![]() |
![]() |
|
#221
|
||||
|
||||
![]() ![]() Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuiesti intru Lumina Cea nepatrunsa, si esti Stralucirea Slavei Tatalui si Chipul Ipostasului Sau ! Pentru ca a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusa fata de neamul omenesc cel cazut, Te-ai micsorat, chip de rob luand, Te-ai smerit pe Sine, ascultator fiind chiar pana la moarte.Totusi, inainte de Cruce si de patima cea de buna voie, in mumtele Taborului, Te-ai schimbat la Fata, intru Slava Ta Dumnezeiasca, inaintea sfintilor Tai ucenici si Apostoli, ca atunci, cand Te vor vedea rastignit si dat mortii, sa priceapa ca patima este de buna voie si Dumnezeiasca.Invredniceste-ne si pe noi pe toti sa praznuim Preacurata Schimbare la Fata cu inima curata si cu minte neintinata sa urcam muntele Tau cel Sfant, in salasul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce praznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, impreuna cu Sfintii, Fata catre fata, sa vedem Slava Ta, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale si sa preaslavim Preasfant Numele Tau, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh acum si pururea si in vecii vecilor.Amin! ![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#222
|
||||
|
||||
![]() Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe cea dintâi româncă trecută în rândul sfinților, Sfânta Teodora de la Sihla. Datorită deosebitei evlavii pe care credincioșii români o au pentru sfântă, potecile din munții Sihlei sunt pline astăzi de pelerini ce au venit din toată țara pentru a se închina la stânca unde aceasta s-a nevoit. Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650, în vremea păstoririi Sfântului mitropolit Varlaam și a domniei lui Vasile Lupu, în satul Vânători Neamț, una dintre fiicele dregătorului Ștefan Joldea, armaș la Cetatea Neamțului. Dragostea și frica de Dumnezeu le-a deprins de mică de la părinții săi și de la marii duhovnici ai mănăstirilor și schiturilor nemțene din zonă, astfel încât s-a decis să îi urmeze toată viața Mântuitorului Hristos. Chiar dacă s-a căsătorit cu un tânăr evlavios, la insistențele părinților, după ce aceștia au trecut la Domnul, s-a decis să se retragă la mănăstire. Astfel, Sfânta Teodora s-a retras la Mănăstirea Vărzărești din munții Buzăului, iar soțul său a intrat în obștea Mănăstirii Poiana Mărului, devenind monahul Elefterie. Dragostea de rugăciune și viața evlavioasă a egumenei Paisia au ajutat-o și pe sfântă să sporească duhovnicește, făcându-se "tuturor pildă de ascultare, de lepădare de sine, de curăție a vieții, de slujire", după cum o descrie părintele Constantin Galeriu. Numai că vremurile grele din acea perioadă au adus necazuri viețuitoarelor mănăstirii, fiind o perioadă în care turcii prădau des țara. De frica acestora, egumena mănăstirii, Paisia, a luat câteva maici, printre care și pe Teodora, și s-a refugiat în părțile de sud ale munților Vrancei. După puțină vreme însă, egumena Paisia, înaintată în vârstă, obosită de atâtea nevoințe și necazuri, a fost chemată la Domnul, Cuvioasa Teodora nevoindu-se 10 ani în munții Vrancei. După 10 ani însă, s-a îndreptat spre Munții Neamțului, unde cu binecuvântarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria s-a retras în pustie. Se spune că Sfânta s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, apoi și-a îndreptat pașii spre pădurile Sihlei, unde a dus o viață ascetică, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Ascunsă între pereții unei stânci, în chilia dăruită cu binecuvântare de un alt pustinc ce s-a retras în și mai adâncul pădurii, Sfânta Teodora și-a dedicat cu totul viața Mântuitorului, nevoindu-se aici timp de 20 de ani. Singurul care știa de ea și de nevoințele sale era duhovnicul Pavel, cel care venea să o spovedească și să o împărtășească pe sfântă. Hrănită de păsările cerului Numai că, după un timp, ieroschimonahul Pavel de la Sihăstria a trecut la Domnul, nimeni altcineva nemaiștiind de cuvioasa din peștera de la Sihla, singurele ajutoare fiindu-i păsările cerului, care îi aduceau mâncare. Păsările intrau pe fereastra trapezei de la mănăstire și luau firimituri de pâine în cioc, apoi