Ganduri despre dogmatica in general

[Mihailc]

În prealabil postat de ioan cezar

Zici rar, ce-i drept. Si zici bine!...:)
Oarecum in zona zic si eu: libertatea e o floare care creste cu multe ingradiri.

... sau altfel spus, iubirea este o floare rară care creşte pe crestele înalte ale libertăţii, fiind protejată de Lege pentru a nu ajunge hrană pentru dobitoci şi dobitoace.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.

Aţi sesizat foarte bine. Vă amintiţi de tăuraşul Ferdinand, de la desene animate ? Iubirismul promovează o viziune a legăturii cu Dumnezeu ca un fel de parfum. "Îl simţim pe Dumnezeu", adică "Îl mirosim pe Dumnezeu", religia e ceva ce facem cu nasul. Când colo, ea de fapt este dogmă şi praxă. Învăţătură şi practică. Interesant e că iubiriştii, câtă alergie au faţă de învăţătură, dezvoltându-şi până la urmă învăţătura lor simplificată, tot atâta au şi faţă de liturgică, ajungând la o liturgică paralelă. Fond şi formă, dogmă şi liturgie ei numesc "tipare", din care sunt hotărâţi să iasă în mod imprudent, fără să sesizeze că ieşirea din tipare vechi înseamnă intrarea în tipare noi. Numai că sunt tipare şi tipare, numai unele vin de la Dumnezeu.
Iubirism şi relativism sunt două aspecte ale modernismului, adică acea deviere numită de Sf Pius al X-lea "panerezia secolului nostru" şi împotriva căreia el, predecesorii şi urmaşii lui au scris numeroase documente culminând cu "Pascendi Dominici Gregis" a cărui traducere o voi termina în curând. De ce "panerezie" şi nu "erezie" ? Fiindcă, până acum, Biserica s-a obişnuit cu erezii punctuale, cu o negare (sau greşită interpretare) a unuia sau altuia dintre articolele credinţei. Or, panerezia secolului nostru este "transversală peste dogme", impregnând cu eroare fiecare aspect. Asta o face proteică (iubiriştii şi relativiştii au oroare faţă de orice sistemă) şi mereu surprinzătoare: nu ştii niciodată din ce tufiş apare iepuraşul. Sau tăuraşul Ferdinand, dacă preferaţi.

Inainte sa ajungem sa mirosim paselute sub copac,precum simpaticul tauras mentionat mai sus,imbatati de parfumul inaltimilor inalte ale teoriei,hai sa adulmecam putin cu nasucul si praful practicii.Prin urmare am o singura intrebare foarte simpla:cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproape? Concret si folosesc acest cuvant intrucat pe vasele care pe vremuri aduceau sclavi din Africa se tineau probabil cele mai inaltatoare si cutremuratoare discursuri despre libertate.Insa istoria a aratat ca in momentul cand lanturile au cazut,mai devreme sau mai tarziu,oamenii nu prea au stiut ce sa faca cu libertatea lor si unul din primele lucruri pe care l-au facut a fost sa-i copieze pe cei ce ii pusesera in lanturi,in anumite aspecte.Daca tot punem la stalpul infamiei,poate expresia este prea dura,dragostea diafana si cu inscriptia ,,adogmatic" pe ea, care invaluie acest azil de noapte modern,hai sa aratam,da poate nu ne inecam si de data asta in defintii,cum o intelege corect,concret,fiecare.Daca omului ii spui ca a luat-o pe aratura este cazu' sa-i arati si drumu drept,nu sa stai si sa te feliciti pt cat de inspirat ai fost cand l-ai oprit sa-l mustri,asta in timp ce ala deja se da de-a berbeleacul pe drumul ecolului vorbelor,si doar al lor, in pustiu.Fiti buni oameni buni,caci nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu,si aratati si imaginea corecta,concreta,din viata fiecaruia.Teoretic nu am nici un fel de dubii ca sunt aici oameni care au o intelegere efectiv impresionanta dar practica ma intereseaza.Nu va faceti griji,nu va cer o lipsa de smerenie,ci doar aratarea coordonatelor corecte,concrete,din viata fiecaruia.Daca totusi este prea personala intrebarea atunci raminem cu prima ei parte,care o determina si pe a doua: cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici, dragostea pentru Dumnezeu.

