Implicarea Bisericii in politica , un aspect deloc de neglijat !

[costel]

În prealabil postat de Decebal

Unde m-am ridicat domnule Costel împotriva ierarhilor? Vă rog să îmi arătaţi cu subiect şi predicat măcar o propoziţie în care să fi făcut aşa ceva.

Eu asa am inteles aceste cuvinte: "Cum se face că ierarhii BOR şi poate şi ai altor Biserici Ortodoxe stau la tot felul de dialoguri, conferinţe, ba chiar am înţeles că BOR chiar face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB sau CEB) cu adunări, grupări, culte protestante şi neoprotestante, despre care se ştie că au apărut prin tocmai ridicarea şi revolta împotriva ierarhiei, ce-i drept aceea a Bisericii Romano-Catolice?..."

Nici fariseii nu erau multumiti cu faptul ca Mantuitorul vorbea cu desfranatii, ca a luat masa in casa vamesilor ...

[stefan florin]

În prealabil postat de costel

Eu asa am inteles aceste cuvinte: "Cum se face că ierarhii BOR şi poate şi ai altor Biserici Ortodoxe stau la tot felul de dialoguri, conferinţe, ba chiar am înţeles că BOR chiar face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB sau CEB) cu adunări, grupări, culte protestante şi neoprotestante, despre care se ştie că au apărut prin tocmai ridicarea şi revolta împotriva ierarhiei, ce-i drept aceea a Bisericii Romano-Catolice?..."

Nici fariseii nu erau multumiti cu faptul ca Mantuitorul vorbea cu desfranatii, ca a luat masa in casa vamesilor ...

dar daca ierarhii sunt corupti atunci CE NE FACEM? NU TREBUIE sa luam atitudine? Ierarhul din episcopia din care fac eu parte (Ep. Buzaului si a Vrancei) ESTE CORUPT. E un adevarat despot. A colaborat si cu fosta securitate. Acum e PSD-ist (se putea altfel?), le face si campanie electorala. Trebuie sa ascundem "aceste fapte crestinesti" ale ierarhului sub pres?
PS: toate acestea le stiu de la unii prieteni preoti si de la unii fosti elevi ai Seminarului Teologic din Buzau. Am si o colega de serviciu sotie de preot, asa ca stiu foarte bine situatia din episcopie si cat de "bun" este actualul arhiepiscop

În prealabil postat de stefan florin

dar daca ierarhii sunt corupti atunci CE NE FACEM?

Rog sa fiu ingaduit cu un cuvant despre ingrijorare si frica.
Ma gandeam chiar acum, ce coincidenta, fix inainte sa intru aici pe topic, ma gandeam la o intamplare recenta din biserica, legat de ingrijorare si frica. Iar ochii mi-au cazut, iata, tocmai pe semnalul de alarma tras de Stefan Florin. Coincidenta vadita...

La o adunare in incinta bisericii, in afara programului liturgic, m-am nimerit sa sed alaturi de o doamna care, atunci cand i-a venit randul sa isi spuna parerea in legatura cu tema dezbatuta acolo (pe probleme de sanatate) a tinut sa precizeze, spre uimirea mea si aprobarea tacita a interlocutorilor ca: Spovedania e apa de ploaie, Biserica ne invata prostii, ca lumea de azi are probleme mult mai arzatoare care se rezolva cu minti instruite iar nu cu superstitii etc. Am crezut la inceput ca visez, ca traiesc un cosmar, mai ales ca intrunirea se tinea chiar in incinta bisericii, iar in jurul nostru se aflau toti sfintii si sfintele, icoanele Dumnezeirii toate, cate sunt intr-o biserica ortodoxa.
A trebuit sa iau rapid o decizie. Dupa un sir de ipostaze posibile am luat hotararea sa tac si sa nu intervin. (Am dezbatut mai apoi problema, cu un folos mai mic sau mai mare, Domnul stie...)
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost gama trairilor mele de atunci: furie, manie, indignare, ingrijorare, uluire etc. Cam pe gama asta am ratacit minute in sir, iar la intrunire nu am mai putut sa rostesc nici un cuvant. Eram facut KO.

