De ce barbatii vor doar aspectul fizic?

@AGabriela: Vreau să-ţi vând un pont, referitor la problema pe care o ridici.
Frica ne este cel mai mare duşman. Ce vreau să spun? Cu cât ne temem mai mult de un eşec, cu atât creşte probabilitatea să-l provocăm, paradoxal, noi înşine. Nu degeaba se spune „De ce ţi-e frică nu scapi”.
Şi, pentru că e vorba de un paradox, soluţia tot paradoxală este: trebuie să acţionăm ca şi cum l-am dori (eşecul). De exemplu: Ştiu că emoţiile mă fac să mă bâlbâi, prin urmare îmi e foarte frică să vorbesc în public. Soluţia: îmi propun să mă bâlbâi cât mai mult (nu voi reuşi). Sau: Mă tem că voi eşua în dorinţa mea (tot mai acută pe măsură ce vremea trece) de a-mi întemeia o familie, timpul trece în defavoarea mea, îmbătrânesc... Soluţia: Nici nu-mi pasă; mai mult: chiar vreau să fiu singur. În fond, poate asta e voia lui Dumnezeu cu viaţa mea; pentru ce să mă tem, agit, panichez? Facă-se voia Lui!
Atitudinea asta ar putea îndepărta tensiunea în care te afli şi care probabil te crispează, te lipseşte de relaxarea atât de necesară în relaţiile cu ceilalţi.

[Fani71]

În prealabil postat de N.Priceputu

@AGabriela: Vreau să-ţi vând un pont, referitor la problema pe care o ridici.
Frica ne este cel mai mare duşman. Ce vreau să spun? Cu cât ne temem mai mult de un eşec, cu atât creşte probabilitatea să-l provocăm, paradoxal, noi înşine. Nu degeaba se spune „De ce ţi-e frică nu scapi”.
Şi, pentru că e vorba de un paradox, soluţia tot paradoxală este: trebuie să acţionăm ca şi cum l-am dori (eşecul). De exemplu: Ştiu că emoţiile mă fac să mă bâlbâi, prin urmare îmi e foarte frică să vorbesc în public. Soluţia: îmi propun să mă bâlbâi cât mai mult (nu voi reuşi). Sau: Mă tem că voi eşua în dorinţa mea (tot mai acută pe măsură ce vremea trece) de a-mi întemeia o familie, timpul trece în defavoarea mea, îmbătrânesc... Soluţia: Nici nu-mi pasă; mai mult: chiar vreau să fiu singur. În fond, poate asta e voia lui Dumnezeu cu viaţa mea; pentru ce să mă tem, agit, panichez? Facă-se voia Lui!
Atitudinea asta ar putea îndepărta tensiunea în care te afli şi care probabil te crispează, te lipseşte de relaxarea atât de necesară în relaţiile cu ceilalţi.

Foarte interesant! O sa incerc sa-l aplic si eu in problemele mele de serviciu..

Se leaga si de ce scriam afdineauri: daca, fiind singure, ne instalam in singuratate, ne organizam viata cu tot felul de activitati, ca si cum vom ramane singure si in continuare, fare sa traim mereu in asteptare, ca intr-o gara de unde o sa vina in curand sa ne ia un tren fermecat, atunci mai degraba va veni pe neasteptate si acel tren.
De fapt, si la mine a fost asa.

[AGabriela]

În prealabil postat de N.Priceputu

@AGabriela: Vreau să-ţi vând un pont, referitor la problema pe care o ridici.
Frica ne este cel mai mare duşman. Ce vreau să spun? Cu cât ne temem mai mult de un eşec, cu atât creşte probabilitatea să-l provocăm, paradoxal, noi înşine. Nu degeaba se spune „De ce ţi-e frică nu scapi”.
Şi, pentru că e vorba de un paradox, soluţia tot paradoxală este: trebuie să acţionăm ca şi cum l-am dori (eşecul). De exemplu: Ştiu că emoţiile mă fac să mă bâlbâi, prin urmare îmi e foarte frică să vorbesc în public. Soluţia: îmi propun să mă bâlbâi cât mai mult (nu voi reuşi). Sau: Mă tem că voi eşua în dorinţa mea (tot mai acută pe măsură ce vremea trece) de a-mi întemeia o familie, timpul trece în defavoarea mea, îmbătrânesc... Soluţia: Nici nu-mi pasă; mai mult: chiar vreau să fiu singur. În fond, poate asta e voia lui Dumnezeu cu viaţa mea; pentru ce să mă tem, agit, panichez? Facă-se voia Lui!
Atitudinea asta ar putea îndepărta tensiunea în care te afli şi care probabil te crispează, te lipseşte de relaxarea atât de necesară în relaţiile cu ceilalţi.

