Cum ajung la Tine, Doamne?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iosif

Fiecare dintre cei ce ajung la trairea prezentei lui Dumnezeu are un moment de convertire launtrica.

Bine spus "un moment". Sau poate mai multe momente dar la intervale mari de timp.
Citeam mai sus in "confesiunea" Pelerinului spre Rasarit cum Dumnezeu i-a trimis intr-o buna zi o farama de Har, iar acea zi a fost un inceput de drum, poate mai anevoios, dar presarat printre altele si cu aceste momente de certitudine, cand simtim in viata noastra o anumita ordine, ciudata ca si coincidenta si cu totul desavarsita ca sa poata fi pusa pe seama altcuiva decat a lui Dumnezeu. Din pacate, in ciuda convingerii ca acea dragoste nu ne va parasi niciodata, sunt prea putine sanse sa ajungem la capat de drum neinselati si cu flacara iubirii macar palpaind... Cate tentatii nu sunt?... De cate ori nu apar fel si fel de "fleacuri" cu care sa ne pierdem vremea, iar cand ne dezmeticim (daca ne desmeticim), spunem "In seara asta e deja tarziu... Nu mai fac toata pravila... Si-asa se mai compenseaza, ca a fost Dumnica si am fost si la Sfanta Liturghie..." Si suntem gata sa punem puncte-puncte si etcetera la ceea ce de fapt vedem bine ca ne apropie de Dumnezeu. Din fericire, pentru cel obisnuit, chiar daca pentru o clipa a fost de acord in mintea lui sa "scurteze", odata apucat "de treaba" i se pare ca renuntarea la "ceva" ar fi ca si cum le-ar lua mancarea de la gura copiilor si i-ar lasa salivand dupa ce mai era in farfurie, probabil... partea cea mai buna...

În prealabil postat de iosif

Cunoasterea lui Dumnezeu este un efort continuu. Cum a inceput aceasta cunoastere si cum continua ea?

Ati practicat rugaciunea pentru credinta? Ce roade v-a adus?

Oare ce-ai vrea tu sa afli? Si... de la cine? Cine sa-ti spuna si de ce ar face-o pe un forum. Eu banuiesc cateva persoane care au ajuns la un inalt nivel de rugaciune, dar ori s-au retras, ori sunt atat de discreti incat numai ei si Dumnezeu cunosc aceste taine. Oricum nu aici poti afla, ci cu ajutotul unui monah induhovnicit care sa te sprijine si sa te indrume pas-cu-pas.

În prealabil postat de iosif

Am impresia ca de multe ori suntem furati de ganduri si cuvinte frumoase...dar nu le practicam. Cea mai grea e practica rugaciunii, dar ea ne invata cele mai multe, pentru ca ea e comunicarea cu Dumnezeu. Si comunicarea este baza unei relatii vii.

Ma bucur de marturii vii, izvorate de practicarea a ceea ce ne dorim: apropierea de Domnul!

Marturiile de care spui nu pot fi facute nici macar intr-un cerc restrans decat atunci cand ingaduie Dumnezeu, iar atunci partial si cu totul detasat ca si cum li s-ar intampla altora. Ca sa vorbesti in numele tau cat de "departe" ai ajuns in paracticarea anumitor rugaciuni si ce rod ai avut, e un semn clar de inselare, iar cel care cere asa ceva trebuie sa fie destul de naiv ca sa nu-si dea seama de paradoxul pe care el insusi il creaza. "Comunicarea cu Dumnezeu" implica detasarea de "duhul lumii" si acea smerenie care se focalizeaza intotdeauna pe propriile pacate si niciodata pe judecarea pacatelor celorlalti. Ori asa ceva acum, in acest moment, din cei care-i stiu eu ca se angajeaza in discutii pe forum, nu exista. Adica da, ne rugam, si mai si primim cate un semn, cate o "telegrama", dar adevaratul Har e acolo unde nu exista nici televizor, nici computator, nici flecareara despre cele lumesti ci doar... comunicare Om-Dumnezeu/ Dumnezeu-Om...

[iosif]

Frate Mosneagu, ai dreptate in ceea ce spui. Insa sunt oameni care se bucura cand afla cum L-au gasit unii pe Dumnezeu si nu cred ca atunci cand marturisim cum L-am descoperit, tradam neaparat din taina pe care unii trebuie sa o tina doar pentru ei.

In cele scrise ai perfecta dreptate, fara osteneala in rugaciune, e greu sa gasesti comunicare cu Domnul. Dar sa nu uitam ca nici nu suntem vrednici sa ni se descopere Domnul in rugaciunile noastre. De aceea cerem mijlocirea si ajutorul sfintilor.

Domnul sa ne ajute sa-L cunoastem si sa-L iubim mai mult!