Cer ajutor!

[bluester]

Intrarea in monahism nu se face pe baza unor acte sau aprobari psihologice sau psihiatrice.
In monahism intra cine vrea.
Iar faza cu : "oamenii sunt folositi ca forta de munca" , este o aberatie. In manastire fiecare trebuie sa munceasca pentru a isi procura hrana.
Calugarii din manastire sunt ca o familie: fiecare are cate o datorie de facut, unul trebuie sa se ingrijeasca de curatenia manastirii , altul de pamanturi(agricultura) , altul de animale etc.


Pe de alta parte , fiecare om are cate o chemare. Poate ca acea persoana de care vorbiti a simtit nevoia sa stea mai mult in preajma Lui Dumnezeu si a Bisericii. Depresiile sunt boli sufletesti care se pot vindeca greu. Iar daca cineva se calugareste asta nu inseamna ca face o nedreptate familiei sale. A fi calugar nu este ceva usor , iar acest lucru este de mare cinste.

[AlinB]

În prealabil postat de bluester

Intrarea in monahism nu se face pe baza unor acte sau aprobari psihologice sau psihiatrice.
In monahism intra cine vrea.

Ba eu cred ca nu e asa.
Fiecare "pretendent" este testat in prealabil pentru a se vedea daca vrea cu adevarat, daca locul lui e acolo.

Cel putin acolo unde sunt manastiri cu oameni responsabili.

Iar faza cu : "oamenii sunt folositi ca forta de munca" , este o aberatie. In manastire fiecare trebuie sa munceasca pentru a isi procura hrana.

Asa si asa.
Depinde de la loc la loc.

Intr-adevar, acolo unde este pamant mult, se munceste mult, de abia ramane loc de pravila si in contrast fataza de cum e vazuta munca in Pateric de exemplu.

Asta pentru ca si manastirile au devenit (si) obiective turistice si oamenii care vin acolo trebuie hraniti, gazduiti, etc.

In alte parte insa am vazut ca lucrurile sunt mult mai relaxate, calugarii sunt mai rotofei, probabil se traieste din donatii sau altceva.