Doamnule N.Priceputu, stiti de cate ori am primit acest sfat? Usor de spus...dar stiti cat de greu este de facut? Nu stiu pentru altii, poate o fi mai usor, dar pentru mine care sunt mai neputincioasa si mai netrebnica asa de felul meu este foarte greu. Nu imi mai este frica de singuratate, sau cel putin incep incetul cu incetul sa ma obisnuiesc cu ideea. Stiti de ce imi este frica? De pacat imi este foarte mare frica. Am picat odata, nimic nu imi garanteaza ca nu o sa pic inca o data la cat de slaba sunt. Ispita este mare, uneori nestiind daca voi putea rezista sau nu. Iar acest aspect, cu iertare sa-mi fie, nu il pot trata cu indiferenta, si nu imi pot propune sa merg spre el. Stiu ca avem nevoie de ispite pentru mantuire, dar cand risti sa faci din nou acelasi pacat mare, nu prea vad niciun folos: presupun ca stiti pilda bolnavului care nu avea ajutor sa intre primul in apele tulburate de inger, iar dupa 38 de ani a ajuns Hristos la el insanatosindu-l si spunandu-i "Ai grija sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti mai rau!" Si poate nu ar trebui sa-mi fie frica nici de a doua cadere, dar mi-e frica de imposibilitatea de a mai cere ajutorul Domnului...stiti ca deznadejdea poate duce la pacate ireversibile. Si acum chiar daca deznadajduiesc ca nu mi gasesc pe cineva, va dati seama ca Hristos inca ma ajuta prin Sf. Spovedanie si Sf. Impartasanie pe care S-a milostivit a mi-o da din nou prin parintele meu duhovnic la ceva timp dupa incercarea mea de indreptare. Cum voi mai putea spune "Hristoase, ingaduie-mi din nou sa ma impartasesc!" daca eu ma voi lepada de El prin acelasi pacat?
Acum intelegeti de ce nu pot ignora acest aspect din viata mea? Si nu imi garanteaza nimeni nici ca va fi un sot model, nici ca voi fi sotie model, nici ca voi fi mama buna, nici ca nu voi pica, nici nimic. Nu ma astept la o casnicie model, sunt constienta ca sunt greutati, am trait intr-o astfel de familie, dar nedejdea in Hristos face totul; la un moment dat daca nu mai poate unul sa spere, spera celalat, daca nu mai poate unul sa mearga, merge celalalt, daca nu mai poate unul sa manance, ii da celalalt de mancare si tot asa. Nu ma pot gandi doar la aspectele frumoase ale unei casnicii, dar nici doar la greutati. Este o cruce de dus acolo, dar o cruce frumoasa, o cruce pe care stiu ca vreau sa o duc. Poate imi este usor sa vorbesc acum si atunci cand o voi duce(daca va ingadui Hristos) ma voi intoarce si vor veni momente cand nu o voi mai vrea, sau o voi vrea scurtata, insa nici pe remiza asta nu pot merge, caci altfel nu mai sunt sigura de nimic din tot ceea ce vreau si devenind confuza mai rau imi va fi.

În prealabil postat de AGabriela

Este o cruce de dus acolo, dar o cruce frumoasa, o cruce pe care stiu ca vreau sa o duc.