zburau spre munții Sihlei. Văzând aceasta de mai multe ori, egumenul mănăstirii a trimis doi ucenici să urmărească păsările, să vadă unde duc mâncare. Așa au ajuns în vârful muntelui, unde au descoperit-o pe Cuvioasa Teodora învăluită într-o lumină ca de foc, sfânta fiind în rugăciune. Cei doi ucenici s-au speriat când au văzut-o pe sfântă și au strigat, însă Sfânta Teodora le-a vorbit și i-a liniștit, rugându-i să îi arunce o haină, întrucât ale sale erau rupte după anii petrecuți în metanii și rugăciune. Se spune că sfânta se ruga de 40 de zile la Dumnezeu să îi fie trimis un duhovnic la care să se spovedească și căruia să îi mărturisească păcatele înainte de a trece la Domnul, Sfânta știind că în scurt timp va pleca spre Creatorul său. Dorința sa a fost ca egumenul Sihăstriei să-i trimită, pentru a o spovedi și împărtăși, pe ieromonahul Antonie și pe ierodiaconul Lavrentie. Rugămintea i-a fost îndeplinită întocmai, iar după ce s-a împărtășit, a trecut la cele veșnice. În viața sfintei este consemnat faptul că tot acolo, în peșteră, i s-a făcut și slujba înmormântării. Vestea despre viața aleasă pe care sfânta a dus-o și nevoințele trupești pe care le-a trăit nu au rămas fără ecou, în scurt timp numeroși călugări și mireni aflând despre marea isihastă a Carpaților și venind la mormântul ei pentru a i se închina. Se spune că chiar și fostul soț al ei, ieroschimonahul Elefterie, a venit pentru a se încredința că este vorba despre fosta lui soție. Cinstitul trup al sfintei a rămas în peștera în care s-a nevoit până în 1830, când domnul Mihail Sturdza a așezat moaștele într-o raclă frumoasă, de mare preț, și le-a depus în biserica Schitului Sihla spre închinare. Apoi, moaștele au fost aduse la Miclăușeni, unde familia de boieri a zidit o biserică nouă, unde au stat până în 1965, când în timpul ocupației rusești moaștele Sfintei Teodora au fost duse la Kiev, la Lavra Pecerska, unde Cuvioasa de la Sihla este venerată cu numele de "Sfânta Teodora din Carpați". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în mod solemn sfințenia Sfintei Teodora în anul 1992, ziua de prăznuire fiind 7 august, la o zi după Sărbătoarea Schimbării la Față. Învăluită de lumina Taborului Sfânta Cuvioasă Teodora este unul dintre sfinții români ce au ajuns la un înalt nivel de trăire duhovnicească, dovadă fiind lumina ce o învăluia în momentul în care se ruga. Părinții Bisericii ne învață că unii oameni, datorită trăirii duhovnicești înalte, ajung să se bucure încă din această viață de Lumina cea Necreată, cea descoperită pe muntele Tabor când a avut loc Schimbarea la Față a Mântuitorului. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut referire ieri în cuvântul de învățătură la sărbătoarea Schimbării la Față la viața aleasă dusă de Sfânta Teodora și la Lumina ce o învăluia atunci când era în rugăciune, lucru ce se întâmplă doar la sihaștrii îmbunătățiți. "Sfânta Teodora de la Sihla, care s-a nevoit în munții Sihlei, încă din lumea aceasta a fost văzută în lumină când se ruga. În lumina Taborului. Ea a sfințit prin rugăciunile ei munții noștri, de la munții Sihlei până la muntele Ceahlău, care este o replică a Sfântului munte Athos", a spus Preafericirea Sa în predica de ieri. Peștera Sfintei Teodora Pe când sfânta se afla odată la rugăciune, au năvălit turcii în munți, iar ea, urmărită, a ajuns lângă o peșteră pe care Dumnezeu i-a deschis-o pentru a o ascunde de ochii păgânilor. Teodora a rămas în continuare aici, în peșteră, folosind ca masă și așternut piatra care se vede și astăzi și care, alături de peretele despicat, continuă să vorbească despre cât de minunat lucrează Dumnezeu în viața aleșilor Lui. Acest loc este cunoscut până astăzi sub numele de "Peștera Sfintei Teodora", arătând tot ca și acum trei veacuri: o încăpere boltită, înlăuntrul unei stânci uriașe. Tradiția consemnează că Teodora ar fi trăit aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#223
|
||||
|
||||
![]()
Pestera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamtului. Aflata la mica distanta de manastirile Neamt, Secu si Sihastria, pestera sfintei Teodora atrage zilnici multime de credinciosi aprinsi de dorul rugaciunii si al vietii curate.
