Inima

Ps. 4, 2: "Fiii oamenilor, pana cand grei la inima? Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?"

Ps. 4,4: "Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, intru asternuturile voastre, va caiti."

Ps. 4,7: "Dat-ai veselie in inima mea, mai mare decat veselia pentru rodul lor de grau..."

Ps. 50, 11: "Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule..."

Ps. 50, 18: "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."

10,8: "Cel cu inima inteleapta primeste sfaturile, iar cel nebun graieste vorbe intru pieirea lui."

10,10: "Cel ce clipeste din ochi va fi pricina de suparare; iar cel care cearta cu inima buna asaza pacea."

11,20: "Pe cei cu inima vicleana ii urgiseste Domnul; placerea Lui este spre cei fara prihana."

12,20: "Inselaciunea este in inima celor ce gandesc rau, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace."

12,23: "Omul intelept isi ascunde stiinta, pe cand inima celor nebuni propovaduieste nebunia."

13,12: "Asteptarea prea indelungata imbolnaveste inima, iar dorinta implinita este pom al vietii."

14,13: "Chiar cand radem inima se intristeaza; bucuria se sfarseste prin plangere."

14, 30: "O inima fara patima este viata trupului, pe cand pornirea patimasa este ca un cariu in oase."

14,15: "Toate zilele celui sarac sunt rele, dar inima multumita este un ospat necurmat."

[Tartaruga]

Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Din inima omului ies gandurile rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea

Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua.

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, findca ne-a dat din Duhul Sau.

Inima curata - Duhul lui Dumnezeu - Iubire

[nutucutu]

În prealabil postat de ioan cezar

Ps. 4, 2: "Fiii oamenilor, pana cand grei la inima? Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?"

Ps. 4,4: "Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, intru asternuturile voastre, va caiti."

Ps. 4,7: "Dat-ai veselie in inima mea, mai mare decat veselia pentru rodul lor de grau..."

Ps. 50, 11: "Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule..."

Ps. 50, 18: "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."

Oare in toate aceste versete e vorba de inima, de minte sau de suflet? Am citit marturia une femei care a beneficiat de un transplant de inima. Femeia era balerina, ii placea muzica clasica, mancarea mai sofisticata. Donatorul, mort intr-un accident de circulatie, era un adolescent caruia ii placeau hamburgherii, muzica hip-hop (parca asa se chema acea muzica gen "dupa blocuri"). Femeia povestea ca atunci cand s-a trezit dupa operatie a fost intrebata ce si-ar dori si a raspuns ca si-ar dori un hamburgher cu cartofi prajiti cu toate ca nu manca asa ceva si ar fi fost ultimul lucru pe care s-ar fi gandit rudele sau prietenii sa-l aduca la spital. Hamburgherii cu cartofii prajiti erau mancarea preferata a acelui adolescent. Eu m-am mirat citind asta pentru ca imi imaginam ca inima e doar un organ fizic care nu ne influenteaza in ceea ce suntem, facem sau gandim. S-ar parea ca nu e asa.

Frate Mihnea si surorilor, ma uit acum la ce s-a strans deja in topic si am impresia aceea din adolescenta ca din ce aflu parca stiu mai putin...:)

Aseara, cand am copiat versetele din Scriptura, in timp ce le transcriam aici, am avut simtamantul (impresia certa? cunoasterea resimtita afectiv? cum sa spun...) ca fiecare verset e adevarat intru totul si e stiut de mine dintotdeauna, parca ... din vesnicie (scuzati-ma pentru bazaconie, insa asa era simtamantul, in ciuda faptului ca eu vad limpede ca sunt trecator si ca ma ofilesc ca iarba campului).

Sa imi fi atins, in sfarsit, Biblia inima?... Sa fi citit, in sfarsit, un pic din Scriptura cu inima, cum zicea parintele demult...?

