De ce barbatii vor doar aspectul fizic?

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Cat despre intristare sa nu va para rau, caci este crucea pe care o duc de copila, o cruce cu care m-am obisnuit si se pare ca nu ma pot (sau nu vreau) debarasa de ea. Veselia si bucuria sunt doar oaspeti care trec destul de rar pe aici. Toate bune.

Sunt mai multe feluri de intristare.
Una vindeca si chiar duce la o tainica bucurie, alta ucide sufletul.

În prealabil postat de anna21

Imi pare rau ca te-ai intristat.

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu catre surorile lui:
"Tare mult doresc să nu vă gândiţi la căsătoria voastră, absolut deloc. Cu cine mă voi mărita? Cum va fi el? Cine va fi el? Etc. Sunt gânduri inutile, fără sens, deşarte. Aceste preocupări arată că în sufletul vostru încă nu s-a stabilit certitudinea adâncă a adevărului. Să aveţi o singură grijă. Sufletul. Să trăiţi curat, în frica lui Dumnezeu. Să iubiţi pe Hristos, să vă dăruiţi toată fiinţa Lui, printr-o trăire curată, în rugăciune.

În ceea ce priveşte căsătoria: O, să n-aveţi nici o grijă, dar absolut nici o grijă, căci se găsesc atâtea suflete dornice de a întâlni suflete curate de fecioare, pentru a se uni cu ele şi a zidi un cămin creştin fericit.
Dacă voi aţi înţelege acest adevăr pe care vi-l mărturisesc, v-aţi convinge mai târziu, că dragostea de Dumnezeu este Esenţialul, v-aţi convinge de adevărul spus de Mântuitorul : “Căutaţi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă."



Nu are rost sa iti bati capul gandindu-te ca vrei sa te mariti, cum ar fi sa te mariti etc...
Nu cred ca este bine sa ceri lucruri fara de folos.
Iar daca iti este de folos, iti da Dumnezeu!

Vrei sa stii cum esti sa fii maritata? Nu este usor. Nici in cele mai grozave familii pe care le cunosc nu curge lapte si miere. Iar uneori este chiar foarte greu. Pot umple pagini intregi cu casnicii esuate numai din cercul meu de cunostinte! Azi mai am doar o prietena casatorita.. sau doua (dar barbatul o inseala si ea traieste cu asta). Restul fie nu au reusit sa se marite, fie au divortat.
Inteleg dezamagirea ta.. Lumea este destul de hidoasa, aceasta este realitatea. Lasa lucrurile sa curga.. Nu le forta, ca poti da de probleme.
De ex. stiai ca circa o treime din femeile din Romania sufera din cauza violentei domestice (verbala, fizica, presiune pt intretinere relatii sexuale)? Vei spune ca tu cauti barbat credincios. Raspunsul meu este: cam saizeci procente din populatie considera violenta domestica justificata.. Asta cu aspectul -barbatii vor femei atractive- este (prin comparatie) o problema minora.


Gandeste-te la lucrurile pe care le poti face azi. Si fa-le. Daca ai familie, s-a terminat cu timpul. Rolul de sotie si mama chiar ocupa tot timpul..
Nu te mai gandi la ce nu ai.
Observa si bucura-te de ceea ce ai si de ceea ce poti face.

Subscriu. Buna postare, realista (poate un pic cinica, foarte usor, pe undeva, insa asa cam este si realitatea). Minunata scrisoarea lui Valeriu Gafencu.

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Subscriu. Buna postare, realista (poate un pic cinica, foarte usor, pe undeva, insa asa cam este si realitatea). Minunata scrisoarea lui Valeriu Gafencu.

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.
In ultimii cinci ani am strans povesti incredibile numai din cercul meu de cunostinte.. Si nu vorbesc de banala inselare ci chiar de ceva apropiat de tortura fizica si psihica.. Si ce li s-a intamplat nu ajunge in statistici.
(Pana si prietena mea avocata pe care am mentionat-o pe thread a trecut printr-un calvar.. incredibil cat a indurat. Si cu toate astea nu ea a cerut divortul! Chiar credea in "sanctitatea casatoriei" - e catolica)
Nu stiu ce se intampla azi. Cred ca este o boala a lumii contemporane: egoismul acesta crancen! Mi-e greu sa cred ca asta a fost casatoria intotdeauna (am exemplul luminos al parintilor mei care si-au fost intotdeauna sprijin).

Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.

[Eugen7]

În prealabil postat de anna21

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.

Intreb retoric... oare Maica Domnului ar fi de acord cu afrimatila dvs. de mai sus.
Lumea este a omului, iar hristificarea sfintenia nu este exclusiv dedicata masculinitatii.

În prealabil postat de anna21

Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.

