Suferinta fetei nemaritate

[Solveig]

În prealabil postat de Fani71

Am fost foarte miscata ca m-ai pomenit asa.. Am dat de firul asta din intamplare. Nu numai din cauza ca sunt ocupata, dar si din cauza ca nu imi faceau bine polemicile nesfarsite am cam reununtat la forum.

Pai, de fapt, si mie mi-a fost greu si nu pot spune ca am avut intotdeauna rabdare. Dar ce poate spune experienta mea ca incurajare este ca Dumnezeu incununeaza si suferinta asta, si cl putin mie mi-a pus in cale alte lucruri de facut inainte sa imi vina randul cu viata de familie. Nu le-as mai fi facut, daca a casatoream mai devreme, si in acelasi timp chiar ele m-au dus la locul, timpul si starea entru a ma intalni cu sotul meu.
Alt lucru pe care il pot spune retrospectiv este ca eu, personal, nu eram inca pregatita pentru casatorie, si ca probabil de asta nu m-am casatorit mai devreme.
Alt lucru ar mai fi si ca mi se pare ca vad un fir rosu in viata mea, care arata ca Cineva a calauzit multi din pasii mei ca sa ma intalnesc chiar atunci cand m-am intalnit cu cel cu care trebuia sa ma intalnesc. Mai devreme ar fi fost nepotrivit pentru amandoi. Si chiar ne-am fi putut intalni cu cativa ani inainte, in TREI ocazii am fost la acelasi congres si nici macar nu am vorbit unul cu altul!
Viata e o aventura 'pe care ne-o trimite Aslan' (Narnia). Iar aventura continua, si dupa casatorie, si inca cum..
Daca experienta mea poate sa va ajute, m-as bucura.

Prin curaj si eu si iti spun ca mi-au lipsit foarte mult postarile tale!
si eu m-am gandit la tine cand vedeam ca nu-mi gasesc sotul. Acum m-am maritat cam de un an dar iarasi trebuie sa ma inarmez cu rabdare pentru ca (inca) intarzie bebe si ne dorim tare mult. Deci fiecare etapa ca asteptarile ei...
Te imbratisez (timid) si iti doresc tot binele de la Bunul Dumnezeu!