O cruce tot trebuie să ducem: chiar dacă a căsniciei pare mai de dorit, sunt mulţi care dăznădăjduiesc sub povara ei, dorind s-o ducă pe a singurătăţii. Şi invers. S-o ducem pe cea a singurătăţii când suntem singuri şi pe a căsniciei dacă pe aceea ne-o dă Dumnezeu. Şi să nu uităm că, pe oricare am duce-o, e binecuvântată şi mântuitoare, pentru că e Domnul o poartă cu noi.

[Andra_07]

În prealabil postat de AGabriela

Doamnule N.Priceputu, stiti de cate ori am primit acest sfat? Usor de spus...dar stiti cat de greu este de facut? Nu stiu pentru altii, poate o fi mai usor, dar pentru mine care sunt mai neputincioasa si mai netrebnica asa de felul meu este foarte greu. Nu imi mai este frica de singuratate, sau cel putin incep incetul cu incetul sa ma obisnuiesc cu ideea. Stiti de ce imi este frica? De pacat imi este foarte mare frica. Am picat odata, nimic nu imi garanteaza ca nu o sa pic inca o data la cat de slaba sunt. Ispita este mare, uneori nestiind daca voi putea rezista sau nu. Iar acest aspect, cu iertare sa-mi fie, nu il pot trata cu indiferenta, si nu imi pot propune sa merg spre el. Stiu ca avem nevoie de ispite pentru mantuire, dar cand risti sa faci din nou acelasi pacat mare, nu prea vad niciun folos: presupun ca stiti pilda bolnavului care nu avea ajutor sa intre primul in apele tulburate de inger, iar dupa 38 de ani a ajuns Hristos la el insanatosindu-l si spunandu-i "Ai grija sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti mai rau!" Si poate nu ar trebui sa-mi fie frica nici de a doua cadere, dar mi-e frica de imposibilitatea de a mai cere ajutorul Domnului...stiti ca deznadejdea poate duce la pacate ireversibile. Si acum chiar daca deznadajduiesc ca nu mi gasesc pe cineva, va dati seama ca Hristos inca ma ajuta prin Sf. Spovedanie si Sf. Impartasanie pe care S-a milostivit a mi-o da din nou prin parintele meu duhovnic la ceva timp dupa incercarea mea de indreptare. Cum voi mai putea spune "Hristoase, ingaduie-mi din nou sa ma impartasesc!" daca eu ma voi lepada de El prin acelasi pacat?
Acum intelegeti de ce nu pot ignora acest aspect din viata mea? Si nu imi garanteaza nimeni nici ca va fi un sot model, nici ca voi fi sotie model, nici ca voi fi mama buna, nici ca nu voi pica, nici nimic. Nu ma astept la o casnicie model, sunt constienta ca sunt greutati, am trait intr-o astfel de familie, dar nedejdea in Hristos face totul; la un moment dat daca nu mai poate unul sa spere, spera celalat, daca nu mai poate unul sa mearga, merge celalalt, daca nu mai poate unul sa manance, ii da celalalt de mancare si tot asa. Nu ma pot gandi doar la aspectele frumoase ale unei casnicii, dar nici doar la greutati. Este o cruce de dus acolo, dar o cruce frumoasa, o cruce pe care stiu ca vreau sa o duc. Poate imi este usor sa vorbesc acum si atunci cand o voi duce(daca va ingadui Hristos) ma voi intoarce si vor veni momente cand nu o voi mai vrea, sau o voi vrea scurtata, insa nici pe remiza asta nu pot merge, caci altfel nu mai sunt sigura de nimic din tot ceea ce vreau si devenind confuza mai rau imi va fi.

