Sfintii Zilei

[cristiboss56]

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuiesti intru Lumina Cea nepatrunsa, si esti Stralucirea Slavei Tatalui si Chipul Ipostasului Sau ! Pentru ca a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusa fata de neamul omenesc cel cazut, Te-ai micsorat, chip de rob luand, Te-ai smerit pe Sine, ascultator fiind chiar pana la moarte.Totusi, inainte de Cruce si de patima cea de buna voie, in mumtele Taborului, Te-ai schimbat la Fata, intru Slava Ta Dumnezeiasca, inaintea sfintilor Tai ucenici si Apostoli, ca atunci, cand Te vor vedea rastignit si dat mortii, sa priceapa ca patima este de buna voie si Dumnezeiasca.Invredniceste-ne si pe noi pe toti sa praznuim Preacurata Schimbare la Fata cu inima curata si cu minte neintinata sa urcam muntele Tau cel Sfant, in salasul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce praznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, impreuna cu Sfintii, Fata catre fata, sa vedem Slava Ta, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale si sa preaslavim Preasfant Numele Tau, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh acum si pururea si in vecii vecilor.Amin!

[cristiboss56]

• 

Biserica Ortodoxă Română o prăznuieşte pe cea dintâi româncă trecută în rândul sfinţilor, Sfânta Teodora de la Sihla. Datorită deosebitei evlavii pe care credincioşii români o au pentru sfântă, potecile din munţii Sihlei sunt pline astăzi de pelerini ce au venit din toată ţara pentru a se închina la stânca unde aceasta s-a nevoit.
Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650, în vremea păstoririi Sfântului mitropolit Varlaam şi a domniei lui Vasile Lupu, în satul Vânători Neamţ, una dintre fiicele dregătorului Ştefan Joldea, armaş la Cetatea Neamţului.
Dragostea şi frica de Dumnezeu le-a deprins de mică de la părinţii săi şi de la marii duhovnici ai mănăstirilor şi schiturilor nemţene din zonă, astfel încât s-a decis să îi urmeze toată viaţa Mântuitorului Hristos. Chiar dacă s-a căsătorit cu un tânăr evlavios, la insistenţele părinţilor, după ce aceştia au trecut la Domnul, s-a decis să se retragă la mănăstire. Astfel, Sfânta Teodora s-a retras la Mănăstirea Vărzăreşti din munţii Buzăului, iar soţul său a intrat în obştea Mănăstirii Poiana Mărului, devenind monahul Elefterie.
Dragostea de rugăciune şi viaţa evlavioasă a egumenei Paisia au ajutat-o şi pe sfântă să sporească duhovniceşte, făcându-se "tuturor pildă de ascultare, de lepădare de sine, de curăţie a vieţii, de slujire", după cum o descrie părintele Constantin Galeriu.
Numai că vremurile grele din acea perioadă au adus necazuri vieţuitoarelor mănăstirii, fiind o perioadă în care turcii prădau des ţara. De frica acestora, egumena mănăstirii, Paisia, a luat câteva maici, printre care şi pe Teodora, şi s-a refugiat în părţile de sud ale munţilor Vrancei.
După puţină vreme însă, egumena Paisia, înaintată în vârstă, obosită de atâtea nevoinţe şi necazuri, a fost chemată la Domnul, Cuvioasa Teodora nevoindu-se 10 ani în munţii Vrancei. După 10 ani însă, s-a îndreptat spre Munţii Neamţului, unde cu binecuvântarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria s-a retras în pustie. Se spune că Sfânta s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, apoi şi-a îndreptat paşii spre pădurile Sihlei, unde a dus o viaţă ascetică, asemenea Sfintei Maria Egipteanca.
Ascunsă între pereţii unei stânci, în chilia dăruită cu binecuvântare de un alt pustinc ce s-a retras în şi mai adâncul pădurii, Sfânta Teodora şi-a dedicat cu totul viaţa Mântuitorului, nevoindu-se aici timp de 20 de ani. Singurul care ştia de ea şi de nevoinţele sale era duhovnicul Pavel, cel care venea să o spovedească şi să o împărtăşească pe sfântă.
Hrănită de păsările cerului
Numai că, după un timp, ieroschimonahul Pavel de la Sihăstria a trecut la Domnul, nimeni altcineva nemaiştiind de cuvioasa din peştera de la Sihla, singurele ajutoare fiindu-i păsările cerului, care îi aduceau mâncare.
