Incertitudine si libertate

[Tomita]

Parerea mea este ca libertatea nu vine din incertitudine. Libertatea este posibilitatea de a alege cu sau mai putina incertitudine.
Alegi calugaria cand nu mai ai incertitudini si stii ca aceasta este calea mai potrivita pentru tine. Ca mai sunt ispite este altceva.
Spui ca crestinismul este o religie a incertitudinii atunci cand nu stii daca esti crestin.

[glykys]

Textul lui Steinhardt e plin de paradoxuri, dar daca ii intelegi optica si privesti lucrurile din perspectiva sa, totul are logica si sens.

Mantuirea ramane o incertitudine pana in clipa mortii, in sensul ca nimeni nu poate afirma, din timpul vietii, ca este deja mantuit, oricate fapte bune si oricata credinta ar avea. Mantuirea se poate castiga, dar se si poate pierde intr-o clipa (a se vedea ultra-cunoscutele exemple ale lui Iuda si ale talharului de pe cruce).

Privind lucrurile din perspectiva sa, cu adevarat crestinismul e o religie a incertitudinii, daca definesti credinta in opozitie cu evidenta dovedita. Incertitudinea, desi are o valoare peiorativa in limba romana, este exact opusul certitudinii, al evidentei dovedite, care te constrange sa o accepti. In lumile antice, cea mai mare dovada a existentei unui lucru se considera faptul de a fi vazut, iar mai apoi faptul de a fi auzit. Credinta ca un lucru exista era net inferioara in acest sistem. Or crestinismul vine si schimba schema aceasta de gandire. Se spune in Evanghelii ca mai fericiti sunt cei care nu au vazut si au crezut. Pentru ca deja, daca vezi, daca ai siguranta unui lucru, inseamna ca nu mai ai o credinta, ci ai o certitudine dovedita.

[iustin10]

Cel mai interesant este sa ai o anumita neputinta si sa iti pui increderea in Dumnezeu.
Cu adevarat este cea mai mare aventura.
Nimic nu iti da sorti de izbinda , toate lucrurile sunt impotriva ta ,si ,cu toate acestea ,nu cazi. Ba mai mult,inaintezi ,si situatia pare a se intoarce in favoarea ta .
Pentru ca atunci esti cel mai constient ca nu ai nici o valoare,ca singur nu reprezinti nimic ,si lasi toata nebunia cererii tale ,in seama lui Dumenzeu. Si El ,incet incet se arata.Intai nu te lasa sa cazi,apoi incep sa se intample rasturnari uimitoare,incepi sa ai incredere ,si si mai mult te agati de Dumnezeu. Incepi sa multumesti fierbinte pentru cele primite, si sa nu iti mai faci griji ,ci sa cauti doar ce este placut lui Dumnezeu.

Liberatea vine apoi ca rezultat ,cand scapi de robia grijiilor,si a increderii prea mari in solutile proprii,si lasi fiecare aspiratie a ta in seama lui Dumnezeu.
Nu mai ai scopuri imediate,materiale, ci singurul scop este ca sa descoperi lumea prin credinta.

În prealabil postat de iustin10

ci singurul scop este ca sa descoperi lumea prin credinta.

Iata o afirmatie foarte frumoasa! Cu adevarat extraordinara.

Cand a incheiat Crima si pedeapsa, Dostoievski spunea ca renasterea lui Raskolnikov (prin descoperirea iubirii) este deja o alta poveste... Pe care Dostoievski nu a mai scris-o.
A incercat insa Tolstoi, in "Invierea"...

A descoperi lumea prin credinta... Ce cuvant extraordinar! (pentru ca sugereaza o taina mare...)

Si ma intreb: oare cum e sa te descoperi pe tine prin credinta... (Cat despre a-L descoperi pe Dumnezeu prin credinta, ma opresc sa mai zic.)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

A descoperi lumea prin credinta... Ce cuvant extraordinar! (pentru ca sugereaza o taina mare...)

Si ma intreb: oare cum e sa te descoperi pe tine prin credinta... (Cat despre a-L descoperi pe Dumnezeu prin credinta, ma opresc sa mai zic.)

Sa iesim din noi, sa ne privim nepartinitor si necrutator din afara, sa risipim ceata din jur, sa ne privim nediscriminatoriu, sa parasim lumea fantomatica a egocentrismului spre a intra in realitate si in atat de elogiatul realism.

Nu-i nevoie sa invatam realismul.El sta la baza propovaduirii lui HRISTOS.

CRESTINATATEA, iata realismul!

Sti cine a spus asta ?

În prealabil postat de cristiboss56

Sa iesim din noi, sa ne privim nepartinitor si necrutator din afara, sa risipim ceata din jur, sa ne privim nediscriminatoriu, sa parasim lumea fantomatica a egocentrismului spre a intra in realitate si in atat de elogiatul realism.

Nu-i nevoie sa invatam realismul.El sta la baza propovaduirii lui HRISTOS.

CRESTINATATEA, iata realismul!

Sti cine a spus asta ?

Nu stiu, Cristian. Dar e un cuvant, nu gluma, intr-adevar!
Imi pare totusi ca tebuie, trebuie sa-l invatam. Sa il re-invatam, caci l-am pierdut in ani de utopii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu stiu, Cristian. Dar e un cuvant, nu gluma, intr-adevar!
Imi pare totusi ca tebuie, trebuie sa-l invatam. Sa il re-invatam, caci l-am pierdut in ani de utopii.

Nicolae Steinhardt !Poti citi mai mult aici :
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...i-b1-p1635.htm

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

Si ma intreb: oare cum e sa te descoperi pe tine prin credinta...

Vorba lu Nichita St. : "Eu. Care eu? "

În prealabil postat de iustin10

Vorba lu Nichita St. : "Eu. Care eu? "

Probabil era beat crita, ca de obicei. De nu mai stia de el...

.......:))