Prin credinta, poti merge pe apa ca pe uscat

[costel]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Problema pe care eu o pun sună cam aşa: cum s-a coborît el din corabie pe suprafaţa apei la chemarea Lui Hristos? Corăbiile sînt destul de înalte, de la marginea corăbiei pînă jos sînt destui metri. Mă gîndesc că a fost lăsat în jos cu o frînghie ceva. Apoi la contactul cu suprafaţa, Petru probabil s-a comportat ca un copil care nu ştie să meargă, neştiind la ce să se aştepte. Cum a făcut, a încordat la timp muşchii ca să-şi ţină echilibrul? S-a împleticit, a ezitat, s-a dezechilibrat? Cum a reacţionat văzînd şi valurile, că suprafaţa nu era tocmai dreaptă? Trebuie să fi fost foarte interesant drumul lui pînă în faţa Mîntuitorului.

Sa nu ne oprim la cele lumesti - cum arata corabia, cum a coborat din ea ... sa luam seama la cele duhovnicesti - Petru a mers pe apa la indemnul lui Hristos. Asta arata ca si sfaturile pe care le primim de la duhovnici chiar daca sunt contrare logicii noastre, ele pot fi posibile prin unirea cu Hristos. Si dupa cum Petru cand a simtim vantul, s-a indoit si a inceput a se afunda, la fel se intampla si cu noi cand ne indoim de cele pe care le primim de la duhovnic.