Păsările intrau pe fereastra trapezei de la mănăstire şi luau firimituri de pâine în cioc, apoi zburau spre munţii Sihlei. Văzând aceasta de mai multe ori, egumenul mănăstirii a trimis doi ucenici să urmărească păsările, să vadă unde duc mâncare. Aşa au ajuns în vârful muntelui, unde au descoperit-o pe Cuvioasa Teodora învăluită într-o lumină ca de foc, sfânta fiind în rugăciune. Cei doi ucenici s-au speriat când au văzut-o pe sfântă şi au strigat, însă Sfânta Teodora le-a vorbit şi i-a liniştit, rugându-i să îi arunce o haină, întrucât ale sale erau rupte după anii petrecuţi în metanii şi rugăciune.
Se spune că sfânta se ruga de 40 de zile la Dumnezeu să îi fie trimis un duhovnic la care să se spovedească şi căruia să îi mărturisească păcatele înainte de a trece la Domnul, Sfânta ştiind că în scurt timp va pleca spre Creatorul său.
Dorinţa sa a fost ca egumenul Sihăstriei să-i trimită, pentru a o spovedi şi împărtăşi, pe ieromonahul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie. Rugămintea i-a fost îndeplinită întocmai, iar după ce s-a împărtăşit, a trecut la cele veşnice. În viaţa sfintei este consemnat faptul că tot acolo, în peşteră, i s-a făcut şi slujba înmormântării.
Vestea despre viaţa aleasă pe care sfânta a dus-o şi nevoinţele trupeşti pe care le-a trăit nu au rămas fără ecou, în scurt timp numeroşi călugări şi mireni aflând despre marea isihastă a Carpaţilor şi venind la mormântul ei pentru a i se închina. Se spune că chiar şi fostul soţ al ei, ieroschimonahul Elefterie, a venit pentru a se încredinţa că este vorba despre fosta lui soţie.
Cinstitul trup al sfintei a rămas în peştera în care s-a nevoit până în 1830, când domnul Mihail Sturdza a aşezat moaştele într-o raclă frumoasă, de mare preţ, şi le-a depus în biserica Schitului Sihla spre închinare. Apoi, moaştele au fost aduse la Miclăuşeni, unde familia de boieri a zidit o biserică nouă, unde au stat până în 1965, când în timpul ocupaţiei ruseşti moaştele Sfintei Teodora au fost duse la Kiev, la Lavra Pecerska, unde Cuvioasa de la Sihla este venerată cu numele de "Sfânta Teodora din Carpaţi". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în mod solemn sfinţenia Sfintei Teodora în anul 1992, ziua de prăznuire fiind 7 august, la o zi după Sărbătoarea Schimbării la Faţă.
Învăluită de lumina Taborului
Sfânta Cuvioasă Teodora este unul dintre sfinţii români ce au ajuns la un înalt nivel de trăire duhovnicească, dovadă fiind lumina ce o învăluia în momentul în care se ruga. Părinţii Bisericii ne învaţă că unii oameni, datorită trăirii duhovniceşti înalte, ajung să se bucure încă din această viaţă de Lumina cea Necreată, cea descoperită pe muntele Tabor când a avut loc Schimbarea la Faţă a Mântuitorului.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut referire ieri în cuvântul de învăţătură la sărbătoarea Schimbării la Faţă la viaţa aleasă dusă de Sfânta Teodora şi la Lumina ce o învăluia atunci când era în rugăciune, lucru ce se întâmplă doar la sihaştrii îmbunătăţiţi. "Sfânta Teodora de la Sihla, care s-a nevoit în munţii Sihlei, încă din lumea aceasta a fost văzută în lumină când se ruga. În lumina Taborului. Ea a sfinţit prin rugăciunile ei munţii noştri, de la munţii Sihlei până la muntele Ceahlău, care este o replică a Sfântului munte Athos", a spus Preafericirea Sa în predica de ieri.
Peştera Sfintei Teodora
Pe când sfânta se afla odată la rugăciune, au năvălit turcii în munţi, iar ea, urmărită, a ajuns lângă o peşteră pe care Dumnezeu i-a deschis-o pentru a o ascunde de ochii păgânilor. Teodora a rămas în continuare aici, în peşteră, folosind ca masă şi aşternut piatra care se vede şi astăzi şi care, alături de peretele despicat, continuă să vorbească despre cât de minunat lucrează Dumnezeu în viaţa aleşilor Lui. Acest loc este cunoscut până astăzi sub numele de "Peştera Sfintei Teodora", arătând tot ca şi acum trei veacuri: o încăpere boltită, înlăuntrul unei stânci uriaşe. Tradiţia consemnează că Teodora ar fi trăit aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.