Ce am descoperit cercetindu-ma mai apoi? Ce am invatat de aici si ce legatura au toate acestea cu afirmatia lui Florin si cu tema topicului. Iata ce anume:

1) Am descoperit ca sub reactia mea constientizata pe loc, atunci cand am auzit cuvintele acelei femei, eu traiam o imensa frica si o mare ingrijorare. Dar la suprafata constiintei mele se agitau doar furia, uluirea si celelalte.
2) Am inteles ca frica mea era ca voi pierde ceva, impreuna eventual cu altii. Pesemne gandeam chiar asa: "daca s-a ajuns pana aici, incat sa vorbim asa in biserica, atunci e clar ca suntem pierduti, credinta noastra a fost distrusa, e ceasul de pe urma al Ortodoxiei".
3) Am inteles ca ma temeam de acea pierdere intrucat credeam ca e un fel de lucru care imi apartine, ca si cum eu l-as fi creat. O idee elaborata de mine, o credinta nascuta din mintea mea, imagini ale mele, visuri ale mele, scopuri ale mele create de mine din puterile si vointa mea.
4) Ma simteam deposedat de ceva drag faptuit de mine, de lumea faurita de persoana mea.
5) Nu intelegeam atunci ca, daca e vorba de credinta traita de mine si de Biserica lui Hristos, eu nu eram in postura creatorului acestor realitati ci in masura beneficiarului, al cerui care de fapt nu are si nu este mai nimic, totul fiind un dar din partea Cuiva mult mai capabil sa administreze propria avutie decat suntem noi, oamenii.
6) Am priceput ca de fapt nu eram deloc sigur pe credinta mea intrucat eu aveam impresia, fie si ascunsa de gandurile de zi cu zi, ca aceasta e gaselnita mea de baiat destept, bun si frumos. Iar cuvintele acelei femei au spulberat intr-o clipa constructia artificiala a mintii mele "smerite". O credinta de paie (ce altceva sunt constructiile omului), precum casa purcelusilor din desene animate.
7) Mi-am dat seama ca de cate ori ma framanta ceva legat de soarta Bisericii, de conduita preotilor si ierarhilor nostri, vad lucrurile lumeste. Iar teama ca s-ar putea darama constructia omeneasca e puternica si fireasca, cata vreme sunt constructii lumesti.

Dar nu aceasta e stanca Bisericii noastre!
Teama aceasta nu e semnul unui suflet care se odihneste in Domnul, a unui suflet continut de Continatorul din Ceruri! Teama aceasta e a unui om religios, care si-a confectionat o lume de conceptii cu masca crestina, bune doar de acoperit goliciunea sau golul din adincul inimii.

Intre timp am cugetat la multe forme prin care ne ascundem fricile si ingrijorarile reale (provenite din religiozitatea noastra, iar nu din forta credintei, nu din har): orice gand rautacios, orice forma de agresivitate, orice critica a celor care fac acte compromitatoare privind imaginea Bisericii, orice actiune de atac cu scopul de a pune la punct, de a elimina un "corp strain" din Biserica prin opozitie si infruntare, orice sfidare, orice ironie, orice defaimare, orice regret pentru soarta bietului stramb-credincios etc.: toate acestea sunt aparente, perdele magulitoare pentru naivitatea ochiului meu superficial care se crede crestin si se lafaie cu inconstienta totala intr-un castel de iluzii. Dar credinta mea o descopar ca fiind slaba, cata vreme, in realitate, adevarata putere a credintei ortodoxe izvoraste lin din pieptul dezgolit al Barbatului Rastignit pentru noi.