http://www.crestinortodox.ro/pelerin...la-120714.html ![]() |
#224
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#225
|
|||
|
|||
![]()
Acest cuvios a trăit pe vremea marelui împărat Constantin și era de neam pers. El a fost povățuit la credința creștinească de un oarecare creștin, Uar, și lăsându-și păgânătatea părintească și rudeniile a mers la hotarele grecești, în cetatea care se numea Nisibe și, intrând intr-o mănăstire, a primit Sfântul Botez, s-a îmbrăcat în chipul monahicesc și a petrecut în toată nevoința vieții pustnicești. Dar prin zavistia și asupririle diavolului viclean, fiind urât de monahii ce erau acolo, a fugit și a mers în mănăstirea Sfinților Mucenici Serghie și Vah, în cetatea lui Teodosie, și a urmat vieții arhimandritului Nurvel, despre care se spune că 60 de ani n-a gustat fiertură și dormea foarte puțin, neculcându-se, nici șezând, ci stând rezemat în toiagul său.
De acel arhimandrit s-a hirotonit diacon Cuviosul Dometie, iar când s-a înștiințat că arhimandritul voiește să-l silească și la preoție, s-a dus de acolo și s-a suit într-un munte pustiu, unde viețuia întru Dumnezeu, suferind arșița, frigul și toate schimbările văzduhului. Apoi, intrând într-o peșteră, petrecea acolo săvârșind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru că dădea tămăduiri celor ce veneau la dânsul și îi aducea de la înșelăciunea idolească la credința în Hristos. Iar când a mers acolo Iulian, lepădatul de Dumnezeu, înștiințându-se de cele ce făcea sfântul, a poruncit să-l omoare cu pietre. Și ducându-se trimișii, au aflat pe sfântul părinte cu cei doi ucenici ai lui făcându-și cântarea cuviincioasă a ceasului al treilea, și, năvălind asupra lor, i-au omorât cu pietre. Astfel și-a săvârșit Cuviosul Dometie alergarea vieții sale celei plăcute lui Dumnezeu, împreună cu cei doi ucenici ai lui. |
#226
|
|||
|
|||
![]()
Pestera sf Teodora- Manastirea Sihla
![]() ![]() ![]() ![]() |
#227
|
||||
|
||||
![]()
Sfântul Apostol Matia a fost ales în ceata celor doisprezece apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Mântuitorul. Biserica îl prăznuiește în fiecare an, la 9 august. După ce a dus o viață de ucenic al lui Hristos, a fost ales prin tragere la sorți în rândul apostolilor, în locul lui Iuda Iscarioteanul. A propovăduit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia sau Roma și chiar în Etiopia, și mai apoi a murit ca martir în anul 63.
Dintre cei 70 de ucenici Sfântul Apostol Matia a fost, la început, unul dintre cei 70 de apostoli. Născut în Betleem, cunoaște de tânăr Scripturile și înțelegerea Legii Vechi, sub povățuirea Sfântului și Dreptului Simeon, cel ce L-a primit pe Mântuitorul la Templu. Îndrumat tot de bătrânul Simeon, Sfântul Apostol Matia va învăța să trăiască o viață dreaptă, urmând calea poruncilor lui Dumnezeu și a faptelor bune. Astfel, după Botezul Domnului și începutul propovăduirii Lui, Îl va urma pe Hristos, alături de alți ucenici, și va fi martor al lucrării Fiului lui Dumnezeu pe pământ, al Răstignirii și al Învierii Lui. Conform Cărții Faptelor Apostolilor, Matia a fost ales ca apostol în ceata celor doisprezece, în locul lui Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Hristos. Relatarea biblică ni-l prezintă pe Sfântul Apostol Petru rostind un cuvânt înaintea celor 120 de ucenici adunați la Ierusalim pentru a sărbători Cincizecimea, în care arată necesitatea stabilirii unui alt apostol în locul lui Iuda; scrie în continuare autorul Faptelor Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca: „și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia. Și, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care dintre aceștia doi l-ai ales să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui. Și au tras la sorți; și sorțul a căzut pe Matia; și el s-a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli“. Această alegere a sa, precum și responsabilitatea sa ca apostol sunt întărite de Domnul la Pogorârea Duhului Sfânt, când Sfântul Apostol Matia primește, la fel ca și ceilalți apostoli, harul dumnezeiesc. Martor al Învierii lui Hristos, chemat de Dumnezeu apostol și trimis la propovăduire, Sfântul Apostol Matia rămâne în cugetul Bisericii ca având aceeași cinste și autoritate ca și ceilalți unsprezece apostoli aleși înaintea lui. Apostol în Etiopia După cum aflăm de la diverși cercetători, Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia sau Roma. Acestea