Doamne ajuta!+

[Tartaruga]

În prealabil postat de N.Priceputu

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc uşor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înşine; să ne deprindem cu o viaţă jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învăţătură şi de învăţători. Întrucât aşa a lăsat Domnul. A venit, i-a învăţat pe apostoli şi le-a spus să meargă şi să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

Asa este, desavarsirea in iubire este drum anevoios si ingust pe care putini il gasesc, insa nu degeaba Evanghelia inseamna Buna vastire. Tocmai de aceea este Buna vestire si nu o Vestire trista pentru ca acum, prin Jertfa de sange a Domnului facuta pentru iertarea pacatelor noastre, este in sfarsit posibil pentru noi sa iubim desavarsit. Si aceasta veste buna au fost trimisi in lume apostolii sa ne vesteasca.
Trebuie invatator cu siguranta insa trebuie ales bine invatatorul. Pentru o nevointa atat de deosebita si dificila, desavarsirea in iubire, trebuie ales invatatorul cel mai bun si mai iscusit iar acesta nu este decat unul singur: cel ce a zis "fara Mine voi nu puteti nimic" si "sa nu numiti pe nimeni invatator caci voi un singur invatator aveti, pe Mine". Cine crede ca poate invata desavarsirea avand invatator mai mic decat Acesta, se inseala. Iar cine se intreaba cum poate el sa il aiba invatator pe Iisus avand in vedere ca nu il poate vedea niciodata cu ochii trupesti si nici auzi cu urechile trupesti, este foarte simplu cum trebuie facut: cum a zis Invatatorul: cereti Duh Sfant si veti primi iar Duhul Sfant va va aminti cele spuse de El. Cu alte cuvinte, prin Duhul Sfant invatatorul vorbeste cu toti ucenicii Sai iar acest Duh Sfant trebuie pur si simplu cerut cu credinta si el va fi primit. Si de aceea Invatatorul a spus ca stie cum anume sa isi recunoasca apoi ucenicii: dupa iubirea pe care au avut-o pentru ceilalti...

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Inainte sa ajungem sa mirosim paselute sub copac,precum simpaticul tauras mentionat mai sus,imbatati de parfumul inaltimilor inalte ale teoriei,hai sa adulmecam putin cu nasucul si praful practicii.Prin urmare am o singura intrebare foarte simpla:cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproape? Concret si folosesc acest cuvant intrucat pe vasele care pe vremuri aduceau sclavi din Africa se tineau probabil cele mai inaltatoare si cutremuratoare discursuri despre libertate.Insa istoria a aratat ca in momentul cand lanturile au cazut,mai devreme sau mai tarziu,oamenii nu prea au stiut ce sa faca cu libertatea lor si unul din primele lucruri pe care l-au facut a fost sa-i copieze pe cei ce ii pusesera in lanturi,in anumite aspecte.Daca tot punem la stalpul infamiei,poate expresia este prea dura,dragostea diafana si cu inscriptia ,,adogmatic" pe ea, care invaluie acest azil de noapte modern,hai sa aratam,da poate nu ne inecam si de data asta in defintii,cum o intelege corect,concret,fiecare.Daca omului ii spui ca a luat-o pe aratura este cazu' sa-i arati si drumu drept,nu sa stai si sa te feliciti pt cat de inspirat ai fost cand l-ai oprit sa-l mustri,asta in timp ce ala deja se da de-a berbeleacul pe drumul ecolului vorbelor,si doar al lor, in pustiu.Fiti buni oameni buni,caci nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu,si aratati si imaginea corecta,concreta,din viata fiecaruia.Teoretic nu am nici un fel de dubii ca sunt aici oameni care au o intelegere efectiv impresionanta dar practica ma intereseaza.Nu va faceti griji,nu va cer o lipsa de smerenie,ci doar aratarea coordonatelor corecte,concrete,din viata fiecaruia.Daca totusi este prea personala intrebarea atunci raminem cu prima ei parte,care o determina si pe a doua: cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici, dragostea pentru Dumnezeu.

