Ganduri despre dogmatica in general

[catalin2]

Asa cum e invatatura, pentru mantuire sunt necesare trei conditii: dreapta credinta, harul si faptele credintei.
Doar invatatura fara celelalte este filozofie teologica. Dar practica fara dreapta credinta este idolatrie, nici nu exista un pacat mai mare.
Trebuie sa avem grija sa cunoastem si dreapta credinta, ca sa stim la cine ne inchinam si cum, pentru ca daca noi lenevim ingerii cazuti nu sunt lenesi, au grija sa invete invatatura care le convine lor, dupa masura omului. Unui pagan ii va da idolatria, unui credincios ii va da o erezie, si tot asa, nu lasa pe nimeni nebagat in seama.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

. Dar practica fara dreapta credinta este idolatrie, nici nu exista un pacat mai mare.
Trebuie sa avem grija sa cunoastem si dreapta credinta, ca sa stim la cine ne inchinam si cum, pentru ca daca noi lenevim ingerii cazuti nu sunt lenesi, au grija sa invete invatatura care le convine lor, dupa masura omului. Unui pagan ii va da idolatria, unui credincios ii va da o erezie, si tot asa, nu lasa pe nimeni nebagat in seama.

Na,stii doar ca nu s de acord . Nu poti zice si tu ca e ceva incomplet? Chiar idolatrie?
Ce vina are omul ala ca nu cunoaste nu stiu ce invatatura ? Fapta e fapta ,pentru orice om de pe pamint Un orb care primeste un brat de sprijin, nu stie daca a fost de la un ortodox sau un idolatru. Cu ce e mai valoros bratul orotdoxului decat al celui de cine stie ce alta credinta? Oare Hristos a venit ca sa fie slujit? Nu. Ci ca El sa slujeasca tuturor.
El a venit sa condamne doar pe cei ce trec nepasatori pe linga acel orb.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Na,stii doar ca nu s de acord . Nu poti zice si tu ca e ceva incomplet? Chiar idolatrie?
Ce vina are omul ala ca nu cunoaste nu stiu ce invatatura ?

Idolatria inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu, inchinarea la ingerii cazuti si stabilirea unei legaturi cu acestia. La fel si erezia, considerata sora mai mica a idolatriei, tot ruperea legaturii cu Dumnezeu inseamna. Nu e doar ceva incomplet, e ceva total incomplet. Adam si oamenii au fost creati pentru a fi in legatura cu Dumnezeu, e o stare anormala, degradata, viata rupta de Dumnezeu. Asta incearca ingerul cazut prin idolatrie si erezie, sa il rupa pe om de Dumnezeu. Faptele bune sunt un mijloc, nu un scop, tu il faci un scop in sine. Faptele bune nu sunt de ajuns, nu ne mantuim doar prin fapte bune, altfel era simplu, aveam o lista de fapte ce trebuie facute de-a lungul vietii si la sfarsit stiam ca eram mantuiti sau nu.
Chiar si protestantii spun, mantuirea ne-a venit prin har, dat noua gratis. puteau sa faca oamenii zeci de fapte bune, ca nu puteau primi har. El ne-a fost dat la Cincizecime. Din cauza caderii lui Adam oamneii nu mai puteau sa faca decat partial fapte bune, nu puteau sa fie ca Adam inainte de cadere.
Asadar fapte bune sunt fapte bune, chiar daca le face un ateu. Nu are sens sa ne contrazicem pe ceva ce sustinem amandoi, doar toti sunt de acord cu faptele bune. Iar intre fapte cea mai buna fapta e considerata rugaciunea (ca sa nu se inteleaga gresit, nu am spus ca e singura fapta buna).

