Suferinta fetei nemaritate

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Andra_07

Sunt convinsa ca exista femei de valoare, care-si pastreaza fecioria si traiesc dupa cuvantul lui Dumnezeu, care nu ies in societate din timiditate.

Şi bărbaţii pot fi extrem de timizi. Eu însumi am fost, la vremea întâlnirilor, de o timiditate anormală. Asta, deşi numai după cuvântul lui Dumnezeu nu trăiam, ci tot într-o curvie şi într-o beţie. Eram rocker. Nu mi-era ruşine să dansez la petreceri dansuri rocăreşti destrăbălate, smucindu-mă în jurul unei sticle de vodcă, la sol, ca posedaţii, în schimb aveam o enormă ruşine să-i spun unei fete că îmi place. Aveam un simţ denaturat al ruşinii. Ca să zic aşa: un neruşinat ruşinos.

Ce ar putea face, concret, o fată timidă în faţa unui băiat, timid şi el ? O fată timidă, pe care am cunoscut-o la o petrecere şi de care îmi amintesc cu plăcere, a procedat într-un fel remarcabil. Îmi plăcuse de ea la petrecere şi i-am propus să o conduc acasă. A primit. A primit şi să ne ţinem de mână. Dar atât. Am vrut să o sărut, dar şi-a aplecat capul. Ne-am luat la revedere. A doua zi, ea mi-a transmis printr-un coleg că nu se sărută la prima întâlnire. să nu mă supăr, să nu o iau ca pe un refuz, dar aşa e ea. Nu am mai insistat. "O fată cuminte" mi-am spus, în vreme ce eu căutam altceva. În fond, mesajul ei era: "vrei o fată cuminte ? Atunci insistă un pic, nu te da bătut. Dar înţelege că eu ţin la cuminţenia mea." Ceea ce am reţinut a fost modul ei de a proceda. Noi omitem mereu importanţa instituţiei ambasadorului. Un prieten sau o prietenă se găsesc mereu să ducă o misiune de bune oficii. Am constatat că sunt chiar foarte bucuroşi să facă asta. De atunci, am mai folosit procedura ambasadorului, şi nu doar în chestii galante. Mereu a fost cu succes, mereu m-a ajutat acest lucru să netezesc un drum care îmi părea prea spinos.

[Andra_07]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi bărbaţii pot fi extrem de timizi. Eu însumi am fost, la vremea întâlnirilor, de o timiditate anormală. Asta, deşi numai după cuvântul lui Dumnezeu nu trăiam, ci tot într-o curvie şi într-o beţie. Eram rocker. Nu mi-era ruşine să dansez la petreceri dansuri rocăreşti destrăbălate, smucindu-mă în jurul unei sticle de vodcă, la sol, ca posedaţii, în schimb aveam o enormă ruşine să-i spun unei fete că îmi place. Aveam un simţ denaturat al ruşinii. Ca să zic aşa: un neruşinat ruşinos.

Ce ar putea face, concret, o fată timidă în faţa unui băiat, timid şi el ? O fată timidă, pe care am cunoscut-o la o petrecere şi de care îmi amintesc cu plăcere, a procedat într-un fel remarcabil. Îmi plăcuse de ea la petrecere şi i-am propus să o conduc acasă. A primit. A primit şi să ne ţinem de mână. Dar atât. Am vrut să o sărut, dar şi-a aplecat capul. Ne-am luat la revedere. A doua zi, ea mi-a transmis printr-un coleg că nu se sărută la prima întâlnire. să nu mă supăr, să nu o iau ca pe un refuz, dar aşa e ea. Nu am mai insistat. "O fată cuminte" mi-am spus, în vreme ce eu căutam altceva. În fond, mesajul ei era: "vrei o fată cuminte ? Atunci insistă un pic, nu te da bătut. Dar înţelege că eu ţin la cuminţenia mea." Ceea ce am reţinut a fost modul ei de a proceda. Noi omitem mereu importanţa instituţiei ambasadorului. Un prieten sau o prietenă se găsesc mereu să ducă o misiune de bune oficii. Am constatat că sunt chiar foarte bucuroşi să facă asta. De atunci, am mai folosit procedura ambasadorului, şi nu doar în chestii galante. Mereu a fost cu succes, mereu m-a ajutat acest lucru să netezesc un drum care îmi părea prea spinos.

Frumos exemplul dumneavoastra. Da, sunt de acord cu aceasta situatie. Fetele trebuie sa se respecte si sa nu ofere de la bun inceput baietilor sansa de a incerca mai mult cu ele.
Foarte buna invatatura de desprins de aici!