Gabriela, tocmai asta e frumusetea vietii pe Pamant. Faptul ca niciodata nu vom stii ce se va intampla maine. Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem. Totul dobandim pe parcurs, cu fiecare zi care trece. Care ar mai fi scopul nostru daca am stii de la inceput ca vom gasi sau nu vom gasi un sot bun, ca vom fi sau nu vom fi mame bune? Tocmai datorita acestei incertitudini permanente, ne straduim sa fim din ce in ce mai buni si luptam sa obtinem fericirea si mantuirea in viata.
Legat de aceasta problema, a faptului ca nu-ti gasesti perechea potrivita, as tinde sa-ti dau un sfat mai obiectiv. Eu consider ca o viata plina de activitate, o viata antrenanta iti permite sa vezi altfel lucrurile. Poate din cauza monotoniei zilnice, ai aceata anxietate si te gandesti permanent la problema ta.
Concret: In locul tau m-as implica in cat mai multe activitati pentru a-mi umple timpul. Mi-as dezvolta noi pasiuni, care automat m-ar conduce catre oameni noi. Daca iti place sa citesti, incepe sa merge la o sala de lectura. Acolo, pe langa carti poti cunoaste persoane cu care ai ce discuta. Daca esti o fire analitica, orienteaza-te catre stiinte exacte. Te poti apuca sa inveti de exemplu programare, statistica, analiza financiara. Poti vizita forumuri de specialitate, ca apoi sa aplici lucrurile invatate. Te poti apuca de fotografie. Chiar si cu un aparat de slaba calitate, poti invata incet incet sa captezi imagini frumoase. Daca esti interesata de probleme ecologice, te poti inscrie intr-o organizatie pentru protectia mediului. In afara de conferinte interesante, ai sansa sa protejezi Pamantul de ceea ce ii face rau. Te poti implica in actiuni umanitare, la fel, in organizatii non-guvernamentale. Astfel, vei simti, ca ajuti lumea sa fie mai buna si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Poti strange bani din salariu si poti merge intr-un pelerinaj la Manastiri cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului.
Viata e frumoasa, din simplul fapt ca Dumnezeu ne-a oferit-o. De ce sa ne gandim la o singura problema, cand de fapt sunt mii de lucruri in aceasta lume care ne pot aduce bucurie si zambet? Scoala este doar o baza a educatiei, dar parerea mea, este ca Dumnezeu ne-a oferit prea multe posibilitati pentru a ne limita doar la ceea ce invatam in timpul anilor de studii. De ce sa nu descoperim mai multe din ce ne-a lasat?
Incepe prin a intoarce rand pe rand filele vietii, invatand din fiecare cate ceva. Poate nu ti se pare un sfat obiectiv, dar crede-ma cel mai mare remediu pentru depresii este activitatea continua. Ia-l, te rog, in considerare. Implica-te in cat mai multe activitati, invata din toate ceva si vei avea cu siguranta sansa sa cunosti oameni buni care te vor fascina. Unii iti vor ramane prieteni, altii iti vor marca existenta poate doar cu o vorba, pe unii ii vei ocoli, dar poate va fi unul dintre ei, care iti va ramane alaturi toata viata.
Nu-ti pot garanta ca vei gasi ceea ce iti doresti, dar iti pot garanta ca vei aprecia fiecare clipa mult mai mult!
Ai grija de tine! Doamne ajuta!

[Mihailc]

În prealabil postat de Andra_07

Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem.

În afară de nesemnificativul amănunt că toate trec şi nu se mai întorc, iar când îţi vine rândul te caută cumătra cu coasa, care te găseşte şi în gaură de şarpe.

[AGabriela]