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Idolatria inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu, inchinarea la ingerii cazuti si stabilirea unei legaturi cu acestia. La fel si erezia, considerata sora mai mica a idolatriei, tot ruperea legaturii cu Dumnezeu inseamna. Nu e doar ceva incomplet, e ceva total incomplet. Adam si oamenii au fost creati pentru a fi in legatura cu Dumnezeu, e o stare anormala, degradata, viata rupta de Dumnezeu. Asta incearca ingerul cazut prin idolatrie si erezie, sa il rupa pe om de Dumnezeu. Faptele bune sunt un mijloc, nu un scop, tu il faci un scop in sine. Faptele bune nu sunt de ajuns, nu ne mantuim doar prin fapte bune, altfel era simplu, aveam o lista de fapte ce trebuie facute de-a lungul vietii si la sfarsit stiam ca eram mantuiti sau nu.
Chiar si protestantii spun, mantuirea ne-a venit prin har, dat noua gratis. puteau sa faca oamenii zeci de fapte bune, ca nu puteau primi har. El ne-a fost dat la Cincizecime. Din cauza caderii lui Adam oamneii nu mai puteau sa faca decat partial fapte bune, nu puteau sa fie ca Adam inainte de cadere.
Asadar fapte bune sunt fapte bune, chiar daca le face un ateu. Nu are sens sa ne contrazicem pe ceva ce sustinem amandoi, doar toti sunt de acord cu faptele bune. Iar intre fapte cea mai buna fapta e considerata rugaciunea (ca sa nu se inteleaga gresit, nu am spus ca e singura fapta buna).

Eu nu inteleg de unde ai ajuns tu la idolatrie de la faptele bune de care era vorba.
Tu zici ca idolatria e un mare pacat,dar eu nu asta am intrebat,ci de unde si pina unde , cei care fac fapte bune de aiurea,sunt idolatri ? Ce? Il cunosc ei pe Dumnezeu dar se inchina la alt zeu ?
Si in restul mesajului vad ca imi pui mereu in gura aceleasi lucruri ,desi ti am zis de zeci de ori ca nu e cazul.
Catalin,ai toate calitatile din lume ,esti echilibrat , te preocupa celalalt,ai cunostinte in a iti argumenta credinta .Dar fa si tu acest lucru simplu ,pentru care ma tot zbat :fii atent la ce spune celalalt.Tot iti zic ca n-am treaba cu protestantii,si tu imi gasesti asemanari cu ei. F. bine,poti zice ca gandirea mea seamana cu a unui protestant,dar nu ma mai fa pe mine protestant ca nu sunt.
Uite,eu invat de la voi.Nu v-ati prins ca de fapt va folosesc ca sa imi luminez eu unele ganduri,si ca imi sunteti de mare folos,chiar cu cat ma criticati mai mult
Dar ,macar cu atita sa ramai si tu .Poti fii number one,cel mai credincios de pe pamant,poti sa cunosti protestantii in amanunt si dogma corecta, dar in relatia cu mine am vazut ca inca nu stii sa porti un dialog. Eu te las sa vorbesti lucruri mari ,caci imi place cum vorbesti si tonul tau,dar in schimb as vrea sa inveti si tu lucrurile mici.O sa vezi ca iti va folosi.
Vezi,asta e un exemplu cand suntem toba de dogma,si consideram ca nu mai e necesar sa fim si oameni simpli.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu inteleg de unde ai ajuns tu la idolatrie de la faptele bune de care era vorba.
Tu zici ca idolatria e un mare pacat,dar eu nu asta am intrebat,ci de unde si pina unde , cei care fac fapte bune de aiurea,sunt idolatri ? Ce? Il cunosc ei pe Dumnezeu dar se inchina la alt zeu ?
Si in restul mesajului vad ca imi pui mereu in gura aceleasi lucruri ,desi ti am zis de zeci de ori ca nu e cazul.
Catalin,ai toate calitatile din lume ,esti echilibrat , te preocupa celalalt,ai cunostinte in a iti argumenta credinta .Dar fa si tu acest lucru simplu ,pentru care ma tot zbat :fii atent la ce spune celalalt.Tot iti zic ca n-am treaba cu protestantii,si tu imi gasesti asemanari cu ei. F. bine,poti zice ca gandirea mea seamana cu a unui protestant,dar nu ma mai fa pe mine protestant ca nu sunt.
Uite,eu invat de la voi.Nu v-ati prins ca de fapt va folosesc ca sa imi luminez eu unele ganduri,si ca imi sunteti de mare folos,chiar cu cat ma criticati mai mult
Dar ,macar cu atita sa ramai si tu .Poti fii number one,cel mai credincios de pe pamant,poti sa cunosti protestantii in amanunt si dogma corecta, dar in relatia cu mine am vazut ca inca nu stii sa porti un dialog. Eu te las sa vorbesti lucruri mari ,caci imi place cum vorbesti si tonul tau,dar in schimb as vrea sa inveti si tu lucrurile mici.O sa vezi ca iti va folosi.
Vezi,asta e un exemplu cand suntem toba de dogma,si consideram ca nu mai e necesar sa fim si oameni simpli.