[Ekaterina]

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamtului. Aflata la mica distanta de manastirile Neamt, Secu si Sihastria, pestera sfintei Teodora atrage zilnici multime de credinciosi aprinsi de dorul rugaciunii si al vietii curate.
http://www.crestinortodox.ro/pelerin...la-120714.html

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamtului. Aflata la mica distanta de manastirile Neamt, Secu si Sihastria, pestera sfintei Teodora atrage zilnici multime de credinciosi aprinsi de dorul rugaciunii si al vietii curate.
http://www.crestinortodox.ro/pelerin...la-120714.html

Ce frumos,sper sa ajung si eu candva pe acolo :)

[Pascaru Manole]

În prealabil postat de Yasmina

Ce frumos,sper sa ajung si eu candva pe acolo :)

Acest cuvios a trăit pe vremea marelui împărat Constantin şi era de neam pers. El a fost povăţuit la credinţa creştinească de un oarecare creştin, Uar, şi lăsându-şi păgânătatea părintească şi rudeniile a mers la hotarele greceşti, în cetatea care se numea Nisibe şi, intrând intr-o mănăstire, a primit Sfântul Botez, s-a îmbrăcat în chipul monahicesc şi a petrecut în toată nevoinţa vieţii pustniceşti. Dar prin zavistia şi asupririle diavolului viclean, fiind urât de monahii ce erau acolo, a fugit şi a mers în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, în cetatea lui Teodosie, şi a urmat vieţii arhimandritului Nurvel, despre care se spune că 60 de ani n-a gustat fiertură şi dormea foarte puţin, neculcându-se, nici şezând, ci stând rezemat în toiagul său.

De acel arhimandrit s-a hirotonit diacon Cuviosul Dometie, iar când s-a înştiinţat că arhimandritul voieşte să-l silească şi la preoţie, s-a dus de acolo şi s-a suit într-un munte pustiu, unde vieţuia întru Dumnezeu, suferind arşiţa, frigul şi toate schimbările văzduhului.

Apoi, intrând într-o peşteră, petrecea acolo săvârşind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru că dădea tămăduiri celor ce veneau la dânsul şi îi aducea de la înşelăciunea idolească la credinţa în Hristos. Iar când a mers acolo Iulian, lepădatul de Dumnezeu, înştiinţându-se de cele ce făcea sfântul, a poruncit să-l omoare cu pietre. Şi ducându-se trimişii, au aflat pe sfântul părinte cu cei doi ucenici ai lui făcându-şi cântarea cuviincioasă a ceasului al treilea, şi, năvălind asupra lor, i-au omorât cu pietre.