Din forta credintei nu se nasc nici nelinisti, nici balbe, nici furii, nici regrete.
Ci o acceptare calma, plina de nadejde, discreta, intima cu Gandul, cu Voia, cu Pronia lui Dumnezeu.

Ca urmare, mai mult ma mira acum ca sunt si eu ingrijorat, ca si voi, de anumite intamplari din istoria noastra agitata, decat ca in Biserica se intampla ce se intampla.

Lipsa linistii noastre sufletesti, a pacii launtrice, a impacarii cu constiinta noastra tainica, este un lucru cu mult mai ingrozitor decat miscarile diplomatice mai mult sau mai putin izbutite ale ierarhilor nostri.

Eu asa socot de-o vreme, sa ma iertati.
Si asist deocamdata neputincios la propriile mele zbateri si iritari chiar pe acest forum.

P.S. Florin, daca ierarhii nostri sunt corupti, atunci sa ne reamintim, frate, ca Arhiereul Cel Ceresc este incoruptibil, in vecii vecilor! Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Reamintesc ce spunea Parintele Profesor Coman, de la fac. de Teologie, in legatura cu Revolutia din 89 si cu Parintele Sofian Boghiu.

Cand s-au adunat la Antim, toata "lumea buna" a Teologiei bucurestene, in 22 decembrie 89, a iesit si Parintele Sofian. Toti s-au strans in jurul Duhovnicului si, care mai de care mai surescitati, ingrijorati, nerabdatori, alarmati, debusolati, entuziasti etc., i-au cerut sfat: "Ce sa facem, Parinte?"

Iar Parintele a plecat capul si, cu voce blanda, ca de obicei, a spus simplu: "Sa mergem la rugaciune"... Apoi a plecat.
Putini au fost cei care l-au urmat...

Ne povestea Parintele Coman...

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Reamintesc ce spunea Parintele Profesor Coman, de la fac. de Teologie, in legatura cu Revolutia din 89 si cu Parintele Sofian Boghiu.

Cand s-au adunat la Antim, toata "lumea buna" a Teologiei bucurestene, in 22 decembrie 89, a iesit si Parintele Sofian. Toti s-au strans in jurul Duhovnicului si, care mai de care mai surescitati, ingrijorati, nerabdatori, alarmati, debusolati, entuziasti etc., i-au cerut sfat: "Ce sa facem, Parinte?"

Iar Parintele a plecat capul si, cu voce blanda, ca de obicei, a spus simplu: "Sa mergem la rugaciune"... Apoi a plecat.
Putini au fost cei care l-au urmat...

Ne povestea Parintele Coman...

Scurt si la obiect, bun exemplu pentru cei care confunda Biserica cu Partidul si duhovnicia cu politica, rugaciunea cu lozinca, Evanghelia cu indoctrinarea.

Doar ca asemeni celor care nu l-au urmat in rugaciune pe par.Sofian, nu au sa priceapa..

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Scurt si la obiect, bun exemplu pentru cei care confunda Biserica cu Partidul si duhovnicia cu politica, rugaciunea cu lozinca, Evanghelia cu indoctrinarea.

Doar ca asemeni celor care nu l-au urmat in rugaciune pe par.Sofian, nu au sa priceapa..