Iustin, am citit tot mesajul meu si nu am gasit nimic prin care te-am criticat sau te-am acuzat de ceva. Am scris doar despre invatatura. Dimpotriva, tu acuzi si judeci tot timpul, parca jucam o comedie absurda, tu acuzi de ceea ce chiar tu faci. In toate mesajele spui ca tu ai iubire mare si cei care nu sustin invatatura ecumenista nu o au. E un mesaj tipic pentru cineva cu idei ecumeniste, pentru ei cel mai mare pericol este invatatura, cei care o sustin sunt fara dragoste. Ti-am mai scris, pentru mine conceptiile ecumeniste sunt din dogma protestanta imbinata cu umanismul ateu, de aceea sunt sigur ca tu ai si conceptii protestante, chiar daca esti ortodox. Hai sa vedem ce spune umanismul ateu: totul pentru om, pacea si intelegerea intre oameni. Divinitatea nu apare in ecuatia asta sau e pe locul doi. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12823
Ce mai spune umanismul: "Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranta."
Crestinismul e opusul, pune pe Dumnezeu pe primul plan, si pe planul urmatot omul. Tu sustii ceva asemantor umanismului, dar nu stiai asta, pentru ca ai preluat conceptiile din alte parti, la fel ca si protestantismul din ecumensim.
Daca poti lasa mandria deoparte poti accepta si pe cineva care iti spune adevarul, altfel o sa crezi ca tu ai iubire, altii nu si gata.
Idolatria este tot cel ce se inchina la alt zeu, indiferent ca stie sau nu stie. Si daca nu stie tot nu se inchina la Dumnezeu, ci la alt zeu.

[catalin2]

Am o intrebare, e posibil ca unii sa fi confundat umanismul (secular) cu crestinismul?

[Tartaruga]

În prealabil postat de catalin2

Am o intrebare, e posibil ca unii sa fi confundat umanismul (secular) cu crestinismul?

Poate o intrebare interesanta ar fi: este posibil ca umanismul sa fi aparut datorita existentei crestinismului si mai ales a Jertfei Domnului facuta intregii omeniri?...

[Mihnea Dragomir]

Un pericol real la care se expune cel care, animat de dorinţa divin insuflată de a cunoaşte Sfânta Doctrină se apucă să o cerceteze este ceea ce am putea denumi "dogmatismul dogmaticii". Despre ce este vorba ?

Cert este că...avem puţine certitudini. În raport cu numărul uriaş şi cu felurimea întrebărilor, cel al răspunsurilor pe care le putem da ca certe este mic. Surprinzător de puţine propoziţii sunt divin revelate, deci sunt cu adevărat dogme. Multe lucruri pe care, din dorinţa naturală de a ne agăţa de ceva sigur, suntem înclinaţi să le luăm ca sigure nu sunt adevăruri de nivel dogmatic. Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareţ este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii". Cei care fac primii paşi în cercetarea adevărurilor despre Dumnezeu, despre Sfânta Fecioară, despre Ecclesia, despre oameni, ca şi cei mai avansaţi care au, din această pricină, mai puţine scuze decât primii, ar trebui să nu piardă niciodată din vedere întrebarea: "ce nivel de autoritate are cutare sau cutare învăţătură ?" Se bazează ea pe autoritatea lui Dumnezeu, singurul caz în care putem vorbi de o dogmă ? Sau se bazează pe un nivel mai jos de autoritate ?
Pentru noi, românii, lucrurile sunt încă şi mai complicate din cauza unei imperfecţiuni particulare a limbii noastre. Trebuie să acceptăm ideea că nicio limbă apărută după Turnul lui Babel nu este perfectă, iar româna nu face excepţie. În limba noastră, "a crede" are două sensuri. Unul este "a crede = a avea certitudinea absolută a credinţei", altul este sensul, mai comun, "a crede = a fi de părere că". Pot apărea anumite confuzii de la această dualitate de înţelesuri.