sunt doar câteva din posibilele locațiile în care Sfântul Apostol a predicat. Câteva scrieri ale unor părinți bisericești, cât și unele documente apocrife (unul dintre ele poartă chiar numele „Evanghelia lui Matia“), ni-l prezintă, însă, pe Sfântul Apostol Matia ca propovăduitor al Evangheliei în pământurile Etiopiei, în regiunea numită Colchis. Sfântul Matia este recunoscut ca Apostolul Etiopiei. Ca propovăduitor al lui Hristos în Etiopia se pare că a avut de suferit numeroase chinuri și prigoane din partea locuitorilor acelor ținuturi, fiind târât pe pământ, bătut, strujit cu fiare pe coaste si ars cu foc pe dedesubt. Un vechi document relatează chiar că locuitorii Etiopiei erau foarte cruzi, „barbari și canibali“. Deși același document ne spune că Sfântul Apostol a fost omorât acolo, totuși o altă sursă biografică ne informează că Apostolul s-a întors din Etiopia și a vestit Evanghelia în Macedonia și Iudeea. Mare făcător de minuni Ca și ceilalți apostoli, Sfântul Matia s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Aflându-se în Macedonia, păgânii elini i-au dat să bea o băutură otrăvitoare, care ducea la orbire. Bând din aceasta în numele lui Hristos nu a suferit nimic ci, mai mult, a vindecat pe alți 250 de oameni care orbiseră din cauza acestei băuturi. Tot cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Apostol a reușit să se facă nevăzut trei zile, timp în care prigonitorii săi l-au căutat în zadar, a ieșit din temnița încuiată și a deschis pământul ca să îi înghită pe cei care urmăreau să îi ia viața. De asemenea, în Iudeea, darul facerii de minuni s-a revărsat peste cei orbi, surzi, șchiopi și leproși, tuturor dându-le Sfântul vindecare. Cu harul lui Dumnezeu a adus la viață chiar pe mulți adormiți. După aceste minuni și după cuvântul propovăduit de el, mulți păgâni și iudei au crezut în Evanghelie și s-au botezat în numele lui Hristos, alcătuind, așadar, mici comunități ce se adăugau Bisericii primare. Moarte martirică și ocrotitor al măcelarilor și dulgherilor Propovăduirea lui Hristos printre iudei nu putea să nu atragă asupra Apostolului atenția și mânia sinedriului iudaic. Astfel, din porunca arhiereului Anania - același arhiereu care a dat sentința ca Sfântul Apostol Iacov să fie aruncat de pe aripa Templului - Sfântul Apostol Matia este chemat la Templu pentru a răspunde la învinuirile care i se aduc. Acuzat de către iudei că nu respectă Legea și Proorocii și că propovăduiește un prooroc fals, pe Iisus Nazarineanul, Sfântul Apostol Matia, cunoscând din copilărie prescripțiile legii iudaice, dar purtând și harul Duhului Sfânt, le aduce dovezi din înseși scrierile Vechiului Testament că Hristos este Mesia Cel proorocit de demult. Le vorbește și despre unimea de ființă a Tatălui cu a Fiului, despre Întruparea, Răstignirea și mai ales de Învierea lui Hristos. Învinuit de hulă împotriva lui Dumnezeu și refuzând să nu Îl mai mărturisească pe Hristos, Sfântul Apostol Matia este bătut cu pietre, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în anul 63. I-a rugat pe cei care erau de față să îi pună în mormânt două pietre, pentru a-L slăvi pe Dumnezeu prin semnele muceniciei sale. La fel precum a făcut și primul mucenic al Bisericii, Sfântul Arhidiacon Ștefan, Apostolul Matia nu a încetat nici în timpul uciderii sale să se roage lui Dumnezeu pentru el și pentru chinuitorii lui. Mai mult, pentru ca această judecată și ucidere nedreaptă să nu fie descoperită de administrația romană aflată atunci la putere, iudeii i-au tăiat capul Sfântului cu o secure. Prin această moarte erau uciși cei care se împotriveau cezarului, astfel încât moartea Sfântului Matia apărea ca o respectare a legii romane și nu ca o nelegiuire a iudeilor. Tăierea capului cu securea explică de ce Sfântul Apostol Matia este considerat patronul măcelarilor și al dulgherilor. Moaștele Sfântului Apostol Matia După o tradiție, împărăteasa Elena a adus moaștele Sfântului Apostol Matia la Roma, în anul 324. O părticică din acestea a trimis-o în Trier, astăzi cel mai vechi oraș din Germania. Descoperite în secolul al XII-lea, în urma unor lucrări de restaurare a unei biserici, moaștele Sfântului au fost mutate în biserica abației benedictine, care își va lua numele Sfântul Apostol Matia. Această abație este și astăzi un mare centru de pelerinaj pentru Biserica Romano-Catolică. Cu toate acestea, alte documente atestă că moaștele sale se află în Georgia de astăzi, îngropate sub un castel, în aceeași regiune în care a suferit moarte pe cruce. Această afirmație poate fi verificată dacă ținem cont de faptul că Etiopia, locul unde Apostolul a propovăduit cel mai intens, este identificată de unii cercetători cu estul Georgiei.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#228