În prealabil postat de Andra_07

Gabriela, tocmai asta e frumusetea vietii pe Pamant. Faptul ca niciodata nu vom stii ce se va intampla maine. Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem. Totul dobandim pe parcurs, cu fiecare zi care trece. Care ar mai fi scopul nostru daca am stii de la inceput ca vom gasi sau nu vom gasi un sot bun, ca vom fi sau nu vom fi mame bune? Tocmai datorita acestei incertitudini permanente, ne straduim sa fim din ce in ce mai buni si luptam sa obtinem fericirea si mantuirea in viata.
Legat de aceasta problema, a faptului ca nu-ti gasesti perechea potrivita, as tinde sa-ti dau un sfat mai obiectiv. Eu consider ca o viata plina de activitate, o viata antrenanta iti permite sa vezi altfel lucrurile. Poate din cauza monotoniei zilnice, ai aceata anxietate si te gandesti permanent la problema ta.
Concret: In locul tau m-as implica in cat mai multe activitati pentru a-mi umple timpul. Mi-as dezvolta noi pasiuni, care automat m-ar conduce catre oameni noi. Daca iti place sa citesti, incepe sa merge la o sala de lectura. Acolo, pe langa carti poti cunoaste persoane cu care ai ce discuta. Daca esti o fire analitica, orienteaza-te catre stiinte exacte. Te poti apuca sa inveti de exemplu programare, statistica, analiza financiara. Poti vizita forumuri de specialitate, ca apoi sa aplici lucrurile invatate. Te poti apuca de fotografie. Chiar si cu un aparat de slaba calitate, poti invata incet incet sa captezi imagini frumoase. Daca esti interesata de probleme ecologice, te poti inscrie intr-o organizatie pentru protectia mediului. In afara de conferinte interesante, ai sansa sa protejezi Pamantul de ceea ce ii face rau. Te poti implica in actiuni umanitare, la fel, in organizatii non-guvernamentale. Astfel, vei simti, ca ajuti lumea sa fie mai buna si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Poti strange bani din salariu si poti merge intr-un pelerinaj la Manastiri cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului.
Viata e frumoasa, din simplul fapt ca Dumnezeu ne-a oferit-o. De ce sa ne gandim la o singura problema, cand de fapt sunt mii de lucruri in aceasta lume care ne pot aduce bucurie si zambet? Scoala este doar o baza a educatiei, dar parerea mea, este ca Dumnezeu ne-a oferit prea multe posibilitati pentru a ne limita doar la ceea ce invatam in timpul anilor de studii. De ce sa nu descoperim mai multe din ce ne-a lasat?
Incepe prin a intoarce rand pe rand filele vietii, invatand din fiecare cate ceva. Poate nu ti se pare un sfat obiectiv, dar crede-ma cel mai mare remediu pentru depresii este activitatea continua. Ia-l, te rog, in considerare. Implica-te in cat mai multe activitati, invata din toate ceva si vei avea cu siguranta sansa sa cunosti oameni buni care te vor fascina. Unii iti vor ramane prieteni, altii iti vor marca existenta poate doar cu o vorba, pe unii ii vei ocoli, dar poate va fi unul dintre ei, care iti va ramane alaturi toata viata.
Nu-ti pot garanta ca vei gasi ceea ce iti doresti, dar iti pot garanta ca vei aprecia fiecare clipa mult mai mult!
Ai grija de tine! Doamne ajuta!

Am spus deja ca implicarea in alte activitati ma face sa nu fiu atat de disperata pe cat as fi daca nu as avea aceste activitati. Din raputeri incerc sa imi ocup timpul. Chiar si colega mea de apartament se intreaba pe unde umblu toata ziua (seara dupa servici). Incerc sa ma vad cu prietenii, sa particip la diferite actiuni etc. Numai ca uneori omul se simte obosit, asa ma simt si eu acum. Am scris durerea mea aici ca sa mai aflu si alte pareri si, recunosc, si din lipsa de activitate pentru moment, caci nu ma aflu acasa ci undeva mai departe. Dar cand sunt acasa incerc, insa starea aceasta tot ma napadeste cand ajung acasa si pun capul pe perna sau cand incerc sa-mi fac pravila, daca mai apuc sa o fac. Multumesc frumos pentru sfaturile frumoase.

[Fani71]

În prealabil postat de AGabriela

Am spus deja ca implicarea in alte activitati ma face sa nu fiu atat de disperata pe cat as fi daca nu as avea aceste activitati. Din raputeri incerc sa imi ocup timpul. Chiar si colega mea de apartament se intreaba pe unde umblu toata ziua (seara dupa servici). Incerc sa ma vad cu prietenii, sa particip la diferite actiuni etc. Numai ca uneori omul se simte obosit, asa ma simt si eu acum. Am scris durerea mea aici ca sa mai aflu si alte pareri si, recunosc, si din lipsa de activitate pentru moment, caci nu ma aflu acasa ci undeva mai departe. Dar cand sunt acasa incerc, insa starea aceasta tot ma napadeste cand ajung acasa si pun capul pe perna sau cand incerc sa-mi fac pravila, daca mai apuc sa o fac. Multumesc frumos pentru sfaturile frumoase.