" De ce barbatii vor doar aspectul fizic?" similar cu "De ce Eva i-a dat lui Adam sa "muste" din fructul oprit (evident neascultarea, necredinta, neincredera in Dumnezeu)"? O fi fost Eva constienta de cadere... sau in naivitatea ei a crezut ca face un bine...
Poate sunt (ne)bune aceste cuvinte de mai sus, insa ce e important ca atunci cand Dumnezeu ofera pocainta, iertarea, mantuirea, tamaduirea Adam si Evei... ce fac ei?
Pai Adam bolnav de mandrie paseaza responsabilitatea pe femeie (Eva), care nu se lasa mai prejos si urmand modelul "capului" familiei (barbatul) arunca si ea responsabilitatea pe sarpe (dracu)... si uite asa pana in ziua de astazi aruncam vina de la unii la altii fie barbati fie femei fie copii, in loc sa ne dorim "metanoia", pocainta sincera, smerenia onesta, tamaduirea si iubirea...

Emanciparea femeii, feminismul bineintes ca are "justificare" in comportamentul inadecvat al barbatilor (betivi, curvari, nenorociti, abuzatori...). Dar oare ele nu sunt orbite ca si barbatii de patimi cand se casatorsc? Si cand trece "saptamana oarba" si barbatii si femeile isi vad reciproc patimile si in loc sa se ajute sa se tamaduiasca arunca unii in altii cu pacatele savarsite...

Barbatii ce fac cand observa "emaciparea" (revolta) femeilor, feminismul? In loc sa se pocaiasca, sa se smereasca sa fie barbati intru Hristos, "raspund" feminismului cu un misoginism exacerbat. Si uite asa ne facem rau unii altora.

Consider ca bine ar fi ca barbatii si femeile s-ar intreace in sfintenie, in hristificare dupa prototipurile inechivoce; pentru barbati: Hristos Iisus, pentru femei: Maica Domnului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

off-topic: A zis cineva ceva legat de violenta in familie si mi-am amintit de o inregistrare, poate ajuta. Maica Siluana Vlad - Femeia victima a violentei domestice
(alte doua conferinte despre femei,dragoste care mi-au placut: Maica Sulina Vlad - Despre femeie & Maica Sulina Vlad - Taina imbracarii si dezbracarii in ortodoxie)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.
In ultimii cinci ani am strans povesti incredibile numai din cercul meu de cunostinte.. Si nu vorbesc de banala inselare ci chiar de ceva apropiat de tortura fizica si psihica.. Si ce li s-a intamplat nu ajunge in statistici.
(Pana si prietena mea avocata pe care am mentionat-o pe thread a trecut printr-un calvar.. incredibil cat a indurat. Si cu toate astea nu ea a cerut divortul! Chiar credea in "sanctitatea casatoriei" - e catolica)
Nu stiu ce se intampla azi. Cred ca este o boala a lumii contemporane: egoismul acesta crancen! Mi-e greu sa cred ca asta a fost casatoria intotdeauna (am exemplul luminos al parintilor mei care si-au fost intotdeauna sprijin).

Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.

Lumea in care traim este rea.
Totusi, nu cred ca este bine sa ne oprim la aceste aspecte mai mult decat e nevoie ca sa ne rugam pentru cei care sufera si pentru cei care ii fac pe altii sa sufere. Si sigur, sa nu traim pe un norisor roz, sa ne pazim. Dar sa ne pazim inima noastra, mai intai, sa fie treaza si sa nu cada in capcane.
Sa nu fim ca musca, ci ca albina (postase glykys imaginea asta a unui parinte pe alt thread), nu ca cea care vede mizeria, ci ca cea care vede florile.

Eu am cunoscut si vad in jur si multi barbati minunati, incepand cu al meu (ceea ce nu inseamna ca nu are si defecte si aspecte mai colturoase, dar cine nu are? caa nu traim inca in rai). Cunosc diversi soti atenti, responsabili, iubitori. De ce sa nu vorbim si despre ei?

Subscriu insa la ceea ce i-ai scris Gabrielei in mesajulm care urmeaza acestuia.

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Sa nu fim ca musca, ci ca albina (postase glykys imaginea asta a unui parinte pe alt thread), nu ca cea care vede mizeria, ci ca cea care vede florile.

Foarte frumos. Subscriu.

În prealabil postat de Fani71

Eu am cunoscut si vad in jur si multi barbati minunati, incepand cu al meu (ceea ce nu inseamna ca nu are si defecte si aspecte mai colturoase, dar cine nu are? caa nu traim inca in rai). Cunosc diversi soti atenti, responsabili, iubitori. De ce sa nu vorbim si despre ei?

Cu totii cunoastem soti, sotii modele intru Hristos.
Consider ca daca ne dorim vietuirea intru Hristos Iisus nu se poate sa nu fie bine in familie.
Un prieten (necasatorit, fecior atat la trup cat si la inima si minte) spunea: "Nepotrivirea in familie... ce este asta? Cum se poate ca un barbat si o femeie sanatosi fizic si duhovniceste sa aiba probleme de "compatibilitate" daca se iubiesc cu adevarat intru Hristos?"

Doamne ajuta.

[Yasmina]

În prealabil postat de Fani71

Lumea in care traim este rea.
Totusi, nu cred ca este bine sa ne oprim la aceste aspecte mai mult decat e nevoie ca sa ne rugam pentru cei care sufera si pentru cei care ii fac pe altii sa sufere. Si sigur, sa nu traim pe un norisor roz, sa ne pazim. Dar sa ne pazim inima noastra, mai intai, sa fie treaza si sa nu cada in capcane.
Sa nu fim ca musca, ci ca albina (postase glykys imaginea asta a unui parinte pe alt thread), nu ca cea care vede mizeria, ci ca cea care vede florile.

Eu am cunoscut si vad in jur si multi barbati minunati, incepand cu al meu (ceea ce nu inseamna ca nu are si defecte si aspecte mai colturoase, dar cine nu are? caa nu traim inca in rai). Cunosc diversi soti atenti, responsabili, iubitori. De ce sa nu vorbim si despre ei?

Subscriu insa la ceea ce i-ai scris Gabrielei in mesajulm care urmeaza acestuia.

Multi sunt frumosi si buni,pana intr-un moment x cand te socheaza cu descoperirile pe care le faci...
A vb despre casatoria perfecta sau partenerul perfect la timpul prezent,nu-mi pare corect.Aceasta perfectiune are nevoie de timp.
Trebuie sa astepti pana la sfarsitul natural al mariajului pt a trage o concluzie dreapta.
Nu aduce anul ce aduce ceasul- proverb romanesc.

Adica degeaba vb despre ei ca sunt soti excelenti acum daca la anul trecem printr-o adevarata tragedie cu sotul+amanta.
Cred ca mai intelept este sa ai o atitudine realista asupra vietii in general fara a baga capul in nisip si a te face ca nu exista murdarii,mizerii,porcarii pe lume.

[ffflorina]

E destul de greu sa iubesti pe cineva pana la "sacrifiu" in zilele noastre ,cand parca nu mai exista iubire intre oameni,e greu sa-ti suporti fratii,parintii in anumite momente,cum sa mai ai rabdare cu cineva care poate nu corespunde dpdv fizic,problemele materiale te coplesesc,stres din toate partile......asa ca multi dintre noi suntem singuri pt ca ne-am saturat sa ne mai asumam niste riscuri in plus(asta presupune ca am incercat).In jurul nostru vedem aproape numai cupluri cu probleme etc ,pr Arsenie P.spunea ca decat sa ai un mariaj fara Dumnezeu mai bine deloc,totusi crucea singuratatii pt femei este una dintre cele mai grele cruci.

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.
In ultimii cinci ani am strans povesti incredibile numai din cercul meu de cunostinte.. Si nu vorbesc de banala inselare ci chiar de ceva apropiat de tortura fizica si psihica.. Si ce li s-a intamplat nu ajunge in statistici.
(Pana si prietena mea avocata pe care am mentionat-o pe thread a trecut printr-un calvar.. incredibil cat a indurat. Si cu toate astea nu ea a cerut divortul! Chiar credea in "sanctitatea casatoriei" - e catolica)
Nu stiu ce se intampla azi. Cred ca este o boala a lumii contemporane: egoismul acesta crancen! Mi-e greu sa cred ca asta a fost casatoria intotdeauna (am exemplul luminos al parintilor mei care si-au fost intotdeauna sprijin).

Eu cred ca femeia chiar prin natura sa poate detine o parte importanta de control, chiar daca nu este genul de control la care se gandeste automat un barbat, chiar daca nu izbeste ochii, nu de putine ori puterea lor sociala e mai mare decat a barbatilor.

In primul rand, ea este cea care formeaza predominant copii, fie ei baieti sau fete. Acesti copii sunt viitorul societatii.
Deci in spatele unui barbat ratat ca si barbat cu demnitate in fatza lui Dumnezeu, este o mama ratata.
Iar in spatele acelei mame o alta mama care si-a ratat misiunea.

In al doilea rand, ea are puterea (extraordinara) sa zica da sau nu unui barbat.
Dar atat timp cat ea este legata in mod pacatos si cu o dependenta bolnava de ideea de barbat care in capul ei este cvasi-echivalenta cu sansa la fericire cum ai spus si mai sus, nu are nici intelepciunea nici discernamantul de a folosi cum trebuie aceasta putere.

Nu mai vorbim de cazuri in care in spatele deciziilor unor barbati au fost de fapt femei. Decizii bune - femei bune, decizii proaste - femei .. rele :)

Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.

Ironiile vietii..femei cu barbati care nu-i merita si barbati cu femei care nu le merita..cum de s-au gasit asa si nu altfel?
Simplu..pentru ca ambele genuri au slabiciunile lor.