Astfel şi-a săvârşit Cuviosul Dometie alergarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, împreună cu cei doi ucenici ai lui.

Pestera sf Teodora- Manastirea Sihla

De aici a baut apa Sf Teodora

[cristiboss56]

Sfântul Apostol Matia a fost ales în ceata celor doisprezece apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Mântuitorul. Biserica îl prăznuieşte în fiecare an, la 9 august. După ce a dus o viaţă de ucenic al lui Hristos, a fost ales prin tragere la sorţi în rândul apostolilor, în locul lui Iuda Iscarioteanul. A propovăduit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia sau Roma şi chiar în Etiopia, şi mai apoi a murit ca martir în anul 63.

• 

Dintre cei 70 de ucenici

Sfântul Apostol Matia a fost, la început, unul dintre cei 70 de apostoli. Născut în Betleem, cunoaşte de tânăr Scripturile şi înţelegerea Legii Vechi, sub povăţuirea Sfântului şi Dreptului Simeon, cel ce L-a primit pe Mântuitorul la Templu. Îndrumat tot de bătrânul Simeon, Sfântul Apostol Matia va învăţa să trăiască o viaţă dreaptă, urmând calea poruncilor lui Dumnezeu şi a faptelor bune. Astfel, după Botezul Domnului şi începutul propovăduirii Lui, Îl va urma pe Hristos, alături de alţi ucenici, şi va fi martor al lucrării Fiului lui Dumnezeu pe pământ, al Răstignirii şi al Învierii Lui. Conform Cărţii Faptelor Apostolilor, Matia a fost ales ca apostol în ceata celor doisprezece, în locul lui Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Hristos. Relatarea biblică ni-l prezintă pe Sfântul Apostol Petru rostind un cuvânt înaintea celor 120 de ucenici adunaţi la Ierusalim pentru a sărbători Cincizecimea, în care arată necesitatea stabilirii unui alt apostol în locul lui Iuda; scrie în continuare autorul Faptelor Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca: „şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care dintre aceştia doi l-ai ales să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; şi el s-a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli“. Această alegere a sa, precum şi responsabilitatea sa ca apostol sunt întărite de Domnul la Pogorârea Duhului Sfânt, când Sfântul Apostol Matia primeşte, la fel ca şi ceilalţi apostoli, harul dumnezeiesc. Martor al Învierii lui Hristos, chemat de Dumnezeu apostol şi trimis la propovăduire, Sfântul Apostol Matia rămâne în cugetul Bisericii ca având aceeaşi cinste şi autoritate ca şi ceilalţi unsprezece apostoli aleşi înaintea lui.

Apostol în Etiopia

După cum aflăm de la diverşi cercetători, Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia sau Roma. Acestea sunt doar câteva din posibilele locaţiile în care Sfântul Apostol a predicat. Câteva scrieri ale unor părinţi bisericeşti, cât şi unele documente apocrife (unul dintre ele poartă chiar numele „Evanghelia lui Matia“), ni-l prezintă, însă, pe Sfântul Apostol Matia ca propovăduitor al Evangheliei în pământurile Etiopiei, în regiunea numită Colchis. Sfântul Matia este recunoscut ca Apostolul Etiopiei. Ca propovăduitor al lui Hristos în Etiopia se pare că a avut de suferit numeroase chinuri şi prigoane din partea locuitorilor acelor ţinuturi, fiind târât pe pământ, bătut, strujit cu fiare pe coaste si ars cu foc pe dedesubt. Un vechi document relatează chiar că locuitorii Etiopiei erau foarte cruzi, „barbari şi canibali“. Deşi acelaşi document ne spune că Sfântul Apostol a fost omorât acolo, totuşi o altă sursă biografică ne informează că Apostolul s-a întors din Etiopia şi a vestit Evanghelia în Macedonia şi Iudeea.

