"Adevarata stiinta duce la credinta"

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de laurastifter

Îmi cer iertare dacă mesajul meu a fost nepoliticos sau v-a tulburat starea sufletească. Nu pot tăcea... din respect faţă de străbunicul meu mort la canal doar pentru că aparţinea unei categorii sociale indezirabile pentru ideologia ateist-comunistă. Nu pot tăcea, de asemenea, din respect faţă de bunicul meu, care a fost anchetat de către Securitate doar pentru această simplă afirmaţie, rostită între prieteni: "dacă ar începe acum un război între ruşi şi americani, ar câştiga americanii". Mă simt datoare să scriu acestea şi pentru că rudele din patea tatălui meu au fost prigonite doar pentru "vina" de a fi fost... de origine germană. Nu în ultimul rând, cred că noi, tinerii creştini, avem datoria de a reacţiona împotriva comunismului de câte ori avem prilejul, din dragoste şi recunoştinţă faţă de zecile de mii de martiri ai lui Hristos care, cu preţul vieţii lor, s-au opus acestei ideologii criminale.

Dumnezeu să fie cu dvs!

Nu ai pentru ce sa-ti ceri iertare. Iti smit durerea si cred eu ca te inteleg mai bine decat las sa se descopere in aparenta. Rugamintea mea este sa incerci sa te rupi de "tragedie", cu atat mai mult daca a avut loc in familie. Comunismul a fost "parfum", fata de ceea ce traim acum. Schimbarile care au loc in sufletele acestei generatii ca si a celor ce (nadajduiesc ca) vor urma, au o directie unica: risipirea, caderea, deznadejdea. Cei care au fost in inchisorile comuniste, dupa niste ani au inteles ESENTIALUL. "Binecuvantata fii, inchisoare"... Citeste fara ura si fara partinire ceea ce ne-a ramas de la cei care au devenit sfinti. Sunt unii care au avut sansa sa iese din inchisoare, fara nici un fel de compromis, dar au inteles ca abandonand inchisoarea, il abandonau pe Hristos. Acei sfinti sunt acum grabnic ajutatori noua, cei pacatosi care avem la indemana toate slabiciunile lumii si pe majoritatea dintre ele, chiar le si traim. Noi poate inca mai suntem constienti ca sunt patimi, dar copiii nostri le vor lua ca si firesti, ca doar o viata avem ce merita traita din plin. In plus, toate proopocirile legate de comunism, sustin aceleasi lucru": nu de "balaurul" de la rasarit trebuie sa ne temem, fiindca acela nu ne poate lua sufletul, ci de cel care ne ofera totul cu zambetul pe buse, dar ne transfera identitatea in catastiful lumii intunecate...

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

Adică să o cenzureze ...

Nicidecum, ci sa o protejeze, sa ii asigure independenta filozofica si teologica.

[Eugen7]

În prealabil postat de Demetrius

Vrei să fii amabil să clarifici ce e aia desit?
Întreb deoarece dacă ai vrut să apui deist și nu ai corectat greșeala(deși aveai timp) atunci te contrazici în termeni.

Prezint scuze pentru exprimarea echivoca.

Desimul nu are ce cauta la ateism dar nici credinta (cognitie a divnitatii) nu se poate numi. Ce Dumnezeu este acela lipsit de pronie? Ce utilitate existentiala poate avea un asemnea Dumnezeu lipsit de pronie?

Graba strica treaba....

Doamne ajuta.

[Dumitru73]

În prealabil postat de bluester

...acea concluzie este formata din presupuneri si speculatii.
Scrie intr-o enciclopedie/manual de fizica aceasta "concluzie" ? NU.
Cine a ajuns la aceasta "concluzie" ? raspuns : un ateu(sau mai multi).

Dar,se pare ca vorbesc cu peretii...

poate ... doar că pereţii mei au mai.multe urechi decât ai tăi...

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta este exact ca şi când aţi spune "creştinismul este o concluzie, nu o ipoteză". Sau "socialismul este o concluzie, nu o ipoteză".

În realitate, (ne)credinţa, ca şi orientarea politică (spre stânga sau spre dreapta) sunt opţiuni fundamentale. Ele pot influenţa concluziile, nu concluziile pe ele. De aceea, ideea de "autonomie a ştiinţei" este la fel de nefondată ca ideea de "autonomie a artei". Spre exemplu, după 20 de ani de studiu al albinelor, cercetătorul de dreapta va trage concluzia că există ierarhie, iar cercetătorul de stânga că există comunitate. Exact aceleaşi date sunt văzute cu alţi ochi de unul şi de altul, tot aşa cum ortodocşii, catolicii, protestanţii ori ateii trag concluzii cu totul diferite citind exact aceeaşi Biblie.

ai dreptate, în parte.
dar ştiinţa este adaptabila. religia nu.
dar pe religie nu deranjează felul în care ştiinţa defineşte organizarea stilului de albine.
ci, de exemplu, dacă vă găsi viaţa în altă parte decât Pământul.
aşa cum vă deranjat când a descoperit că pământul este rotund ...

[Dumitru73]

În prealabil postat de laurastifter

Excepţional! :)

şi calul, dacă ar gândi, ar spune "exceptional" admirand orizontul.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

Nicidecum, ci sa o protejeze, sa ii asigure independenta filozofica si teologica.

cum ar putea să o protejeze şi să-i asigure independenţa?

[grigoras gherase]

În prealabil postat de laurastifter

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!