Cei care de fapt vă faceţi că nu pricepeţi sunteţi chiar voi cei care nu vedeţi legăturile care există între fenomene, cei care vă faceţi că nu înţelegeţi sau poate chiar nu înţelegeţi, mai ştii?, legătura între viaţa spirituală şi morală şi viaţa socială. Cel care are într-adevăr are o viaţă spirituală şi morală normală, sănătoasă, întemeiată în mod real pe Christos şi nu pe fabule strămoşeşti, transformă sau măcar încearcă să transforme viaţa socială din jurul lui după chipul celei spirituale. De fapt cei care neagă aceste lucruri se pun împotriva Tradiţiei, spre exemplu aşa cum a fost exprimată de Stăniloaie care spunea că Biserica este pusă de Dumnezeu pentru transformarea lumii întregi; cei care tăgăduiesc că Biserica nu are misiunea de la Dumnezeu pentru a fi factor transformator al întregii societăţi pentru ca aceasta să fie întemeiată şi să trăiască după voia lui Dumnezeu şi a lui Christos tăgăduiesc în fapt chiar teologia Părintelui Stăniloaie şi voia lui Dumnezeu pentru ca toate să se supună lui Christos. După cum ne arată Cartea Apocalipsei sau a Revelaţiei, în eshaton toate neamurile vor umbla în lumina Noului Ierusalim şi în lumina lui Dumnezeu şi a Mielului; ori de vreme ce eshatonul nu este ceva ce va fi doar în viitor ci este o realitate care deja a început, Biserica, într-un fel sau altul, trebuie să încerce transformarea acestei lumi pentru ca lumea, neamurile, umanitatea să trăiască după voia lui Dumnezeu şi a Mielului care transpare prin Biserică, adică prin Noul Ierusalim. Toţi dar absolut toţi trebuie să se supună Mielului şi să Îi aducă slavă Dumnezeului-Cel-Adevărat, să se închine adevăratului Dumnezeu şi să trăiască după voia Lui, în lumina voinţei Sale să umble. Ca să se ajungă la împlinirea planului lui Dumnezeu, descoperit în Cartea Apocalipsei, dar nu doar acolo ci în toată Scriptura, Biserica trebuie să fie un factor transformator şi călăuzitor pe drumul acestei transformări care este înscrisă în Planul lui Dumnezeu. Ori asta face necesar ca Biserica să se implice în formele ei specifice în viaţa politică, economică, socială, în societatea civilă, în educaţie, etc. Nu sunt toţi oamenii poporul ales al lui Dumnezeu, dar asta nu anulează Planul lui Dumnezeu ca toţi oamenii, într-un fel sau altul, să se supună lui Dumnezeu şi Mielului biruitor. De aceea şi spune: "Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!" Deci nu este vorba despre îndoctrinare şi lozinci ci de transformarea oamenilor şi a instituţiilor.

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Cei care de fapt vă faceţi că nu pricepeţi sunteţi chiar voi cei care nu vedeţi legăturile care există între fenomene, cei care vă faceţi că nu înţelegeţi sau poate chiar nu înţelegeţi, mai ştii?, legătura între viaţa spirituală şi morală şi viaţa socială. Cel care are într-adevăr are o viaţă spirituală şi morală normală, sănătoasă, întemeiată în mod real pe Christos şi nu pe fabule strămoşeşti, transformă sau măcar încearcă să transforme viaţa socială din jurul lui după chipul celei spirituale.

Da, dar transformarea autentica vine din plan duhovnicesc in plan social, nu invers cum propui tu sau cum cred protestantii ca vor face lumina in societate daca poarta tricouri cu inimioare "Jesus loves you".

De fapt cei care neagă aceste lucruri se pun împotriva Tradiţiei, spre exemplu aşa cum a fost exprimată de Stăniloaie care spunea că Biserica este pusă de Dumnezeu pentru transformarea lumii întregi; cei care tăgăduiesc că Biserica nu are misiunea de la Dumnezeu pentru a fi factor transformator al întregii societăţi pentru ca aceasta să fie întemeiată şi să trăiască după voia lui Dumnezeu şi a lui Christos tăgăduiesc în fapt chiar teologia Părintelui Stăniloaie şi voia lui Dumnezeu pentru ca toate să se supună lui Christos.

La fel ca mai sus, transformarea pentru care Biserica are mandat este cea de ordin duhovnicesc.

Daca are success in plan duhovnicesc, se vede si in social, daca esueaza in plan duhovnicesc, si socialul e dezastru.

Dupa cum se vede, la ora actuala vorbim mai degraba un esec, dar nu cred ca vina o poarta doar vladica daca vrei sa insinuezi asta.

