Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SPUNE-I FIULUI TĂU!
de Barack Obama

1. Vei apăra trei lucruri:
Onoarea, familia, Patria.

2. Vei preţui trei lucruri:
Curajul, sinceritatea, recunoştinţa.

3. Vei evita trei lucruri:
Lenea, trufia, umilinţa.

4. Vei controla trei lucruri:
Caracterul, limbajul, purtarea.

5. Vei detesta trei lucruri:
Hoţia, nedreptatea, nerecunoştinţa.

6. Vei combate trei lucruri:
Minciuna, răutatea, laşitatea.

7. Vei apăra trei lucruri:
Sinceritatea, libertatea, vitejia.

8. Vei cultiva trei lucruri:
Iubirea, milostenia, smerenia.

9. Şi, în sfârşit, nu vei uita niciodată trei lucruri:
Rugăciunea, generozitatea, iertarea.

Traducere de Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

VIRTUŢILE CIVICE ALE RELIGIEI ŞI ALE ATAŞAMENTULUI FAŢĂ DE NAŢIUNE

Civismul face legătura între interesul personal şi interesul naţional.
Împrejurările actuale nu permit individului să se implice în viaţa Naţiunii.
Avem prin urmare nevoie de civism.
De aceea ar trebui să cultivăm vituţile civice ale Religiei şi ale Patriotismului.

Teoretic riscul blocării mecanismelor sociale din cauza egoismului nostru e mic pentru că avem nevoie de semenii noştri.
Fără ceilalţi suntem slabi dar pentru a le obţine sprijinul trebuie să-i sprijinim.
Descoperim astfel că interesul personal se confundă cu interesul naţional.

Dar practica diferă de teorie.
Suntem mai puţin clarvăzători în realitate.
Singurele lucruri care ne procupă sunt treburile proprii şi confortul nostru material.
Cu greu putem fi convinşi să ne implicăm în viaţa Naţiunii şi chiar dacă dorim s-o facem nu putem.
Viaţa privată ne e atât de activă, atât de agitată, atât de ocupată de muncă, atât de plină de ispite că nu ne mai rămân energie şi timp pentru a ne ocupa şi de altceva.

Consecinţa acestui egoism asocial e dispariţia moralităţii şi materialismul miop, înclinaţii care se pot dovedi distructive pentru Naţiune pe măsura ce Statul preia sarcini de la care noi ne sustragem.
Astfel Statul s-ar putea vedea nevoit să accepte emigranţi străini pentru a evita urmările depopulării Ţării.
Religia şi Patriotismul pot combate o tendinţă atât de funestă.

Într-adevăr Religia şi Patriotismul ne unesc.
Doar Religia şi Patriotismul ne pot determina să avem toţi acelaşi ţel.
Credinţa în Dumnezeu, ataşamentul faţă de Naţiune sunt virtuţi care ne asigură coeziunea.

E puţin probabil să ne mobilizăm vreodată pentru bunăstarea omenirii.
Omenirea e o abstracţie prea insesizabilă pentru mintea omului.
Ar trebui să credem mai curând în ce ne e aproape şi în experienţa concretă.
Bunăstarea, forţa Ţării ne sunt la fel de folositoare ca rezultaele propriei noastre munci.
Dacă lucrurile în Ţară merg bine ne e bine la toţi.

Conducătorii noştri ar trebui să ne regenereze disciplina morală dându-ne motive de mândrie naţională şi mari provocări.
Aş vrea să ni se ofere o idee mai cuprinzătoare despre noi înşine şi despre Patrie.
O mare provocare ar putea fi reconstrucţia industriei noastre grele şi a sistemelor de irigaţie din agricultură.

Să renunţăm la disciplina morală care se naşte din Religie şi din sentimentul naţional înseamnă să ne expunem singuri celor mai mari pericole.
Lipsa credinţei în Dumnezeu şi indiferenţa faţă de problemele Naţiunii scad capacitatea de apărare a Ţării, risc mortal în jocurile de putere internaţionale.
Să nu uităm niciodată tragicul an 1940 când ne-a fost răpită o treime din teritoriul Ţării cu o populaţie de zece milioane de oameni în marea lor majoritate români!

Întreţinerea sentimentului religios şi a sentimentului naţional e condiţia de bază a asigurării linştii în interior şi a păcii în exterior.
Avem aliaţi dar dacă aşteptăm totul de la ei nu ne vor ajuta.
Pe de altă parte sentimentul religios şi sentimentul naţional ne conferă acea nobleţe morală care ne lărgeşte orizontul dincolo de interesele noastre înguste.

Dobreanu Anca

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SĂ REZISTĂM!