Minunat acest expozeu,drept pentru care,frate,iti multumesc si ma rog pentru sporirea harului tau.
As dori sa completez ce le spuse de tine,ca,Dumnezeu ne-a dat stiinta pentru al cunoaste mai in detaliu ,prin "intelegerea lucrurilor mainilor sale"cum spune si psalmistul.Prin urmare stiinta este luminarea mintii si nu intunecarea ei!O pleiada de oameni,de-a lungul existentei fiintei umane pe acest pamant,au incercat sa ne deturneze de la menirea noastra,folosind stiinta ca pe o bata impotriva lui Dumnezeu.La tot pasul auzi sau citesti acest slogan:oamenii de stiinta au demonstrat ca,Iisus nu a inviat,ca Biblia a fost scrisa de...,ca...Acesti oameni,care argumenteaza cu argumentele neargumentate de catre "oameni de stiinta"sunt fratii nostri,tot timpul nedispusi in a introspecta ei singuri,intelesul cuvantului Evangheliei!Sunt aceiasi frati ai nostri care azi,in loc a judeca miezul situatiei actuale din Romania cu propria lor judecata,fug pe posturile de televiziune sa vada si sa auda ce spun"oamenii de stiinta" de acolo,iau de bun ce aud si apoi te combat pe tine.Scriam intr-o alta postare despre comoditate,si spun si acum ca aceasta nu are nimic deaface cu indemnul lui Pavel la studiu, la cercetare pentru intelegerea cailor Domnului.Comoditatea ne ucide,mai intai,sufletul,apoi ne ucide si fizic,prin nepasarea fata de El si de semenii nostri,prin nepasarea fata de noi insine!In zilele noastre,comoditate este elementul principal prin care tatal minciunii ne desparte de Dumnezeu.Dealtfel,Domnul Iisus ne indeamna tot timpul la veghere!Vegherea este cea care ne pazeste de cadere,de pierderea mantuirii! Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem tot timpul treji!

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

cum ar putea să o protejeze şi să-i asigure independenţa?

Consider elocvent din punct de vedere teologic ortodox
a) pentru protectia stiintei
- sa fie teologi buni cunoscatori ai paradigmei stiintifice actuale (dupa modelul patristic) asa cum se contureaza in prezent curentul neopatristic.
- sa faca diferenta intre stiinta (ce poate explica exclusiv doar modul in care functioneaza universul) si filozofia materialista (care da un sens ateist acestui mod de functionare al universului)
- sa "trambiteze" (sa faca opinia publica constienta) ca intre stiinta si teologia ortodoxa nu poate exista conflict, sau opozite intrucat domeniile sunt diferite. Stiinta ne ajuta sa slavim pe Dumnezeu (Creator si Proniator) marturisind: "Doamne TU toate cu intelepciune le-ai facut", evident daca descoperirilor stiintifice li se ofera un sens exitential ortodox.
Stiinta este ca vinul. Folosit cu masura este benefic pentru om (cognitie)... insa folosit necumpatat este daunator.

b) pentru pastrarea independentei (filozofice, inclusiv teologice) a stiintei
- sa interzica (prin autoritati elceziale competente) clericilor care nu au studii stiintifice adecvate sa denigreze stiinta.
- sa explice inechiovc oamenilor (inclusiv la nivel Sinodal) ca omul nu trebuie sa aleaga intre stiinta si Sfanta Biserica (Sfintele Taine, invatatura Sfintilor Parinti).
- sa atraga adecvat atentia oamenilor de stiinta ca orice afiramtie a dansilor in domeniul teologic ortodox este ridicolca, ilara, hazardata daca nu au cunostinte, traire si studiu adecvat (dupa modelul patristic, filocalic).
- sa se implice activ in disputele cu filozfia materialista ce incearca sa acapareze stiinta. Este trist dar adevarat ca se constanta o ingradire (amputare) intelectuala a oamenilor credinciosi ortodocsi (si nu numai) din partea adeptilor filozofiei materialiste ateiste. Nu fac aceste afiramtii "gratuit"... am date concrete.

Doamena ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

În prealabil postat de laurastifter

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!

Subscriu asertiunii tale pertinente draga laurastifter.

Doresc sa preciez in ceea ce priveste teologia (in primul rand cea academica dar nu exclusiv) ca ereziile apar doar in lipsa corelarii adecvate intre teologie, teopraxie si teognosie... (evident: patristice, filocalice, ortodoxe).

Astfel consdier pertinenta imaginea unui scaunel cu trei pricoare, in care picioarele sunt cele trei aspecte (teologie, teopraxie, teognosie) ale vietii, atat a Bisericii cat si a persoanei credincioase, trebuie echilibrate la fiecare nivel (treapta)... altfel apare caderea (si moartea duhovniceasca definitiva si irevocabila). Deci ori se inainteaza (progreseza) in toate cele 3 simultan... ori mai bine ramanem unde suntem pe un nievel mai mic dar echilibrat, sigur, adevarat, smerit... in pocainta sincera.

Sfintii Parinti indeamna preotii in primul rand (dar nu exclusiv) sa nu uite un rol extrem de important al preotiei: rispirirea ignorantei duhovnicesti! Astazi acesta ingnoranta intelectuala cognitiva umana atinge aspecte multivalente extrem de complexe: teologie, filozofie, stiinta. Fara Hristos Iisus nu putem face nimic... fara harul Duhului Sfant... suntem orbi (cognitiv intelectual atat rational cat si contemplativ) si nu putem vedea (duhovniceste) pe Hristos Iisus care "si ieri si astazi si in veci este acealasi" (Evrei 13,8)

Doamne ajuta.Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.