Habotnicia (crestin ortodoxa)

[sophia]

Cineva spunea mai sus ca habotnicii in fond nu gresesc cu nimic.

Ba da, as spune eu.
Pacatul lor, si amintiti-va aici de pilda cu fariseul, este mandria "ia uite cate fac eu si ce bun crestin si aia nu fac nimic si ce rai crestini sunt).
Si asa vine al doilea pacat: judecarea aproapelui (in locul lui Dumnezeu).
"Tu nu esti crestin bun, pentru ca nu faci aia si aia si uite eu pe toate le fac".

Lui Dumnezeu nu-i plac extremele, nici macar asta, a habotniciei sa-i spunem pozitive. Tot pilda fariseului de ex. arata asta, dar si alte scrieri.
Daca o faci numai pentru tine, in coltul tau, este bine. Dar sa nu dai in pacatele amintite mai sus si...mai ales sa nu uiti sa iubesti si sa ajuti aproapele.

Pentru ca am senzatia ca habotnicia, fie ea si in sens pozitiv (de si nu pot sa inteleg eu cum vine asta exagerare buna), este legata mai mult de dogme.
Acestia nu exagereaza in a iubi pe aproape, in a face bine, a se implica social, ci numai in a respecta dogmele.

Aici este o problema zic eu.
Pentru Dumnezeu conteaza cel mai mult se pare dragostea de aproape. Ca stii sau nu ce scrie acolo, sau acolo sau regula aia sau aia, ca mananci sau nu, fii bun om si fa bine celui de langa tine.
Asta spune El peste tot.

Mai scrie ceva in Apostol ( "cel ca mananca sa nu judece si cel ce nu mananca sa nu judece si etc....numai Dumnezeu ii stie pe ei...")

Dar daca faci asta si asta si asta mie imi faci : hranit, ingrijit bolnav, imbracat, vizitat in inchisori, etc.

Asta cere EL.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Cineva spunea mai sus ca habotnicii in fond nu gresesc cu nimic.

Ba da, as spune eu.
Pacatul lor, si amintiti-va aici de pilda cu fariseul, este mandria "ia uite cate fac eu si ce bun crestin si aia nu fac nimic si ce rai crestini sunt).
Si asa vine al doilea pacat: judecarea aproapelui (in locul lui Dumnezeu).
"Tu nu esti crestin bun, pentru ca nu faci aia si aia si uite eu pe toate le fac".

Habotnicia şi fariseismul fac parte din acelaşi gen (ambele sunt devieri de dreapta), dar sunt specii diferite. Fariseul este aspru cu celălalt, habotnicul este aspru cu el însuşi. Fariseu este creştinul care explică celorlalţi ce important este postul, în timp ce frigiderul lui geme de cârnaţi. Habotnicul are multă grijă ca salata lui de cartofi fierţi să nu atingă pereţii frigiderului în care au fost cârnaţi: ar fi capabil să arunce un asemenea frigider spurcat. Fariseul este un histrionic, habotnicul este un obsedat, cum observa cineva mai sus. Ne lămureşte Isus: "Nu cum fac fariseii si carturarii ... pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi- le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac."

Aşadar, fariseii sunt diferiţi de habotnici aşa cum egoiştii sunt diferiţi de zgârciţi. Eu pe Hagi Tudose nu îl văd fariseu. Habotnic, ar putea deveni într-o zi.

[bluester]

Eu nu vad nimic cu ce ar putea gresi habotnicii. Nu cunosc , si deci nu pot spune ce fel de ganduri au ei, pentru a ii asocia cu fariseii. Cred ca habotnicii sunt persoane care ,inainte neavand nici o legatura cu Biserica , acum vor sa se "revanseze" fata de Dumnezeu.
Iar , de multe ori se intampla ca rudele unui om mai credincios sa-l eticheteze ca fiind habtonic.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Pentru ca am senzatia ca habotnicia, fie ea si in sens pozitiv (de si nu pot sa inteleg eu cum vine asta exagerare buna), este legata mai mult de dogme.
Acestia nu exagereaza in a iubi pe aproape, in a face bine, a se implica social, ci numai in a respecta dogmele.

Tocmai atrageam atentia in mesajul de mai sus ca termenul a fost confiscat de ecumenism (modernism) si in mod gresit sunt introduse dogmele la habotnicie. Dar asta e o prostie ce tine de protestantismul liberal, care ii condamna pe protestantii traditionalisti. Noi nu avem treaba cu adogmatismul protesatantismului liberal adus de ecumenism, dreapta invatatura nu e optionala, e aceeasi pentru orice ortodox. Cine marturiseste o invatatura schimbata se numeste erezie, nu insemana ca acela nu e habotnic.
Dar tu cred ca te referi la practica si canoane, care nu sunt acelasi lucru cu dogma. Habotnicia tine de practicarea credintei, de ortopraxie, nu de ortodoxie. A explicat dl. Mihnea destul de corect.