Scrieri pseudoortodoxe infiltrate in Sfanta Traditie

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi mă rog tu de unde ai tras cocluzia că sunt închipuite?

Dacă vămile văzduhului ar exista astfel încît după o vamă oarecare sufletul care s-a aflat vinovat de păcatul respectiv să fie aruncat în tenebrele infernului, înseamnă că la Hristos nu ar mai ajunge nici un păcătos. Adică diavolii ar fi ei judecători în locul Judecătorului.

În Noul Testament scrie cam aşa: dacă ascultă cineva cuvintele Mele şi crede Celui ce M-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, căci s-a şi mutat de la moarte la viaţă. Deci dacă drepţii şi sfinţii nu mai au nevoie de judecată şi dacă păcătoşii sînt judecaţi de demoni, înseamnă că Judecata Particulară nu există şi Hristos asistă la spectacolul vămilor văzduhului.

Arată-mi unde scrie Sfîntul Ioan Gură de Aur sau marii dascăli şi Teologi ai Bisericii despre vămi (Ioan Teologul, Grigorie Teologul, Nicolae Cabasila, Nicodim Aghioritul, Grigorie Palama şi ceilalţi de talia lor). Eu nu contest că duhurile rele se vor năpusti asupra celui care tocmai a gustat moartea şi că îngerii îi vor proteja, dar de aici pînă la cele 24 de vămi este rodul imaginaţiei oamenilor care vor să sperie lumea, în special babele şi în general pe cei ce n-au parcurs în viaţa lor nici un capitol din Noul Testament.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă vămile văzduhului ar exista astfel încît după o vamă oarecare sufletul care s-a aflat vinovat de păcatul respectiv să fie aruncat în tenebrele infernului, înseamnă că la Hristos nu ar mai ajunge nici un păcătos. Adică diavolii ar fi ei judecători în locul Judecătorului.

În Noul Testament scrie cam aşa: dacă ascultă cineva cuvintele Mele şi crede Celui ce M-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, căci s-a şi mutat de la moarte la viaţă. Deci dacă drepţii şi sfinţii nu mai au nevoie de judecată şi dacă păcătoşii sînt judecaţi de demoni, înseamnă că Judecata Particulară nu există şi Hristos asistă la spectacolul vămilor văzduhului.

Vezi că tu faci confuzie între drumul sufletului către Judecata şi Jdecata particulară. Citeşte extasul din Cărarea Împărăţiei pe care l-am postat.

Uite aici şi continuarea...adică următorul subcapitol după Vămile Văzduhului.

JUDECATA PARTICULARĂ A SUFLETULUI

După vederea iadului, sufletul se întoarce pentru a treia oară să se închine Domnului. Acum e lămurit. A văzut binele şi răul. Acum nu mai vorbeşte, ca pe pământ, că nu este Rai şi Iad. Acum nu mai zice, ca hoţul fără minte: "Nu cred că este temniţă!" Şi fiindcă nu crezi, urmează că nu există? Dar dacă există, ce te faci? Dacă crezi că este iad şi - să zicem, prin absurd, că nu este - n-ai pierdut nimic. Dar dacă este? Te-ai pierdut pe tine însuţi, ai pierdut totul!
Iată de ce ne spun Părinţii nouă pământenilor, că de aceea ne târguim noi cu credinţa, fiindcă n-am văzut nici Raiul, nici Iadul. Parcă pricepem întrucâtva râvna propovăduirii lui Pavel Apostolul, care a fost răpit în rai1: cu asta avea evidenţa absolută a împărăţiei spiritului, de care era mai sigur decât de toată existenţa celor văzute2; acesta era zorul unei nemaiîntâlnite apostolii.
In împărăţia nevăzută a duhurilor, la a patruzecea zi pămân-teană, are loc o mare hotărâre asupra sufletului, care s-a lămurit în aşa de scurtă vreme, cât nu se lămurise în zeci de ani de zile de viaţă pământească.
Biserica pe pământ se roagă lui Dumnezeu a treia oară, pentru sufletul care-şi aşteaptă judecata împăratului lumii. Stăpânul vieţii are în mână cheile morţii şi ale iadului3. Deci, dacă sufletul, în viaţa pământeană, a fost ostaş bun al împăratului Hristos, intră în obştea sfinţilor, a îngerilor buni, bucurându-se de toate ostenelele şi suferinţeŹle ce le-a îndurat bucuros pentru Hristos pe pământ. Dacă însă n-a trăit pentru Hristos, ci pentru sine şi pentru toate amăgirile lumii acesteia, petrecerea lui va fi cu diavolii, în "locul" de muncă.
Deci judecata particulară, adică a fiecărui suflet îndeosebi, iese a patruzecea zi de la mutarea sufletului din cortul lui de lut. Hotărârea pe care o dă Dumnezeu asupra sufletului de-a petrece în împărăţia luminii, sau a se osândi în împărăţia chinurilor, e o hotărâre provizorie, şi ţine până la judecata cea de obşte, judecata de pe urmă. Aceea e definitivă şi fără de sfârşit.

În prealabil postat de Florin-Ionut

În Noul Testament scrie cam aşa: dacă ascultă cineva cuvintele Mele şi crede Celui ce M-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, căci s-a şi mutat de la moarte la viaţă.

Şi tot in NT mai scrie aşa: Lupta noastră nu este împotriva trupului si asângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri (Efeseni 6, 12)

În prealabil postat de Florin-Ionut

Arată-mi unde scrie Sfîntul Ioan Gură de Aur sau marii dascăli şi Teologi ai Bisericii despre vămi (Ioan Teologul, Grigorie Teologul, Nicolae Cabasila, Nicodim Aghioritul, Grigorie Palama şi ceilalţi de talia lor). Eu nu contest că duhurile rele se vor năpusti asupra celui care tocmai a gustat moartea şi că îngerii îi vor proteja, dar de aici pînă la cele 24 de vămi este rodul imaginaţiei oamenilor care vor să sperie lumea, în special babele şi în general pe cei ce n-au parcurs în viaţa lor nici un capitol din Noul Testament.

Eu cred că sunt suficiente argumente pe care le-am postat. Unde o fi imaginaţie când lor (sfinţilor) li s-au revelat aceste aspecte..de unde până unde imaginaţie?

[Lavrentiu]

Vamile vazduhului sunt, intr-adevar, o invatatura a Bisericii. Nu este dogma, dar este o credinta a Bisericii.

Credinta in vami - adica intr-o cercetare amanuntita a sufletului - o ultima si desavarsita probare a virtutii sau patimii - este aparata de Serafim Rose si de alti parinti pentru ca este patristica.

[glykys]

In cateva rugaciuni care se rostesc dupa catismele Psaltirii, apar vamile vazduhului.
Apar si in Pateric si in unele scrieri ale sfintilor.
http://www.crestinortodox.ro/inmorma...lui-70165.html

[antiecumenism]

Parintele Cleopa- DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE