Predica de azi

Cred că da. Pentru că şi indiferenţa, a sta fără răspuns când Dumnezeu vine şi te cheamă, e tot o respingere a Lui. Şi probabil că nimeni nu poate spune că n-a auzit chemarea lui Dumnezeu. Ne prefacem, doar, că nu auzim.

[fallen]

Doamne ajuta!
Predica de azi a fost cu adevarat impresionanta. A fost tinuta de un parinte din Basarabia. A fost subliniat printre altele caracterul sfant al familiei, care a fost numita "o mica biserica". De asemeni a fost subliniat rolul si importanta copiilor in cadrul unei familii, venirea unui copil intr-o familie fiind comparata cu primirea Insusi Mantuitorului.
Ar fi multe de spus, dar o singura nelamurire mi-a ramas : Sfanta Fecioara a fost conceputa "imaculat"? Sfintii parinti nu au facut altceva decat sa se roage si sa posteasca si le-a fost daruita, fara sa mai faca ce fac toti oamenii pentru a avea copii?

Nu. Maica Domnului s-a născut natural, ca orice fiinţă umană, însă în urma rugăciunilor părinţilor ei.
Dogma immaculata conceptio este romano-catolică (fiind respinsă de ortodocşi), însă nu susţine naşterea supranaturală a Sfintei Fecioare, ci lipsa ei de păcat încă de la zămislire.

[Mihnea Dragomir]

Absolut remarcabilă omilia auzită astăzi la Sf Liturghie parohială, remarcabilă atât prin conţinut, cât şi prin resursele retorice folosite. Predica a urmărit strâns, chiar foarte strâns aş spune, şi anume literă cu literă, textul Evangheliei după Marcu 7:31 sqq. Este vorba de episodul în care Domnul, "ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei". Acolo are loc vindecarea miraculoasă a unui surdo-mut. De la început, predicatorul accentuează ideea că Domnul era în afara teritoriului Ţării Sfinte şi corelează acest lucru cu faptul că Sf Marcu Evanghelistul a scris, sub dumnezeiască inspiraţie, lucrarea sa adresând-o creştinilor din Roma. Mai mult, acest episod apare numai în această Evanghelie, astfel accentuându-se ideea (prezentă şi în multe alte locuri ale Cărţii) că Isus are o misiune universală: El a venit să vindece pe toţi, de peste tot. Şi, aş adăuga, din toate timpurile. Mai departe, predicatorul s-a axat pe cea mai frumoasă variantă de interpretare, spunând că episodul se cuvine a fi citit "cu un ochi baptismal". Într-adevăr, episodul "EphPheta" este consemnat în primele descrieri ale ritualurilor de botez ale primilor creştini, fiind şi astăzi prezent în Rituale Romanum: în mod simbolic şi amintind de ce a făcut Domnul, preotul atinge degetul cu salivă de urechile şi buzele catehumenului. Cum folosirea salivei ar putea părea şocantă în zilele noastre, presbiterul a amintit că, în vremea aceea, ea era considerată expresie a sufletului (dacă am înţeles bine, e vorba de suflet ca suflare de viaţă). Asocierea dintre surdo-mut şi catehumen ne apare imediat acum, în altă lumină. Ea mă ajută să îmi clarific şi dilema "mai întâi Botezul, sau mai întâi credinţa ?", care e una din cunoscutele controverse catolico-protestante (post-protestante aş spune, fiindcă Luther nu avea nimic împotriva botezului copiilor şi, timp de secole, protestanţii au fost chiar mai rapizi decât catolicii în a-şi boteza copiii). Catehumenul este asemenea surdo-mutului. Poate că are o dorinţă de a auzi şi de a vorbi, dar nici nu aude, nici nu spune. Predicatorul a mai accentuat ideea din versetul: "Şi I-au adus un surd". Într-adevăr, surdo-muţii se pot deplasa fără ajutor şi o fac adesea. De ce, de astă dată, Evanghelistul spune "I-au adus" (lui Isus) ? Este vorba de faptul că nimeni nu vine singur la Botez, ci este adus. De părinţi, de naşi, de cei apropiaţi lui, de comunitate. Botezul are un evident caracter comunitar şi, îmi amintesc, aşa a fost şi Botezul Domnului. "Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui". Luându-l din mulţime: Botezul este Taină. "Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!". Asta face şi preotul in persona Christi, la Botez. Deschide urechile tale, deschide-te să auzi Cuvântul Domnului! Botezul este nu numai Sacrament salvator, dar este şi iniţiere creştină. Dar rolul celorlalţi, fiindcă vedem, că deşi "l-au luat din mulţime, de o parte", sunt mai mulţi acolo, care văd ce s-a întâmplat. Cine sunt ei ? Nu toată comunitatea, ci cei mai apropiaţi. Astăzi, părinţii şi naşii. Rolul lor spiritual nu se termină odată cu săvârşirea Botezului, doar începe cu "l-au adus" şi se termină cu "cu atât mai mult ei Îl vesteau. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească."

Transpus în limbaj medical: preotul face anamneza, naşii fac catamneza...

[cristiboss56]

Predica la duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci :

Lucrarea Crucii si urmarea lui Hristos ! Predica Parintelui Galeriu ( Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti ! )

[glykys]

Un cuvant simplu si frumos pe care l-am auzit astazi a fost cel despre asumarea crucii personale, inteleasa prin asocierea celor doua brate ale crucii cu cele doua porunci fundamentale. Lina verticala din cruce marcheaza relatia Dumnezeu-om, iar cea orizontala relatia omului cu semenii sai.

[glykys]

Astazi am invatat ca trebuie sa avem mila fata de cei indoliati, asa cum a avut Domnul Hristos la vederea vaduvei din Nain. Mai mult, trebuie sa ne identificam cu suferinta celui indoliat, nu sa fim doar partasi la bucuria lui, la nunti si la botezuri. Sa ne gandim ca am putea fi in locul lui si ca, oricum, o sa ajungem in locul celui de pe catafalc odata si odata.

Adevarul e ca, din ce observ eu, putini oameni doresc sa ia parte la inmormantari, daca nu e o ruda foarte apropiata.