[kikyo_ea]

Eu pot sa iti spun ceva ce m.a invatat puiul meu cand avea un anisor. Nu il mai intrebasem pana atunci asa ceva. Eram in camera si privea iconitele iar eu ii spuneam "uite acolo este Sfantul Petru, acolo Sfantul Pavel si acolo Domnul Isus Hristos" Apoi i.am spus ca Domnul il iubeste foarte mult si l.am intrebat " tu cum Il iubesti pe Doamne Doamne?" si mi.a aratat punand manutele pe inimioara. Acolo se simte iubirea... :)

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Frate Mihnea si surorilor, ma uit acum la ce s-a strans deja in topic si am impresia aceea din adolescenta ca din ce aflu parca stiu mai putin...:)

Aseara, cand am copiat versetele din Scriptura, in timp ce le transcriam aici, am avut simtamantul (impresia certa? cunoasterea resimtita afectiv? cum sa spun...) ca fiecare verset e adevarat intru totul si e stiut de mine dintotdeauna, parca ... din vesnicie (scuzati-ma pentru bazaconie, insa asa era simtamantul, in ciuda faptului ca eu vad limpede ca sunt trecator si ca ma ofilesc ca iarba campului).

Sa imi fi atins, in sfarsit, Biblia inima?... Sa fi citit, in sfarsit, un pic din Scriptura cu inima, cum zicea parintele demult...?

Cezar, tu ai dat citatele acelea multe in romana si nu stim ce s-a tradus prin inima (a propos, ce traducere a Bibliei ai folosit)? Uite, poate te ajuta acest link cu concordante- http://concordances.org/greek/2588.htm

kardia: heart

Original Word: καρδία, ας, ἡ
Part of Speech: Noun, Feminine
Transliteration: kardia
Phonetic Spelling: (kar-dee'-ah)
Short Definition: the heart, inner life, intention
Definition: lit: the heart; mind, character, inner self, will, intention, center.


2588 kardía – heart; "the affective center of our being" and the capacity of moral preference (volitional desire, choice; see P. Hughs, 2 Cor, 354); "desire-producer that makes us tick" (G. Archer), i.e our "desire-decisions" that establish who we really are.
[Heart (2588 /kardía) is mentioned over 800 times in Scripture, but never referring to the literal physical pump that drives the blood. That is, "heart" is only used figuratively (both in the OT and NT.]


In Fericiri apare sigur kardia. In citatele tale trebuie verificat...

Am folosit Biblia editata in 2005 la noi (in BOR). Pentru a deschide cumva topicul. Un prim gest.
Binevenita trimiterea ta la concordante si toate celelalte. Asteptam, chiar, sa intervina cineva pentru a largi perspectiva! Acum a venit timpul sa ma cam scarpin incurcat sub fes, studiind in linkul oferit de tine...
Cine poate sistematiza un pic acceptiunile?... Poate incerci, Ana-Maria, te rog...

Etapa asta mi se pare necesar sa fie asumata si bine traversata, inainte de a incerca vreo interpretare/ teologhisire.

Se incumeta careva sa sistematizeze un pic acceptiunile termenului?

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Am folosit Biblia editata in 2005 la noi (in BOR). Pentru a deschide cumva topicul. Un prim gest.
Binevenita trimiterea ta la concordante si toate celelalte. Asteptam, chiar, sa intervina cineva pentru a largi perspectiva! Acum a venit timpul sa ma cam scarpin incurcat sub fes, studiind in linkul oferit de tine...
Cine poate sistematiza un pic acceptiunile?... Poate incerci, Ana-Maria, te rog...

Etapa asta mi se pare necesar sa fie asumata si bine traversata, inainte de a incerca vreo interpretare/ teologhisire.

Se incumeta careva sa sistematizeze un pic acceptiunile termenului?