|
||||
|
||||
![]()
Astazi l-am sarbatorit si pe Sfantul Herman de Alaska, canonizat in anul 1970 - primul sfant canonizat de catre Biserica Ortodoxa a Americii.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ka-119506.html http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp...=1&FSID=102241 Fragment din Acatist: Bucura-te, Parintele nostru Gherman, urmasul Apostolilor; Bucura-te, cel care ai luminat pamantul american cu lumina adevaratei credinte; Bucura-te, cel ce ai dobandit stravechea dragoste de pustie; Bucura-te, cel ce ai fost salvat de la moarte de Maica Domnului; Bucura-te, cel ce ai fost crescut din copilarie in pustia Sarovului; Bucura-te, prea cinstita mladita a Valaamului; Bucura-te, ca ai fost luminat de lumina Taborului; Bucura-te, cel care ai luminat cu Hristos intunericul nordului; Bucura-te, sfinte Parinte al nostru Gherman, preaslavit facator de minuni al Alaskai si al intregii Americi! |
#229
|
||||
|
||||
![]()
Sfantul Maxim Marturisitorul a trait pe vremea raucredincio-sului imparat Constans, nepotul lui Iraclie, si era filosof desavarsit. Impodobindu-se cu intelepciunea, si lasand toate avutiile sale fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazand cum crestea eresul monotelitilor -adica al celor ce marturisesc o singura voie in Domnul nostru Iisus Hristos -, s-a aprins de dumnezeiasca ravna si s-a dus la Roma, unde a induplecat pe Sfantul Martin papa, ca sa adune un Sinod local si sa-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, impreuna cu incepatorul lui. Si a alcatuit Sfantul Maxim si carti impotriva acelui eres.
Imparatul, fiind instiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca in cetatea Constantinopolului si l-a pus inaintea judecatii sale. Iar sfantul a rusinat pe ereticii care se adunasera acolo, biruindu-i pe toti cu cuvantul adevarului. Dupa aceasta a fost izgonit in Tracia, taindu-i-se mana dreapta si limba. De acolo, impreuna cu doi ucenici ai sai, a fost trimis in partile Laziei, insa si acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut, cu minune dumnezeiasca, limba la loc, si a vorbit curat cat a trait. Dupa acea chinuire fara omenie, l-au trimis in surghiun, fara purtare de grija. Apoi multe nevoi si necazuri rabdand pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus intr-o tara a scitilor, unde a mai petrecut trei luni incuiat intr-o temnita. Si venindu-i vremea si ceasul cel dorit, cu veselie si-a dat sufletul sau in mainile lui Hristos Dumnezeu (Viata Cuviosului Maxim Marturisitorul se gaseste la 21 ianuarie, in care zi se cinsteste moartea lui. Iar in aceasta zi, 13 august, savarsim pomenirea aducerii moastelor lui, dupa cum este aratat in Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dansul; insa in ce vreme, in zilele carui imparat si cum s-au adus, n-am aflat). http://www.crestinortodox.ro/calenda...ata-35920.html ![]() |
#230
|
||||
|
||||
![]()
Sfantul Tihon de Zadonsk s-a nascut in anul 1724 in Rusia, din parinti crestini. A primit la nastere numele de Timotei. Din cauza mortii tatalui sau, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde sustinerea materiala. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Sfantul Tihon spre crestere unui vizitiu.
A absolvit seminarul in anul 1754, intr-o vreme in care scolastica era la moda. Va fi profesor de retorica in seminar, din anul 1754 pana in 1758, anul cand intra in monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit si egumen al Manastirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile si din 1763 episcop de Voronej si Eletk pentru vreme de patru ani si jumatate. http://www.crestinortodox.ro/calenda...sk-120766.html |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Vecernia zilei + | cristiboss56 | Despre Vecernie | 15 | 01.02.2016 21:26:36 |
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. | voxdei55 | Generalitati | 8 | 04.12.2010 22:48:51 |
Versetul zilei | Daniela-Iulia | Din Noul Testament | 1 | 13.05.2009 09:22:30 |
Informatia zilei | silverstar | Stiri, actualitati, anunturi | 4 | 24.04.2009 08:30:11 |
|