotriva aproapelui, ci de sabie împotriva păcatului. Cât de folos ne-ar fi să înţelegem acest cuvânt.

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12). Dacă nu toate sunt de folos, atunci de ce mi-ar fi de folos păcatul înaintea lui Dumnezeu pentru a îndeplini dragostea faţă de soţ? Vezi cum ne punem noi pe primul loc înaintea lui Dumnezeu?

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine".

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12)

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin

amice, in primul rand trebuie sa te gandesti daca Dumnezeu a dat o astfel de porunca si anume cea a abstinentei.

Da, a dat: abstinenta=infranare.
--------------------------------------------

În prealabil postat de stefan florin;

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

Ca sa fie corect, in citatul de mai sus trebuie sa folosesti muulte ghilimele.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:


Putem vorbi de necumpatare sau, mai precis, de rea folosire, atunci cand omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobandirea placerii legate de ea, atunci cand face din placerea sexuala un scop in sine, ceea ce este un lucru pervers si patologic din mai multe motive. Mai intai, se neaga una dintre principalele meniri ale functiei sexuale, cea mai vadita si care este inscrisa in insasi firea ei: procrearea. Astfel, Sfantul Maxim spune ca, indeobste, viciul "este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" si, de pilda, "cand este vorba despre femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel care urmareste placerea greseste in judecata socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar, unul ca acesta face rea intrebuintare (abuzeaza) de femeie impreunandu-se cu ea".
Aceasta menire, chiar fireasca cum este, nu este nici singura, nici cea mai importanta. Pentru speta umana, procrearea poate aparea mai curand ca un rezultat firesc al unirii sexuale, decat ca scopul ei. Unirea sexuala este in primul rand unul dintre modurile de unire ale barbatului cu femeia, una dintre manifestarile iubirii ce si-o poarta unul altuia, ea exprima aceasta iubire pe un anumit plan al fiintei lor, cel trupesc. Cea dintai tinta a unirii sexuale este iubirea si multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate dobandi prin ea, in sanul casatoriei binecuvantate si in legatura cu alte moduri de unire conjugala. Trebuie totusi sa precizam ca iubirea conjugala, in viziunea crestina, este privita ca unire a doua persoane - adica a doua fiinte privite in intregul lor, pe de o parte, si in natura lor spirituala, pe de alta -, in Hristos, in vederea ajungerii in imparatia cerurilor, unire pecetluita in ceea ce priveste natura si menirea ei de harul Duhului Sfant, dat prin taina cununiei. Aceasta conceptie subordoneaza unirea sexuala, ca si toate celelalte moduri de unire dintre soti, dimensiunii spirituale pe care o au fiinta si iubirea lor. Trebuie, de aceea, ca unirea sexuala sa fie precedata in chip fiintial de unirea spirituala, cea care ii confera sens si valoare, numai asa respectandu-se finalitatea ei, si cea a naturii fiintelor pe care le pune in legatura.

Nu vreau să încing spiritele, nu sunt pentru desfrânare, dar conform apostolului Pavel unirea trupească între soţi este binecuvântată atunci când cei doi "se învoiesc"... pentru că ei se iubesc (cel puţin aşa se presupune)... nu se pomeneşte nimic despre naşterea de prunci...