Un exercitiu de imaginatie

[Mihnea Dragomir]

Mie mi-ar fi plăcut să-i cunosc pe cei trei crai de la Răsărit (regi, magi, prinţi sau ce-or fi fost). Azi, cu atâtea şi atâtea informaţii, e uşor să fii credincios. Dar ei, ca să ajungă să străbată mii de kilometri numai fiindcă calculele le-au arătat o stea ce nu avea ce să caute pe firmament, în plus informându-se ce ar putea semnifica acest eveniment astronomic, asta arată o adevărată deschidere spre credinţă a unor obişnuiţi ai riglei, compasului şi observaţiilor ştiinţifice.

Eu, dimpotrivă, aş semăna mai mult cu un personaj (al lui Marin Preda, parcă). Eu, dacă aş vedea o girafă, aş spune "aşa ceva nu există". Cu atât mai mult, dacă aş vedea o stea minunată, aş spune că precis am greşit calculul.

Însă lucrul chiar mai tulburător despre cei trei crai nu e că au plecat în această lungă călătorie. Aş fi vrut să văd figurile lor când L-au văzut scâncind pe Împăratul Împăraţilor într-un staul amenajat într-o peşteră, încălzit de măgar şi bou, păzit de un tâmplar din mediul rural care nu a reuşit să găsească o cameră de hotel în Betleem pentru familia lui. Mă tem că, în locul oricăruia dintre cei trei crai, aş fi spus: "ce Arhiereu, dom'le, unde Profet şi care Rege ? Ăsta micu ??? Am luat plasă ! Ne-au manipulat ! Hai, camarazi nobili, luaţi-vă darurile înapoi şi să mergem la căşile noastre!