Politica e conseciţa ideii pe care ne-o facem despre ce e drept şi sănătos.
Ea nu e bună, nu e mare decât dacă politicienii înţeleg ce e conform firii şi vieţii.
Calitatea cea mai preţioasă a marilor conducători de popoare a fost că s-au identificat cu popoarele lor, adică au intuit ce e firesc, ce asigură creşterea şi dezvoltărea armonioasă a vieţii.
Această intuiţie s-a bazat şi pe înţelegerea a ceea ce e posibil.
Alexandru cel Mare, Attila, Napoleon au eşuat pentru că au ignorat proporţiile, ei nu au văzut limitele posibilului.

Înţelepţii ascultă vocea Ţării.
Ei percep forţele benefice, le evocă, le lasă să acţioneze pentru că ştiu că ele asigură sănătatea şi puterea Naţiunii.
Nu prea putem să ne bazăm pe clasa noastră politică, de aceea noi, cei mulţi, trebuie să reprezentăm sănătatea, să păstrăm contactul cu proporţiile şi cu natura lucrurilor.
Aceasta e în prezent funcţia noastră, postul nostru de luptă.
Împotriva imposturii, să fim ambasadorii adevărului.
Împotriva machiavelismului, să fim campionii loialităţii.
Împotriva lichelelor, să fim de partea oamenilor cinstiţi.
Împotriva duplicităţii, să fim apărătorii cinstei.
Împotriva spălării creierelor, să proclamăm drepturile bunului simţ.
Să fim partizanii curăţeniei morale.
Să refuzăm să fim sclavii lăcomiei şi patimilor şi să revendicăm libertatea vieţii.
Să respingem samsarul şi să preferăm omul.
Misiunea noastră cea mai profundă şi cea mai fecundă e să opunem o altă concepţie despre om aceleia care ne e impusă.
Să rezistăm înseamnă să apărăm conculziile ce se pot trage pentru fiecare împrejurare din această concepţie diferită.

Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

INDIVID ŞI NAŢIUNE

Individul se naşte într-o familie care aparţine unei colectivităţi, unei Naţiuni.
Copilul fiind slab are nevoie de familie, de colectivitate, de Naţiune pentru a se dezvolta. Ele îl primesc şi-l cresc, ele sunt mai presus de el.
Nu trebuie spus: Om, Naţiune ci Naţiune, Om.
Omul asociat Naţiunii, orânduit şi eliberat prin această asociere, e mai apt pentru o viaţă superioară, viaţa în societate. El face astfel mai puţin pentru sine şi mai mult pentru ceilalţi.
Colectivitatea e atât de puternică încât niciun individ nu se poate împlini dacă nu se integrează în ea şi dacă nu e susţinut de ea.
Adevăratul Eu, eul spontan, e un Noi sau nu are sens.

Suntem strămoşii noştri, părinţii noştri, fraţii noştri, suntem Naţiunea noastră.
Suntem oraşele, satele, peisajele noastre, suntem Ţara noastră.
Societatea nu e rezultatul unei înţelegeri între indivizi bazată pe un contract ci un agregat natural. Societatea nu e alesă de membrii săi cum nu sunt alese sângele, Patria, religia pe care am primit-o la botez, limba maternă şi tradiţia. Ele ne sunt impuse şi chiar dacă nu le dorim nu ne putem lipsi sau dezice de ele.
Facem parte din categoria fiinţelor care trăiesc în grup. Viaţa în societate răspunde uneia dintre nevoile fundamentale ale naturii naturii noastre.
Nu putem să nu fim fideli sângelui nostru, nu putem să nu fim ataşaţi de Patria noastră, de credinţa noastră creştin ortodoxă, de limba noastră maternă şi de tradiţiile noastre pentru că sunt fiinţa noastră şi sufletul nostru.
Pentru un om realist, care ştie istorie, adevăraţii garanţi ai drepturilor individului sunt Naţiunea, Patria şi Religia.

Dacă vom avea o societate solidă în care familia e puternică, drepturile primordiale fie că sunt religioase, casnice sau şcolare vor fi apărate.
Dacă vom avea asociaţii puternice, profesionale mai ales şi celelalte drepturi esenţiale vor avea bază şi temei.
Dacă vom avea un Stat puternic, bine construit principalele interese existente în societatea noastră vor fi efectiv reprezentate în sfera puterii.
Altfel nu vom avea decât grupuri care se confruntă între ele, interese care se anihilează reciproc şi lipsă de operativitate în luarea unor decizii importante pentru Naţiune şi Ţară.
Într-o societate bine organizată individul nu e opus colectivităţii ci intergrat în ea.
O legislaţie axată doar pe individ, fără să ţină seamă de poziţia acestuia în familia sa, în categoria sa socială, în Ţara sa, la locul său de muncă, nu poate apăra drepturile nimănui.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

LIBERTATE ŞI AUTORITATE

Cu cât devenim mai buni cu atât devenim mai liberi.
Libertatea noastră depinde de virtuţile noastre.