Doamne ajuta!+

La mine dragostea de Dumnezeu se manifesta prin rugaciunea de a-i iubi mai mult pe oameni si a iesi cat mai mult din egoismul propriu. Cum sa ii iubesc? Sunt multe de spus. De exemplu incepand cu renuntarea la a-i mai judeca. Este extrem de greu, cine incepe sa se roage sa renunte la judecata isi da seama dintr-o data cat de mult judeca fara sa isi dea macar seama. Si nimeni nu renunta la a judeca semenul daca nu isi propune sa o faca. Si de ce si-ar propune cineva acest lucru? Nu-i sanatos sa judecam? Ei aici intervine iubirea, si cine se roaga sa il poata iubi pe aproapele din iubire de Dumnezeu intelege ca judecata este o bariera imensa in calea iubirii, de aceea oricat ne-ar putea noua parea sanatoasa, in realitate este paguboasa atat pentru cel care judeca cat si pentru cel ce este judecat. Nu degeaba Domnul a spus: nu judeca si nu vei fi judecat, pentru ca singurii care nu vor fi judecati sunt cei ce au atins desavarsirea in iubire. Incercati macar pentru o zi sa nu judecati pe nimeni ci sa va rugati pentru cei pe care ati fi vrut sa-i judecati, sa va rugati sa ii puteti iubi cu iubirea ce o are Dumnezeu pentru ei, si la sfarsitul zilei sa va cercetati sa vedeti daca ati reusit. Cred ca este challenge-ul cel mai dificil pe care mi l-am dat vreodata. Dupa ce ati incercat o zi, incercati apoi doua zile, apoi trei etc., si dupa o saptamana de incercari si esecuri garantate, cercetati-va daca simtiti mai multa iubire pentru cei pe care v-ati ferit sa ii mai judecati si pentru care ati preferat sa va rugati sa ii iubiti cu iubirea desavarsita a lui Dumnezeu in locul judecatii. Si continuati asa macar cateva luni. Daca ati facut acest exercitiu din iubire de Dumnezeu, o sa vedeti ce raspuns surprinzator o sa aveti la cercetarea proprie. Si o sa vedeti si ce fapte concrete vor decurge apoi in viata dvs. ...

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu inteleg de unde ai ajuns tu la idolatrie de la faptele bune de care era vorba.
Tu zici ca idolatria e un mare pacat,dar eu nu asta am intrebat,ci de unde si pina unde , cei care fac fapte bune de aiurea,sunt idolatri ? Ce? Il cunosc ei pe Dumnezeu dar se inchina la alt zeu ?
Si in restul mesajului vad ca imi pui mereu in gura aceleasi lucruri ,desi ti am zis de zeci de ori ca nu e cazul.
Catalin,ai toate calitatile din lume ,esti echilibrat , te preocupa celalalt,ai cunostinte in a iti argumenta credinta .Dar fa si tu acest lucru simplu ,pentru care ma tot zbat :fii atent la ce spune celalalt.Tot iti zic ca n-am treaba cu protestantii,si tu imi gasesti asemanari cu ei. F. bine,poti zice ca gandirea mea seamana cu a unui protestant,dar nu ma mai fa pe mine protestant ca nu sunt.
Uite,eu invat de la voi.Nu v-ati prins ca de fapt va folosesc ca sa imi luminez eu unele ganduri,si ca imi sunteti de mare folos,chiar cu cat ma criticati mai mult
Dar ,macar cu atita sa ramai si tu .Poti fii number one,cel mai credincios de pe pamant,poti sa cunosti protestantii in amanunt si dogma corecta, dar in relatia cu mine am vazut ca inca nu stii sa porti un dialog. Eu te las sa vorbesti lucruri mari ,caci imi place cum vorbesti si tonul tau,dar in schimb as vrea sa inveti si tu lucrurile mici.O sa vezi ca iti va folosi.
Vezi,asta e un exemplu cand suntem toba de dogma,si consideram ca nu mai e necesar sa fim si oameni simpli.

Iustin, am citit tot mesajul meu si nu am gasit nimic prin care te-am criticat sau te-am acuzat de ceva. Am scris doar despre invatatura. Dimpotriva, tu acuzi si judeci tot timpul, parca jucam o comedie absurda, tu acuzi de ceea ce chiar tu faci. In toate mesajele spui ca tu ai iubire mare si cei care nu sustin invatatura ecumenista nu o au. E un mesaj tipic pentru cineva cu idei ecumeniste, pentru ei cel mai mare pericol este invatatura, cei care o sustin sunt fara dragoste. Ti-am mai scris, pentru mine conceptiile ecumeniste sunt din dogma protestanta imbinata cu umanismul ateu, de aceea sunt sigur ca tu ai si conceptii protestante, chiar daca esti ortodox. Hai sa vedem ce spune umanismul ateu: totul pentru om, pacea si intelegerea intre oameni. Divinitatea nu apare in ecuatia asta sau e pe locul doi. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12823
Ce mai spune umanismul: "Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranta."
Crestinismul e opusul, pune pe Dumnezeu pe primul plan, si pe planul urmatot omul. Tu sustii ceva asemantor umanismului, dar nu stiai asta, pentru ca ai preluat conceptiile din alte parti, la fel ca si protestantismul din ecumensim.
Daca poti lasa mandria deoparte poti accepta si pe cineva care iti spune adevarul, altfel o sa crezi ca tu ai iubire, altii nu si gata.
Idolatria este tot cel ce se inchina la alt zeu, indiferent ca stie sau nu stie. Si daca nu stie tot nu se inchina la Dumnezeu, ci la alt zeu.

