Intrebarile copiilor

[AlinB]

Glykys,

Am inteles, in ciuda unei doze de superficialitate specific feminina, avea tact pedagogic si era exigenta.

Dar cat ai inteles tu din esenta crestinismului de la dumeaei, si mai ales (tu poate ai fost un caz special) cati din ceilalti copii au inteles?

Iar cealalta persoana, nu este deloc un contra-exemplu, decat la aspectul exterior, pentru ca interior vorbind era tot o persoana cu lacune spirituale, dar in acest caz, lacunele nu mai erau mascate nici de tact pedagogic, nici de superficialitatea cocheta cu care ar fi atras poate niste liceence, nici de un fizic scos in evidenta care ar fi fascinat niste adolescenti, deschizandu-le chipurile calea spre aprofundarea Evangheliei.

Si sa nu uitam ca vorbim de nivele diferite, toleranta scade o data cu varsta iar simtul critic dimpotriva, creste o data cu ea.

Insa ce e tragic, ca ceea ce in copilarie a fost asimilat ca legitim, fiind insotit de contextul bucuriilor copilariei, mai tarziu cade de multe ori, sub simtul critic.

[glykys]

În prealabil postat de AlinB

Glykys,

Am inteles, in ciuda unei doze de superficialitate specific feminina, avea tact pedagogic si era exigenta.

Dar cat ai inteles tu din esenta crestinismului de la dumeaei, si mai ales (tu poate ai fost un caz special) cati din ceilalti copii au inteles?

Iar cealalta persoana, nu este deloc un contra-exemplu, decat la aspectul exterior, pentru ca interior vorbind era tot o persoana cu lacune spirituale, dar in acest caz, lacunele nu mai erau mascate nici de tact pedagogic, nici de superficialitatea cocheta cu care ar fi atras poate niste liceence, nici de un fizic scos in evidenta care ar fi fascinat niste adolescenti, deschizandu-le chipurile calea spre aprofundarea Evangheliei.

Si sa nu uitam ca vorbim de nivele diferite, toleranta scade o data cu varsta iar simtul critic dimpotriva, creste o data cu ea.

Insa ce e tragic, ca ceea ce in copilarie a fost asimilat ca legitim, fiind insotit de contextul bucuriilor copilariei, mai tarziu cade de multe ori, sub simtul critic.

Alin, eu sunt de acord cu ultimele doua fraze. Tocmai ca acum, dupa 10 ani de la terminarea generalei, realizez si mai mult decat am realizat atunci importanta acestei profesoare de religie in viata mea, atata cat putea sa aiba la acea varsta frageda. Fireste ca nu se compara cu ce am invatat de la bunica-mea, de la duhovnici, din experientele personale, din lecturi,dar a constituit un bun punct de plecare teoretic, am invatat practic bazele catehetice, pentru ca ma luau ai mei la biserica, dar nu prea intelegeam ce se intampla. Datorita orelor sale, am aflat si eu ce e cu Biblia, cu Sfanta Traditia, Sfanta Treime, cele sapte Taine, ce se intampla la Liturghie, de ce se cinstim sfintii si icoanele si multe alte notiuni elementare pentru un crestin. Mi-a deschis apetitul pentru lectura scrierilor sfinte, pentru cunoasterea unor lucruri care tin de ortodoxie si de ortopraxie. Femeia era bine pregatita. Nu stiu ce s-a intamplat cu alti colegi de-ai mei. Poate ca acum nu as mai vedea-o cu aceiasi ochi, daca as asista la un curs de-al ei, dar stiu ca a fost un om potrivit care a aparut intr-un moment potrivit in viata mea si de la care am avut ce invata, in acea etapa a vietii mele. Si avand in vedere varsta si putinatatea simtului critic, nici atunci nu am stat sa o judec, de ce se imbraca asa, cum o fi in realitate, ce fel de om e etc., dar nici acum nu o fac. Nu mi-ar folosi la nimic sa stiu care este adevaratul ei nivel duhovnicesc, ba dimpotriva. Sa o miluiasca Dumnezeu! Din punctul meu de vedere, si-a facut bine meseria de profesor de religie, fata de care avea o anume responsabilitate in viata mea.

Un citat de-al lui Iorga care mi-a dat mult de gandit din parada de eruditie (nu o spun peiorativ) a lui Steinhardt a fost ca nu poti ierta unui om decat ceea ce ti-a gresit tie personal. Or "profa de religie", persoana foarte tanara, de altfel, nu mi-a gresit mie personal cu nimic si nici nu m-a smintit cu felul sau de a fi si de a se accesoriza, asa ca nu o voi judeca eu.

[AlinB]

Nu contest sa fi fost o buna profesoara. Dar la fel de bine putea preda ..istorie sa zicem.

Nu era vorba de judecat ..nu te putea sminti atunci pentru aspectele astea pentru ca aveai repere limitate.
Nu stiu daca ar fi facut aceeasi impresie si la liceu, de exemplu.

Nu mi-ai spus in ce masura ai vazut/crezi ca a avut un impact duhovnicesc pozitiv asupra altor colegi care poate nu avea acelasi bagaj/inclinatii/temperament ca tine.

Daca noi nu ne putem inchipui o femeie smerita si cu adevarat credincioasa si buna pedagog, e partea a doua.

Daca e buna pedagog, trebuie sa fie putin fitoasa, daca e smerita, este exagerata si nu e nici buna profesoara nici prea spirituala, etc.

Asta e viata, de multe ori, dar nu inseamna ca trebuie sa uitam de ideal.