Ganduri despre dogmatica in general

În prealabil postat de catalin2

"Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca."
Asadar scrie, trebuie doar sa alegem invatatrua ortodoxa si nu a pastorului John sau alt rationament omenesc.

De acord că omul nu se poate mântui fără har. De faptul, însă, că harul se dă exclusiv prin sfintele taine, nu sunt convins. Să nu uităm că harul e energia izvorâtă din însăşi persoana Dumnezeirii, că este felul în care Dumnezeu intră în comuniune cu noi. În credinţa mea mă bazez pe Biserică şi pe Sfinţii Părinţi, însă nu pot să nu gândesc şi cu mintea mea, să nu simt şi cu sufletul meu. Şi în mintea şi inima mea nu poate încăpea ideea că Hristos, Dumnezeu necuprins şi nesfârşit în iubire, alege să Se limiteze atât de mult, neputând (ce nonsens) sau nevrând să Se dăruiască altfel decât prin formele cunoscute de noi.

Jertfa Sa trebuie să aibă o cuprindere mult mai mare. Ea are valoare ontologică. Se adresează tuturor oamenilor, din toate neamurile şi din toate timpurile, de la începutul lumii şi până la sfârşitul ei.

Chiar dacă vei socoti că mesajul meu este unul ecumenist, rămân la părerea că orice om din lumea asta are acces, într-o măsură mai mică sau mai mare la harul lui Dumnezeu. Şi în asta mă bazez pe dragostea Lui, care-L face să Se caute, să se regăsească în orice chip zidit de El pe lumea asta. Acesta-i Dumnezeul în care cred şi pe care-L iubesc pentru că este aşa.

Iar în cuvintele pe care le-am spus în mesajul precedent, respectiv că nu ştim dacă ne-ortodocşii se vor mântui, mă bazez şi pe spusele unor importanţi părinţi de-ai noştri, între care Bartolomeu Anania.
Biserica nu poate fi un sistem limitativ al mântuirii, ci o prezenţă a lui Hristos în lume, care stă cu braţele deschise către toţi, chemându-i la unirea cu El.

P.S. Nu vreau să intru în polemică cu tine, Cătălin; nu sunt în măsură. Mi-am mărturisit doar felul în care cred. Deocamdată nu pot altfel.