A. si situatia nu se repara prin mobilizari comuniste gen: bagam la puscarie homosexualii, interzicem avortul, toata lumea la post cu legume si salam de soia.

După cum ne arată Cartea Apocalipsei sau a Revelaţiei, în eshaton toate neamurile vor umbla în lumina Noului Ierusalim şi în lumina lui Dumnezeu şi a Mielului; ori de vreme ce eshatonul nu este ceva ce va fi doar în viitor ci este o realitate care deja a început, Biserica, într-un fel sau altul, trebuie să încerce transformarea acestei lumi pentru ca lumea, neamurile, umanitatea să trăiască după voia lui Dumnezeu şi a Mielului care transpare prin Biserică, adică prin Noul Ierusalim. Toţi dar absolut toţi trebuie să se supună Mielului şi să Îi aducă slavă Dumnezeului-Cel-Adevărat, să se închine adevăratului Dumnezeu şi să trăiască după voia Lui, în lumina voinţei Sale să umble. Ca să se ajungă la împlinirea planului lui Dumnezeu, descoperit în Cartea Apocalipsei, dar nu doar acolo ci în toată Scriptura, Biserica trebuie să fie un factor transformator şi călăuzitor pe drumul acestei transformări care este înscrisă în Planul lui Dumnezeu.

Personal nu subscriu la aceasta perspectiva care suna mai degraba a ceva umanist in genul "intemeiem noi imparatia lui Dumnezeu pe pamant".

Catolicii au alergat mult timp dupa himerea asta si stim f. bine ce au reusit sa realizeze de fapt si nu prea le face deloc cinste ci dimpotriva.

In rest chiar nu stiu vreo Biserica Ortodoxa sa aiba asa ceva in programul de guvernare duhovniceasca iar fanteziile personale nu se pun aici.

A, si mai aduce a milenarism pe undeva.

Ori asta face necesar ca Biserica să se implice în formele ei specifice în viaţa politică, economică, socială, în societatea civilă, în educaţie, etc. Nu sunt toţi oamenii poporul ales al lui Dumnezeu, dar asta nu anulează Planul lui Dumnezeu ca toţi oamenii, într-un fel sau altul, să se supună lui Dumnezeu şi Mielului biruitor. De aceea şi spune: "Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!" Deci nu este vorba despre îndoctrinare şi lozinci ci de transformarea oamenilor şi a instituţiilor.

Da, si ti-a scapat si liberul arbitru.

Iar formularea (care de altfel iti apartine), cea cu "intr-un fel sau altul" nu da mana libera unora care gandesc ca tine sa implementeze un soi de dictatura religioasa in plan politic cu scuze in plan duhovnicesc.

[stefan florin]

În prealabil postat de ioan cezar

Rog sa fiu ingaduit cu un cuvant despre ingrijorare si frica.
Ma gandeam chiar acum, ce coincidenta, fix inainte sa intru aici pe topic, ma gandeam la o intamplare recenta din biserica, legat de ingrijorare si frica. Iar ochii mi-au cazut, iata, tocmai pe semnalul de alarma tras de Stefan Florin. Coincidenta vadita...

La o adunare in incinta bisericii, in afara programului liturgic, m-am nimerit sa sed alaturi de o doamna care, atunci cand i-a venit randul sa isi spuna parerea in legatura cu tema dezbatuta acolo (pe probleme de sanatate) a tinut sa precizeze, spre uimirea mea si aprobarea tacita a interlocutorilor ca: Spovedania e apa de ploaie, Biserica ne invata prostii, ca lumea de azi are probleme mult mai arzatoare care se rezolva cu minti instruite iar nu cu superstitii etc. Am crezut la inceput ca visez, ca traiesc un cosmar, mai ales ca intrunirea se tinea chiar in incinta bisericii, iar in jurul nostru se aflau toti sfintii si sfintele, icoanele Dumnezeirii toate, cate sunt intr-o biserica ortodoxa.
A trebuit sa iau rapid o decizie. Dupa un sir de ipostaze posibile am luat hotararea sa tac si sa nu intervin. (Am dezbatut mai apoi problema, cu un folos mai mic sau mai mare, Domnul stie...)
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost gama trairilor mele de atunci: furie, manie, indignare, ingrijorare, uluire etc. Cam pe gama asta am ratacit minute in sir, iar la intrunire nu am mai putut sa rostesc nici un cuvant. Eram facut KO.

