Indreptatirea de sine

În prealabil postat de Simply_me

Fie sa recunoastem sau nu...cu totii ne folosim de aceasta patima.....”indreptatirea de sine” si exemple sunt o gramada: Nu merg la biserica ca nu suport sa se uite lumea la mine, nu postesc pt ca nu pot, nu ma rog pentru ca sunt obosita si ....tot asa.

Indreptatirea de sine face parte din pacatele sinelui, din iubirea de sine se naşte mai întâi: mila de sine, cruţarea de sine, îndreptăţirea de sine, mulţumirea de sine, trâmbiţarea de sine. Imi amintesc ca la o predica un parinte a spus ca indreptatirea de sine este indiavolire. Sa fim foarte atenti vorbesc in primul rand pentru mine ca de foarte multe ori ma trezesc ca fac acest pacat chiar si cu lucruri banale de ex nu am facut curat findca am fost plecata, cand defapt sunt mototoala, puturoasa.

În general sunt de acord cu semnalul de alarmă pe care îl dai, totuşi nu ar trebui să fim prea aspri cu noi, cred eu, ca în exemplul tău despre curăţenie... Până la urmă nu trebuie să fim nişte roboţei, tot timpul în priză... Dacă într-adevăr sărim prea des pentru rugăciune, sau credem că suntem cu adevărat leneşi, putem să ne spovedim şi să primim un canon care să ne ajute să scăpăm de aceste omisiuni/ obiceiuri proaste/ păcate... Desigur, cel mai evident pas de făcut este să luptăm, cu voinţă, împotriva proastelor obiceiuri...

Sper să nu greşesc, cred că am mai scris şi pe topicul cu programul dezordonat că, de exemplu, nu am ore fixe de rugăciune, aşa cum ne recomanda cineva.... Oare sunt în rătăcire?

[Demetrius]

În prealabil postat de Annyta

...Sper să nu greşesc, cred că am mai scris şi pe topicul cu programul dezordonat că, de exemplu, nu am ore fixe de rugăciune, aşa cum ne recomanda cineva.... Oare sunt în rătăcire?

Nu chiar.
Spun ”chiar” pentru că faptul că nu ai ore fixe de rugăciune înseamnă că primordial faci ce vrei tu și abia apoi îți faci rugăciunile; ideal ar fi invers și prin adoptarea unui program regulat se realizează acest lucru.