[catalin2]

Am o intrebare, e posibil ca unii sa fi confundat umanismul (secular) cu crestinismul?

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Welcome to the club :) Suntem mai ciudati e drept , dar cand prea multa cumintenie conceptuala nu se regaseste si in simplitatea exterioara , apar specimene rebele ca noi ,care in felul nostru agitat ,vrem sa spunem ca ceva nu e in regula .

Tu esti demult pe forum, abia acum ai observat ca sunt multi pe forum care au conceptii din ecumenism? De fapt era grupul dominant pe forum, acum unii au aflat mai multe despre dreapta invatatura, iar unii s-au retras. Si penticostalul, scotianul, MariS, cativa catolici si ortodocsi aveau puncte de vedere comune, desi religii diferite.

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Asa este, desavarsirea in iubire este drum anevoios si ingust pe care putini il gasesc, insa nu degeaba Evanghelia inseamna Buna vastire. Tocmai de aceea este Buna vestire si nu o Vestire trista pentru ca acum, prin Jertfa de sange a Domnului facuta pentru iertarea pacatelor noastre, este in sfarsit posibil pentru noi sa iubim desavarsit. Si aceasta veste buna au fost trimisi in lume apostolii sa ne vesteasca.
Trebuie invatator cu siguranta insa trebuie ales bine invatatorul. Pentru o nevointa atat de deosebita si dificila, desavarsirea in iubire, trebuie ales invatatorul cel mai bun si mai iscusit iar acesta nu este decat unul singur: cel ce a zis "fara Mine voi nu puteti nimic" si "sa nu numiti pe nimeni invatator caci voi un singur invatator aveti, pe Mine". Cine crede ca poate invata desavarsirea avand invatator mai mic decat Acesta, se inseala. Iar cine se intreaba cum poate el sa il aiba invatator pe Iisus avand in vedere ca nu il poate vedea niciodata cu ochii trupesti si nici auzi cu urechile trupesti, este foarte simplu cum trebuie facut: cum a zis Invatatorul: cereti Duh Sfant si veti primi iar Duhul Sfant va va aminti cele spuse de El. Cu alte cuvinte, prin Duhul Sfant invatatorul vorbeste cu toti ucenicii Sai iar acest Duh Sfant trebuie pur si simplu cerut cu credinta si el va fi primit. Si de aceea Invatatorul a spus ca stie cum anume sa isi recunoasca apoi ucenicii: dupa iubirea pe care au avut-o pentru ceilalti...

Si protestantii spun acelasi lucru, cuvant cu cuvant. Pentru ei e o justificare sa nu creada in preoti.

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Deci ceea ce sustin eu este ceea ce scrie in Biblie (in Biblie si nu in teoriile umane) si anume:
-

Ceea ce sustii tu e ce ai inteles tu din Biblie, nu neaparat ce spune Biblia. Si de fapt sustii in general ideile protestante, tu crezand ca le-ai descoperit singura.
De exemplu Sfintele Taine nu au aparut in mesajul tau. Harul Duhului Sfant nu ne-a fost trimis pentru a ne aminti, ci pentru a ne mantui. Doar credinta si unele fapte nu sunt suficiente, e nevoie si de har in ortodoxie. Cine face minuni si are harisme e evident ca a ajuns aproape de sfintenie, si are si dragoste, pentru ca dragostea divina e data de har.
Ai adus aminte de Noe, lui cine i-a spus de credinta si de Dumnezeu? Sau lui Iov. Si cine se afla pe o insula pustie, la mii de km de o asezare omeneasca, are sansa sa il cunoasca pe Dumnezeu daca il cauta, prin revelatie directa, ca si Noe si ceilalti. Poate sa fie cineva si nascut ortodox si sa nu il mai caute sa devina ateu. Parintele Cleopa spune cel mai bine, nu a vazut creatia si nu s-a gandit ca exista un Creator? Iar Hristos ne-a asigurat ca cine Il cauta Il va gasi.