Da, te inteles foarte bine. Totusi, raman convinsa ca este o solutie foarte buna, chiar daca tot suferi si chiar daca iti doresti altceva.
Imi amintesc ca si eu as fi vorbit la fel, desi ma ocupam cu multe lucruri interesante. Simteam ca sunt facuta si pentru viata de familie.
Dar cum am mai zis, in cazul meu, din aceste activitati am ajuns pana la urma sa il cunosc pe sotul meu. Nu direct, ci oamecum indirect.

[simona_fidela]

Un sfat bun as zice.

În prealabil postat de Andra_07

Gabriela, tocmai asta e frumusetea vietii pe Pamant. Faptul ca niciodata nu vom stii ce se va intampla maine. Nimic nu ne este garantat de cand ne nastem. Totul dobandim pe parcurs, cu fiecare zi care trece. Care ar mai fi scopul nostru daca am stii de la inceput ca vom gasi sau nu vom gasi un sot bun, ca vom fi sau nu vom fi mame bune? Tocmai datorita acestei incertitudini permanente, ne straduim sa fim din ce in ce mai buni si luptam sa obtinem fericirea si mantuirea in viata.
Legat de aceasta problema, a faptului ca nu-ti gasesti perechea potrivita, as tinde sa-ti dau un sfat mai obiectiv. Eu consider ca o viata plina de activitate, o viata antrenanta iti permite sa vezi altfel lucrurile. Poate din cauza monotoniei zilnice, ai aceata anxietate si te gandesti permanent la problema ta.
Concret: In locul tau m-as implica in cat mai multe activitati pentru a-mi umple timpul. Mi-as dezvolta noi pasiuni, care automat m-ar conduce catre oameni noi. Daca iti place sa citesti, incepe sa merge la o sala de lectura. Acolo, pe langa carti poti cunoaste persoane cu care ai ce discuta. Daca esti o fire analitica, orienteaza-te catre stiinte exacte. Te poti apuca sa inveti de exemplu programare, statistica, analiza financiara. Poti vizita forumuri de specialitate, ca apoi sa aplici lucrurile invatate. Te poti apuca de fotografie. Chiar si cu un aparat de slaba calitate, poti invata incet incet sa captezi imagini frumoase. Daca esti interesata de probleme ecologice, te poti inscrie intr-o organizatie pentru protectia mediului. In afara de conferinte interesante, ai sansa sa protejezi Pamantul de ceea ce ii face rau. Te poti implica in actiuni umanitare, la fel, in organizatii non-guvernamentale. Astfel, vei simti, ca ajuti lumea sa fie mai buna si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Poti strange bani din salariu si poti merge intr-un pelerinaj la Manastiri cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului.
Viata e frumoasa, din simplul fapt ca Dumnezeu ne-a oferit-o. De ce sa ne gandim la o singura problema, cand de fapt sunt mii de lucruri in aceasta lume care ne pot aduce bucurie si zambet? Scoala este doar o baza a educatiei, dar parerea mea, este ca Dumnezeu ne-a oferit prea multe posibilitati pentru a ne limita doar la ceea ce invatam in timpul anilor de studii. De ce sa nu descoperim mai multe din ce ne-a lasat?
Incepe prin a intoarce rand pe rand filele vietii, invatand din fiecare cate ceva. Poate nu ti se pare un sfat obiectiv, dar crede-ma cel mai mare remediu pentru depresii este activitatea continua. Ia-l, te rog, in considerare. Implica-te in cat mai multe activitati, invata din toate ceva si vei avea cu siguranta sansa sa cunosti oameni buni care te vor fascina. Unii iti vor ramane prieteni, altii iti vor marca existenta poate doar cu o vorba, pe unii ii vei ocoli, dar poate va fi unul dintre ei, care iti va ramane alaturi toata viata.
Nu-ti pot garanta ca vei gasi ceea ce iti doresti, dar iti pot garanta ca vei aprecia fiecare clipa mult mai mult!
Ai grija de tine! Doamne ajuta!