Ne cunoaste Dumnezeu gandurile?

Pai da, cam asa ceva...:)

(Poate ne mai zici totusi cate ceva despre distinctia si legatura dintre cainta si pocainta, apoi despre bucuriile credintei... Nu de alta, dar tocmai mi-a explicat cineva azi cum a scapat de vinovatia si sentimentul de culpabilitate, pe care zicea ca i le indusesera "popii astia", care "te acuza" si te fac sa te caiesti pana innebunesti / asa zicea iluminata faptura, si mai tinu sa precizeze ca no problem, acum ea vorbeste liber cu Dumnezeu si simte/vede/constata cum Domnul face in fiecare zi minuni pentru ea... ma rog, tot delirul... Apropos, a terminat repede cu culpabilitatile trecind la fapte bune: tocmai si-a inselat sotul, in sfarsit, dupa ani de chin, zicea... Si se simte "libera", in comuniune cu Dumnezeu, fiica a Lui, iubita, mireasa etc. Iti sta mintea-n loc, nu alta, cand intalnesti cate un iluminat din asta!)

În prealabil postat de ioan cezar

Pai da, cam asa ceva...:)

(Poate ne mai zici totusi cate ceva despre distinctia si legatura dintre cainta si pocainta, apoi despre bucuriile credintei... Nu de alta, dar tocmai mi-a explicat cineva azi cum a scapat de vinovatia si sentimentul de culpabilitate, pe care zicea ca i le indusesera "popii astia", care "te acuza" si te fac sa te caiesti pana innebunesti / asa zicea iluminata faptura, si mai tinu sa precizeze ca no problem, acum ea vorbeste liber cu Dumnezeu si simte/vede/constata cum Domnul face in fiecare zi minuni pentru ea... ma rog, tot delirul... Apropos, a terminat repede cu culpabilitatile trecind la fapte bune: tocmai si-a inselat sotul, in sfarsit, dupa ani de chin, zicea... Si se simte "libera", in comuniune cu Dumnezeu, fiica a Lui, iubita, mireasa etc. Iti sta mintea-n loc, nu alta, cand intalnesti cate un iluminat din asta!)

Frate,la mine delirul este si mai mare.Fiecare clipa pe care o traiesc pe lumea asta,in speranta ca poate voi face,cu ajutorul Lui,si ceva bun pt sufletul meu, este un miracol si arata infinita dragoste a lui Dumnezeu raportata la ce as merita eu. Doamna,domnisoara,cu pricina a tulit-o insa din tarcul oilor cu totu si acum chiar zburda ,,libera"..da pe campii :) Poate acest cuvant despre pocainta,spus de Sfantul Ioan Maximovici,considerat a fi un ,,nebun pentru Hristos"va fi mai folositor,mai ales din perspectiva adevaratei libertati,libertatea Adevarului care te face cu adevarat liber:

„Deschide-mi uşile pocăinţei, Dătătorule de viaţă! “ Cuvântul grecesc pentru pocăinţă este „metanoia”. În sens literal acesta înseamnă schimbarea minţii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocăinţa este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric său. Pocăinţa este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieţii lui.Cum poate să aibă ea loc? La fel cum se întâmplă atunci când un om ajunge într-o cameră întunecată, care deodată este luminată de razele soarelui: cât timp a privit camera în întuneric, i se părea într-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, şi nici nu presupunea că se află acolo. Multe lucruri şi le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se mişte cu grijă, întrucât nu ştia unde se află obstacolele. Dar iată, camera se luminează, el vede totul limpede şi se mişcă liber.

Acelaşi lucru se petrece şi în viaţa duhovnicească. Când suntem cufundaţi în păcate iar mintea noastră este ocupată numai de grijile lumeşti, nu luăm aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepăsători la starea noastră lăuntrică şi mergem neîncetat pe o cale greşită, fără să ne dăm seama de asta.Dar iată, o rază a luminii dumnezeieşti pătrunde în sufletul nostru. Câtă murdărie vom vedea atunci în noi înşine! Cât neadevăr, câtă minciună! Cât de dezgustătoare ne vor apărea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le închipuisem că sunt strălucite! Vom înţelege limpede că mergem pe căi greşite. Şi vom înţelege clar care-i calea cea bună.

Dacă vom conştientiza nimicnicia duhovnicească, păcătoşenia noastră, şi vom dori din tot sufletul să ne îndreptăm, suntem aproape de mântuire. Din adâncul sufletului vom striga către Domnul: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă după mila Ta!”, „Iartă-mă şi mă mântuieşte!”, „Dă-mi să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu!”.Să ne grăbim să ne iertăm unul altuia toate supărările şi mâhnirile. Fie ca întotdeauna să auzim cuvintele Evangheliei din Duminica Iertării: „Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel Ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre” (Matei 6, 14).

Multumesc Pelerinule pentru cuvantul tau ziditor de nadejde in Domnul!
Cat despre femeia cu pricina, am povestit nu cu vreo intentie de defaimare sau alte soiuri ale rautatii, ci cu obida in mine pentru vechea tema: inselarea... a trai in inselare... a crede ca ai rezolvat deja ceea ce constituie o carte plina, mereu deschisa, cu exercitii si probleme pentru copilul duhovnicesc dinlauntrul nostru. A o tuli din exercitiul neincetat al Tainei, pe campii "luminate" cu ... lanternele ochilor rosii, de lupi hamesiti...
Ciuda imi e cand ma vad pacalit si mai vad si pe altii... Ciuda ca suntem, ma rog, sunt eu mai intai atat de usor de dus de nas de catre amicul acela priceput a flutura fantasme pe sub tample... El este cel care se straduieste mereu, in baza dorintelor noastre intretesute cu patimi, sa ne asigure ca greul e de fapt usor, ca omul e deja in gratia divina, ca, pe scurt, taina vietuirii fiecaruia nu mai e deschisa, ci a fost lamurita. Iar copilul prost din mine il si crede, repejor... Or, asta inseamna fix a te sustrage de la viata, de la catarat, de la cautare (si scurta odihna) binecuvantata. Inseamna a muri nitel, pur si simplu, pe loc. Sufleteste vorbesc, mai intai.
Din fericire copiii au si Parinti, au si Doctori, are Cine sa le poarte de grija, pana se mai cumintesc si ei, se mai inteleptesc, cu vremea...