Cand o sa fiu intr-o biblioteca, o sa iti pot scrie mai multe in ceea ce priveste evolutia termenului din greaca clasica in koine.
Ai primit niste sugestii bune in postarile anterioare.
Din ce stiu eu, kardia este, cu siguranta, la greci, sediul vietii, al sufletului, e salasul sentimentelor, al pulsiunilor interioare, dar si al inteligentei, cel putin in greaca pre-clasica si clasica (deci secolul lui Pericle). Cel putin asa apare la Aristotel. Asta pentru ca, socot eu, grecii vedeau omul unitar, nu aveau acest conflict cerebral, rational - emotional, afectiv, pe care il traim noi, modernii. La asta au contribuit, fireste, si disputele acelea filosofice bazate pe speculatiile medicale de care pomenea Mihnea, in ceea ce priveste legatura dintre inima si creier. Tot la vremea aceea, de la Homer la unii poeti lirici (sec. VII-V a. Chr.), sediul sentimentelor si al gandirii mai era si phrenes, diafragma. De aici vine phronesis, actul gandirii, de la diafragma.

Dragostea (de orice fel) afecteaza kardia - si cred ca spre aceasta directie incerca sa te orienteze parintele. Dar nu numai dragostea, ci orice sentiment, orice miscare afectiva, pozitiva sau negativa, orice dorinta, pofta, placere trece prin kardia. Nu stiu daca in koine sensul acesta de sediu al inteligentei a fost suprimat, trebuie verificat. Orisicum, dintotdeauna a existat o precumpanire a sensului de sediu al sentimentelor.

În prealabil postat de glykys

Cand o sa fiu intr-o biblioteca, o sa iti pot scrie mai multe in ceea ce priveste evolutia termenului din greaca clasica in koine.
Ai primit niste sugestii bune in postarile anterioare.
Din ce stiu eu, kardia este, cu siguranta, la greci, sediul vietii, al sufletului, e salasul sentimentelor, al pulsiunilor interioare, dar si al inteligentei, cel putin in greaca pre-clasica si clasica (deci secolul lui Pericle). Cel putin asa apare la Aristotel. Asta pentru ca, socot eu, grecii vedeau omul unitar, nu aveau acest conflict cerebral, rational - emotional, afectiv, pe care il traim noi, modernii. La asta au contribuit, fireste, si disputele acelea filosofice bazate pe speculatiile medicale de care pomenea Mihnea, in ceea ce priveste legatura dintre inima si creier. Tot la vremea aceea, de la Homer la unii poeti lirici (sec. VII-V a. Chr.), sediul sentimentelor si al gandirii mai era si phrenes, diafragma. De aici vine phronesis, actul gandirii, de la diafragma.

Dragostea (de orice fel) afecteaza kardia - si cred ca spre aceasta directie incerca sa te orienteze parintele. Dar nu numai dragostea, ci orice sentiment, orice miscare afectiva, pozitiva sau negativa, orice dorinta, pofta, placere trece prin kardia. Nu stiu daca in koine sensul acesta de sediu al inteligentei a fost suprimat, trebuie verificat. Orisicum, dintotdeauna a existat o precumpanire a sensului de sediu al sentimentelor.

Tulburatoare amanunte...
Se contureaza deja impresia ca aici e vorba de un psihic profund, ca sa zic asa (sentimente, inteligenta etc.), mai ca ma duce gandul la conceptul freudian de inconstient (si tot ce a urmat). Him...
E cert insa ca inima, asa cum apare in Evanghelie, dar si in VT, nu se refera la continuturi sufletesti pasagere, de suprafata, reactii efemere si bine constientizate (eventual trucate prin autoinselari si automistificari, formind o masca / armura), ci la o lume tainica (formata din trasaturi definitorii pentru o persoana, caracteristice ei, cu totul personale si reprezentative ca o pecete inconfundabila), unde omul poate ca nici nu prea are acces si numai Dumnezeu patrunde...
Ma opresc insa aici, nu vreau sa anticipez ceea ce s-ar putea sa devina o mare (si, sper, frumoasa) problema mai incolo... Toate la vremea lor!