Mare făcător de minuni

Ca şi ceilalţi apostoli, Sfântul Matia s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Aflându-se în Macedonia, păgânii elini i-au dat să bea o băutură otrăvitoare, care ducea la orbire. Bând din aceasta în numele lui Hristos nu a suferit nimic ci, mai mult, a vindecat pe alţi 250 de oameni care orbiseră din cauza acestei băuturi. Tot cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Apostol a reuşit să se facă nevăzut trei zile, timp în care prigonitorii săi l-au căutat în zadar, a ieşit din temniţa încuiată şi a deschis pământul ca să îi înghită pe cei care urmăreau să îi ia viaţa. De asemenea, în Iudeea, darul facerii de minuni s-a revărsat peste cei orbi, surzi, şchiopi şi leproşi, tuturor dându-le Sfântul vindecare. Cu harul lui Dumnezeu a adus la viaţă chiar pe mulţi adormiţi. După aceste minuni şi după cuvântul propovăduit de el, mulţi păgâni şi iudei au crezut în Evanghelie şi s-au botezat în numele lui Hristos, alcătuind, aşadar, mici comunităţi ce se adăugau Bisericii primare.

Moarte martirică şi ocrotitor al măcelarilor şi dulgherilor

Propovăduirea lui Hristos printre iudei nu putea să nu atragă asupra Apostolului atenţia şi mânia sinedriului iudaic. Astfel, din porunca arhiereului Anania - acelaşi arhiereu care a dat sentinţa ca Sfântul Apostol Iacov să fie aruncat de pe aripa Templului - Sfântul Apostol Matia este chemat la Templu pentru a răspunde la învinuirile care i se aduc. Acuzat de către iudei că nu respectă Legea şi Proorocii şi că propovăduieşte un prooroc fals, pe Iisus Nazarineanul, Sfântul Apostol Matia, cunoscând din copilărie prescripţiile legii iudaice, dar purtând şi harul Duhului Sfânt, le aduce dovezi din înseşi scrierile Vechiului Testament că Hristos este Mesia Cel proorocit de demult. Le vorbeşte şi despre unimea de fiinţă a Tatălui cu a Fiului, despre Întruparea, Răstignirea şi mai ales de Învierea lui Hristos. Învinuit de hulă împotriva lui Dumnezeu şi refuzând să nu Îl mai mărturisească pe Hristos, Sfântul Apostol Matia este bătut cu pietre, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în anul 63. I-a rugat pe cei care erau de faţă să îi pună în mormânt două pietre, pentru a-L slăvi pe Dumnezeu prin semnele muceniciei sale. La fel precum a făcut şi primul mucenic al Bisericii, Sfântul Arhidiacon Ştefan, Apostolul Matia nu a încetat nici în timpul uciderii sale să se roage lui Dumnezeu pentru el şi pentru chinuitorii lui. Mai mult, pentru ca această judecată şi ucidere nedreaptă să nu fie descoperită de administraţia romană aflată atunci la putere, iudeii i-au tăiat capul Sfântului cu o secure. Prin această moarte erau ucişi cei care se împotriveau cezarului, astfel încât moartea Sfântului Matia apărea ca o respectare a legii romane şi nu ca o nelegiuire a iudeilor. Tăierea capului cu securea explică de ce Sfântul Apostol Matia este considerat patronul măcelarilor şi al dulgherilor.

Moaştele Sfântului Apostol Matia

După o tradiţie, împărăteasa Elena a adus moaştele Sfântului Apostol Matia la Roma, în anul 324. O părticică din acestea a trimis-o în Trier, astăzi cel mai vechi oraş din Germania. Descoperite în secolul al XII-lea, în urma unor lucrări de restaurare a unei biserici, moaştele Sfântului au fost mutate în biserica abaţiei benedictine, care îşi va lua numele Sfântul Apostol Matia. Această abaţie este şi astăzi un mare centru de pelerinaj pentru Biserica Romano-Catolică. Cu toate acestea, alte documente atestă că moaştele sale se află în Georgia de astăzi, îngropate sub un castel, în aceeaşi regiune în care a suferit moarte pe cruce. Această afirmaţie poate fi verificată dacă ţinem cont de faptul că Etiopia, locul unde Apostolul a propovăduit cel mai intens, este identificată de unii cercetători cu estul Georgiei.