Ce am descoperit cercetindu-ma mai apoi? Ce am invatat de aici si ce legatura au toate acestea cu afirmatia lui Florin si cu tema topicului. Iata ce anume:

1) Am descoperit ca sub reactia mea constientizata pe loc, atunci cand am auzit cuvintele acelei femei, eu traiam o imensa frica si o mare ingrijorare. Dar la suprafata constiintei mele se agitau doar furia, uluirea si celelalte.
2) Am inteles ca frica mea era ca voi pierde ceva, impreuna eventual cu altii. Pesemne gandeam chiar asa: "daca s-a ajuns pana aici, incat sa vorbim asa in biserica, atunci e clar ca suntem pierduti, credinta noastra a fost distrusa, e ceasul de pe urma al Ortodoxiei".
3) Am inteles ca ma temeam de acea pierdere intrucat credeam ca e un fel de lucru care imi apartine, ca si cum eu l-as fi creat. O idee elaborata de mine, o credinta nascuta din mintea mea, imagini ale mele, visuri ale mele, scopuri ale mele create de mine din puterile si vointa mea.
4) Ma simteam deposedat de ceva drag faptuit de mine, de lumea faurita de persoana mea.
5) Nu intelegeam atunci ca, daca e vorba de credinta traita de mine si de Biserica lui Hristos, eu nu eram in postura creatorului acestor realitati ci in masura beneficiarului, al cerui care de fapt nu are si nu este mai nimic, totul fiind un dar din partea Cuiva mult mai capabil sa administreze propria avutie decat suntem noi, oamenii.
6) Am priceput ca de fapt nu eram deloc sigur pe credinta mea intrucat eu aveam impresia, fie si ascunsa de gandurile de zi cu zi, ca aceasta e gaselnita mea de baiat destept, bun si frumos. Iar cuvintele acelei femei au spulberat intr-o clipa constructia artificiala a mintii mele "smerite". O credinta de paie (ce altceva sunt constructiile omului), precum casa purcelusilor din desene animate.
7) Mi-am dat seama ca de cate ori ma framanta ceva legat de soarta Bisericii, de conduita preotilor si ierarhilor nostri, vad lucrurile lumeste. Iar teama ca s-ar putea darama constructia omeneasca e puternica si fireasca, cata vreme sunt constructii lumesti.

Dar nu aceasta e stanca Bisericii noastre!
Teama aceasta nu e semnul unui suflet care se odihneste in Domnul, a unui suflet continut de Continatorul din Ceruri! Teama aceasta e a unui om religios, care si-a confectionat o lume de conceptii cu masca crestina, bune doar de acoperit goliciunea sau golul din adincul inimii.

Intre timp am cugetat la multe forme prin care ne ascundem fricile si ingrijorarile reale (provenite din religiozitatea noastra, iar nu din forta credintei, nu din har): orice gand rautacios, orice forma de agresivitate, orice critica a celor care fac acte compromitatoare privind imaginea Bisericii, orice actiune de atac cu scopul de a pune la punct, de a elimina un "corp strain" din Biserica prin opozitie si infruntare, orice sfidare, orice ironie, orice defaimare, orice regret pentru soarta bietului stramb-credincios etc.: toate acestea sunt aparente, perdele magulitoare pentru naivitatea ochiului meu superficial care se crede crestin si se lafaie cu inconstienta totala intr-un castel de iluzii. Dar credinta mea o descopar ca fiind slaba, cata vreme, in realitate, adevarata putere a credintei ortodoxe izvoraste lin din pieptul dezgolit al Barbatului Rastignit pentru noi.