Desigur, dogmatiştii sunt foarte departe de a fi singurii expuşi bolii...dogmatismului. Există un teribil dogmatism al ştiinţei, despre care voi reflecta cu alt prilej şi pe alt topic.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un pericol real la care se expune cel care, animat de dorinţa divin insuflată de a cunoaşte Sfânta Doctrină se apucă să o cerceteze este ceea ce am putea denumi "dogmatismul dogmaticii". Despre ce este vorba ?

Cert este că...avem puţine certitudini. În raport cu numărul uriaş şi cu felurimea întrebărilor, cel al răspunsurilor pe care le putem da ca certe este mic. Surprinzător de puţine propoziţii sunt divin revelate, deci sunt cu adevărat dogme. Multe lucruri pe care, din dorinţa naturală de a ne agăţa de ceva sigur, suntem înclinaţi să le luăm ca sigure nu sunt adevăruri de nivel dogmatic. Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareţ este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii". Cei care fac primii paşi în cercetarea adevărurilor despre Dumnezeu, despre Sfânta Fecioară, despre Ecclesia, despre oameni, ca şi cei mai avansaţi care au, din această pricină, mai puţine scuze decât primii, ar trebui să nu piardă niciodată din vedere întrebarea: "ce nivel de autoritate are cutare sau cutare învăţătură ?" Se bazează ea pe autoritatea lui Dumnezeu, singurul caz în care putem vorbi de o dogmă ? Sau se bazează pe un nivel mai jos de autoritate ?
Pentru noi, românii, lucrurile sunt încă şi mai complicate din cauza unei imperfecţiuni particulare a limbii noastre. Trebuie să acceptăm ideea că nicio limbă apărută după Turnul lui Babel nu este perfectă, iar româna nu face excepţie. În limba noastră, "a crede" are două sensuri. Unul este "a crede = a avea certitudinea absolută a credinţei", altul este sensul, mai comun, "a crede = a fi de părere că". Pot apărea anumite confuzii de la această dualitate de înţelesuri.

Desigur, dogmatiştii sunt foarte departe de a fi singurii expuşi bolii...dogmatismului. Există un teribil dogmatism al ştiinţei, despre care voi reflecta cu alt prilej şi pe alt topic.

In cazul asta sunt deacord cu dvs. daca faceti diferenta intre dogme si dogmatism. Primii crestini aveau dogme fara a le teoretiza vreodata pentru ca nu era nevoie, ei traiau credinta. Dar dupa ce s-a inceput teoretizarea credintei in locul trairii ei s-a trecut la un dogmatism care a sfasaiat biserica si sfasaiata va ramane atata timp cat nu se renunta la dogmatism. Insa in cazul acesta ce s-ar mai studia la Facultate? Mai nimic...

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareţ este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii".

De obicei se intampla asta la cei ce nu au si o baza minima teologica. Citeam de exemplu de doi artisti atrasi de grupul de la Pucioasa, Noul Ierusalim, care abia deveniti credinciosi nu aveau si o invatatura la baza.
Dogma in principal e ceea ce s-a hotarat la sinoade, dar si toata revelatia, in general e condensata in catehism. Un articol al lui IPS. Antonie Plamadeala, despre dogma, teologumena si parere teologica: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ice-68826.html