[tabitha]

Astazi l-am sarbatorit si pe Sfantul Herman de Alaska, canonizat in anul 1970 - primul sfant canonizat de catre Biserica Ortodoxa a Americii.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ka-119506.html

http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp...=1&FSID=102241

Fragment din Acatist:

Bucura-te, Parintele nostru Gherman, urmasul Apostolilor;
Bucura-te, cel care ai luminat pamantul american cu lumina adevaratei credinte;
Bucura-te, cel ce ai dobandit stravechea dragoste de pustie;
Bucura-te, cel ce ai fost salvat de la moarte de Maica Domnului;
Bucura-te, cel ce ai fost crescut din copilarie in pustia Sarovului;
Bucura-te, prea cinstita mladita a Valaamului;
Bucura-te, ca ai fost luminat de lumina Taborului;
Bucura-te, cel care ai luminat cu Hristos intunericul nordului;
Bucura-te, sfinte Parinte al nostru Gherman, preaslavit facator de minuni al Alaskai si al intregii Americi!

[Ekaterina]

Sfantul Maxim Marturisitorul a trait pe vremea raucredincio-sului imparat Constans, nepotul lui Iraclie, si era filosof desavarsit. Impodobindu-se cu intelepciunea, si lasand toate avutiile sale fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazand cum crestea eresul monotelitilor -adica al celor ce marturisesc o singura voie in Domnul nostru Iisus Hristos -, s-a aprins de dumnezeiasca ravna si s-a dus la Roma, unde a induplecat pe Sfantul Martin papa, ca sa adune un Sinod local si sa-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, impreuna cu incepatorul lui. Si a alcatuit Sfantul Maxim si carti impotriva acelui eres.

Imparatul, fiind instiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca in cetatea Constantinopolului si l-a pus inaintea judecatii sale. Iar sfantul a rusinat pe ereticii care se adunasera acolo, biruindu-i pe toti cu cuvantul adevarului. Dupa aceasta a fost izgonit in Tracia, taindu-i-se mana dreapta si limba. De acolo, impreuna cu doi ucenici ai sai, a fost trimis in partile Laziei, insa si acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut, cu minune dumnezeiasca, limba la loc, si a vorbit curat cat a trait.

Dupa acea chinuire fara omenie, l-au trimis in surghiun, fara purtare de grija. Apoi multe nevoi si necazuri rabdand pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus intr-o tara a scitilor, unde a mai petrecut trei luni incuiat intr-o temnita. Si venindu-i vremea si ceasul cel dorit, cu veselie si-a dat sufletul sau in mainile lui Hristos Dumnezeu (Viata Cuviosului Maxim Marturisitorul se gaseste la 21 ianuarie, in care zi se cinsteste moartea lui. Iar in aceasta zi, 13 august, savarsim pomenirea aducerii moastelor lui, dupa cum este aratat in Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dansul; insa in ce vreme, in zilele carui imparat si cum s-au adus, n-am aflat).
http://www.crestinortodox.ro/calenda...ata-35920.html

[Ekaterina]

Sfantul Tihon de Zadonsk s-a nascut in anul 1724 in Rusia, din parinti crestini. A primit la nastere numele de Timotei. Din cauza mortii tatalui sau, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde sustinerea materiala. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Sfantul Tihon spre crestere unui vizitiu.

A absolvit seminarul in anul 1754, intr-o vreme in care scolastica era la moda. Va fi profesor de retorica in seminar, din anul 1754 pana in 1758, anul cand intra in monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit si egumen al Manastirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile si din 1763 episcop de Voronej si Eletk pentru vreme de patru ani si jumatate.
http://www.crestinortodox.ro/calenda...sk-120766.html