Din forta credintei nu se nasc nici nelinisti, nici balbe, nici furii, nici regrete.
Ci o acceptare calma, plina de nadejde, discreta, intima cu Gandul, cu Voia, cu Pronia lui Dumnezeu.

Ca urmare, mai mult ma mira acum ca sunt si eu ingrijorat, ca si voi, de anumite intamplari din istoria noastra agitata, decat ca in Biserica se intampla ce se intampla.

Lipsa linistii noastre sufletesti, a pacii launtrice, a impacarii cu constiinta noastra tainica, este un lucru cu mult mai ingrozitor decat miscarile diplomatice mai mult sau mai putin izbutite ale ierarhilor nostri.

Eu asa socot de-o vreme, sa ma iertati.
Si asist deocamdata neputincios la propriile mele zbateri si iritari chiar pe acest forum.

P.S. Florin, daca ierarhii nostri sunt corupti, atunci sa ne reamintim, frate, ca Arhiereul Cel Ceresc este incoruptibil, in vecii vecilor! Slava lui Dumnezeu pentru toate!

dar cu cei din acesta lume de jos in care traim cu totii (ma refer la ierarhii corupti) ce facem? Ii lasam in continuare sa ne pastoreasca? Uite ce spune Arhiereul Cel Ceresc:
"Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat". (Luca 11:34)
Iar daca comparam ochiul cu ierahul (si nu cred ca gresec deoarece Hristos a spus despre apostoli: VOI sunteti LUMINA LUMII-Matei 5:14) iar acesta este luminatorul Bisericii, iar daca el este rau si corupt...unde ajungem? Arhiereul Ceresc spune ca INTREG TRUPUL va fi intunecat datorita ochiului rau, iar NOI prietene facem parte din trupul Bisericii.

[glykys]

În prealabil postat de stefan florin

dar cu cei din acesta lume de jos in care traim cu totii (ma refer la ierarhii corupti) ce facem? Ii lasam in continuare sa ne pastoreasca? Uite ce spune Arhiereul Cel Ceresc:
"Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat". (Luca 11:34)
Iar daca comparam ochiul cu ierahul (si nu cred ca gresec deoarece Hristos a spus despre apostoli: VOI sunteti LUMINA LUMII-Matei 5:14) iar acesta este luminatorul Bisericii, iar daca el este rau si corupt...unde ajungem? Arhiereul Ceresc spune ca INTREG TRUPUL va fi intunecat datorita ochiului rau, iar NOI prietene facem parte din trupul Bisericii.

Pai ti-a spus Ioan Cezar foarte bine, ne rugam pentru ei. Avem datoria crestineasca sa ne rugam pentru ei si in particular, nu doar la slujbele Bisericii.
Doar nu ai vrea sa mergem sa ii luam de barba?

[stefan florin]

În prealabil postat de glykys

Pai ti-a spus Ioan Cezar foarte bine, ne rugam pentru ei. Avem datoria crestineasca sa ne rugam pentru ei si in particular, nu doar la slujbele Bisericii.
Doar nu ai vrea sa mergem sa ii luam de barba?

nu sa-i luam de barba, CI SA-I INLOCUIM CU ALTII MAI BUNI. Cand un pastor nu e vrednic si pierde, sa zicem 3 oi zilnic, cel care l-a angajat ii mai incredinteaza si pe viitor turma? Eu cred ca nu, ci il schimba cu altul mai bun. Asa si aici. Ierarhii sunt pastori ai turmei lui Hristos iar daca pastorul nu e vrednic, sa fie schimbat cu altul care merita din plin acesta misiune. Stii cum spune Scriptura: multi chemati, putini alesi. Din acesti "putini" sa alegem pastorul potrivit care sa ne duca "pe calea cea stramta" in paradis