Sfintii Zilei

[tabitha]

În prealabil postat de Ekaterina

Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute.

A doua zi după Sfântul Pantelimon, pe 28 Iulie, o sărbătorim pe Sfânta Irina din Hrisovalant.

De pe blogul Dositeea :



"[...] In prima zi a lunii ianuarie, Sf. Irina din Hrisovalant avea obicei să prăznuiască pe Marele Vasile, pentru că îl avea pe el spre mare evlavie, ca pe unul ce era dintr-o patrie cu ea. Intr-acea zi, la a patra strajă a nopţii, a venit un glas nevăzut, zicând către sfânta: „Primeşte pe corăbierul care îţi aduce astăzi poame şi mănâncă-le bucurându-te, că sufletul tău se va veseli!" Deci, când cântau Utrenia, a trimis două monahii, zicând: „Duceţi-vă la poartă şi băgaţi înăuntru pe corăbierul care se află afară". Deci, venind omul acela la cuvioasa, s-au închinat unul altuia şi, rugându-se, au şezut. Apoi l-a întrebat cum a venit acolo şi el a zis către dânsa: „Doamna mea, eu sunt corăbier din insula Patmosului şi am plecat cu corabia să vin aici în Constantinopol pentru oarecare trebuinţă a mea. Şi călătorind pe lângă marginea insulei noastre, am văzut pe mal un bătrân frumos şi cu chip dumnezeiesc, care ne-a strigat să-l aşteptăm. Iar noi, neputând sta, fiind aproape de pământ şi de stânci şi vântul fiind bun, alergam. De aceea omul acela a strigat mai tare, poruncind să stea corabia. Atunci îndată - o, minune! - corabia a stat până ce bătrânul acela a venit umblând peste valuri şi ajungând la corabie, a scos trei mere din sânul său şi mi le-a dat mie, zicându-mi: «Cum vei ajunge în cetatea împărătească, să le dai patriarhului şi spune-i că i le-a trimis din Rai Atotbunul Dumnezeu şi robul Lui, Ioan!» Apoi, scoţând din sân alte trei mere asemenea, mi-a zis: «Acestea să le dai egumenei Hrisovalantului, cea cu numele Irina, şi spune-i ei: „Mănâncă din acestea, pe care sufletul tău le-a poftit". Căci acum am venit din rai şi i le-am adus!» Aşa zicând, ne-a binecuvântat şi îndată corabia a plecat, iar el s-a făcut nevăzut. Deci am dat cele trei mere patriarhului, iar pe acestea le-am adus sfinţiei tale". Acestea auzindu-le cuvioasa, a lăcrimat de bucurie şi multe mulţumiri a dat Sfântului Ioan, iubitul ucenic şi apostol al lui Hristos.

Atunci corăbierul a scos merele dintr-o basma de mătase ţesută cu aur, căci le avea păzite cu cinste ca pe nişte lucruri dumnezeieşti, şi i le-a dat cuvioasei cu multă evlavie. Iar merele acestea atâta covârşeau merele cele pământeşti şi vremelnice prin aceste trei daruri: cu frumuseţea, cu mirosul şi cu mărimea, încât erau vedere de mirare. Şi acesta nu este lucru de necrezut, fiindcă erau din Rai. Deci corăbierul acela, luând binecuvântare şi iertare de la sfânta, s-a dus. Iar ea a postit o săptămână, mulţumind Domnului pentru darul ce i l-a trimis. Apoi, întru slava Lui, a început a mânca dintr-un măr, în fiecare zi câte o bucăţică, fără a gusta pâine, verdeţuri sau orice altă mâncare, nici măcar apă nu bea, până la patruzeci de zile.

Şi atâta miros ieşea din gura ei în vremea când mânca, încât se umplea tot mirosul surorilor şi întreaga mănăstire, ca şi cum ar fi făcut în fiecare zi miruri şi aromate de mult preţ; deci tot văzduhul se umplea de această minunată veselie a Raiului. După acestea, când a venit Sfânta şi Marea Joi, a poruncit tuturor surorilor să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine, iar după împărtăşire a tăiat al doilea măr în bucăţele şi a dat fiecăreia câte o bucăţică de a mâncat, însă ele nu ştiau ce este, numai mirosul şi dulceaţa o simţeau în gură şi se minunau; şi mai ales simţeau în sufletul lor multă veselie şi bucurie când mâncau. Iar pe celălalt măr l-a păstrat cu pază şi multă cinste, şi în fiecare zi îl mirosea spre îndulcirea şi veselia sufletului ei. [...]

Pentru cei care înțeleg engleza, mai multe pot citi aici despre această mult iubită sfântă a Greciei :
http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=102119

Saint Irene was the daughter of a wealthy family from Cappadocia, and was born in the ninth century.

After the death of her husband Theophilus, the empress Theodora ruled the Byzantine Empire as regent for her young son Michael. St Theodora (February 11) helped to defeat the iconoclast heresy, and to restore the holy icons. We commemorate this Triumph of Orthodoxy on the first Sunday of Great Lent.

When Michael was twelve years of age, St Theodora sent messengers throughout the Empire to find a suitably virtuous and refined girl to be his wife. St Irene was chosen, and she agreed to the marriage. While passing Mt. Olympus in Asia Minor, Irene asked to stop so she could receive the blessing of St Joannicius (November 4), who lived on the mountain. The saint, who showed himself only to the most worthy pilgrims, foresaw the arrival of St Irene, and also her future life.

The holy ascetic welcomed her and told her to proceed to Constantinople, where the women's monastery of Chrysovalantou had need of her. Amazed at his clairvoyance, Irene fell to the ground and asked St Joannicius for his blessing. After blessing her and giving her spiritual counsel, he sent her on her way.

When the party arrived in Constantinople, Irene's relatives met her with great ceremony. Since "the steps of a man are rightly ordered by the Lord" (Ps. 36/37:23), God arranged for Michael to marry another girl a few days before, so that Irene might be free to become a bride of Christ. Far from being disappointed, Irene rejoiced at this turn of events.

Remembering the words of St Joannicius, Irene visited the Monastery of Chrysovalantou.

*** St. Irene este foarte iubită și aici în Statele Unite, și are chiar o Mănăstire închinată ei în Astoria, NY. În fiecare an de hram mănăstirea este vizitată de mulțime de credincioși, greci și de alte naționalități, din toate statele învecinate. Mulți și-au găsit vindecare și alinare în suferințe și năzuințe, prin intermediul acestei sfinte, căreia nu încetează a îi aduce mulțumire.