Libertatea e o forţă care are tăria celor ce beneficiză de ea.
Libertatea concretă se identifică cu autoritatea.
Doar libertatea Ţării poate da putere reală instituţiilor Statului.

Libertatea e prin urmare putere.
Cei ce dau dovadă de slăbiciune nu sunt liberi.

Forme ale puterii sunt forţa intelectuală, forţa morală şi forţa fizică.
Toate sunt exercitate de oameni asupra oamenilor.

Libertatea şi autoritatea se codiţionează reciproc.
Autoritatea e libertatea ajunsă la perfecţiune.
Ideea de autoritate nu contrazice ideea de libertate ci o desăvârşeşte şi o completează.
Libertatea capului de familie e o autoritate.
Libertatea Bisericii e o autoritate.
Toate libertăţile reale sunt autorităţi.
Libertatea opusă autorităţii nu are nimic comun cu ordinea firească a vieţii.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIA

Patria nu e cosecinţa unui contract, ea nu e rezultatul unei tocmeli.
Nu suntem români pentru că aşa ne-am învoit.
Patria e un mediu social şi cultural natural sau, ceea ce e acelaşi lucru, istoric. Principala sa caracteristică e naşterea.
Nu ne alegem Patria aşa cum nu ne alegem părinţii.
Ne-am născut români aşa cum ne-am născut Muşat, Basarab sau de Hunedoara. E un fenomen ereditar. Totul ţine de sânge şi de legăturile de rudenie.
Sângele, legăturile de rudenie sunt indestructibile şi nu se pot renega.

Principiul ereditar e esenţial.
Aşa ne-o sugerează cuvântul Patrie (pater = tată), aşa reiese din cuvântul Naţiune (natio = naştere).
Patria ne asigură resursele necesare existenţei noastre ca popor şi ne e cămin.
Datorită Patriei suntem veşnici. Pentru viaţa pe care ea ne-o dă îi suntem datori cu viaţa noastră.
România nu e o adunătură de indivizi mânaţi de aceleaşi interese, ci un corp de familii înrudite care trăiesc.

Cu siguranţă Patria trebuie să fie dreaptă.
Dar nu asta e problema când e vorba de practicarea patriotismului ci fiinţa Patriei, viaţa sau forţa ei.
E aberant să te tot plângi de sărăcie, de nedreptate sau de orice altceva dacă nu faci nimic pentru Patrie.
Ne iubim părinţii pentru că sunt părinţii noştri independent de calităţile lor.
Ne vom iubi Patria chiar dacă nu e aşa cum am dori-o.
Părinţii pot greşi, îi cinstim.
Patria ne dezamăgeşte, o vom apăra. Dreptatea nu va avea nimic de pierdut din asta.
Fără o Patrie reîntregită, independentă şi liberă, sau pur şi simplu fără o Patrie, dreptatea nu e decât un vis.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NAŢIUNEA

Naţiunea e cea mai mare, cea mai puternică şi cea mai solidă comunitate umană.
Fără Naţiune omul e neajutorat. El îşi pierde orice protecţie, orice sprijin, orice ajutor. Desfiinţarea Naţiunii nu-l scapă nici de lipsuri, nici de abuzuri, nici de umilinţe.
Tot ce omul reprezintă, tot ce are, tot ce iubeşte depinde de existenţa Naţiunii. Ca să se apere el trebuie să apere Naţiunea.

Naţiunea e mai presus decât oricare dintre noi. Apărarea întregului se impune părţilor.
Naţiunea înaintea grupurilor de interese.
Naţiunea înaintea afacerilor.

Să te naşti în România, chiar şi în cea mai săracă familie, înseamnă să te naşti posesorul unui capital imens şi al unui privilegiu sfânt. Înseamnă să porţi cu tine, în tine, un titlu de moştenire. Înseamnă să dobândeşti nişte posibilităţi de progres moral şi material pe care mulţi nu le au.

Trecutul nostru istoric merită admiraţa noastră, prezentul devotamentul nostru.
Faptul că există o Românie, că această comoară teritorială, intelectuală şi morală a ajuns prin secole până la noi e o binefacere pe care trebuie s-o transmitem mai departe.

Nu suntem o Naţiune prea numeroasă.
Limba pe care o vorbim, credinţa şi tradiţiile noastre s-au păstrat pentru că România nu există doar prin cei vii.
Douăzeci de milioane de oameni vii, da, dar un miliard de oameni morţi. Iată forţa noastră!
Alături de noi sunt toţi acei care în trecut au udat pământul Ţării cu lacrimi, sudoare şi sânge.

Predescu Virgil