Sfintii Zilei

[costel]

Maine il sarbatorim pe Sfantul Ioanichie cel Nou de la Muscel. S-a nascut din parinti evlaviosi, traitori in tinutul Muscelului. Din tinerete, ascultand chemarea lui Hristos, s-a despartit de toate placerile si ispitele lumii desarte si s-a retras in Manastirea Cetatuia de pe valea Dambovitei, unde s-a calugarit si a deprins de la parintii imbunatatiti ai asezamantului primele reguli ale vietii ascetice. Timp de aproape 50 de ani, Cuviosul Ioanichie s-a nevoit intr-una din pesterile Muntelui Negru-Voda. Intrucat pestera in care s-a retras era intr-un loc inaccesibil, nimeni nu a putut consemna din faptele si nevointele sale. O data pe saptamana, un ucenic al cuviosului venea sa-i aduca paine si apa. De asemenea, staretul manastirii, duminica, dupa Sfanta Liturghie, ii aducea merinde pentru suflet, Sfintele Taine. "Sfantul Cuvios Ioanichie cel Nou a fost un sfatuitor al voievodului Mihai Viteazul, care dupa batalia de la Calugareni a stat in Manastirea Cetatuia trei luni, iar apoi, cand sfantul se nevoia in pestera, venea sa-i ceara sfat domnitorul Matei Basarab, dimpreuna cu curtea sa", a precizat parintele staret al Manastirii Cetatuia, protosinghelul Modest Marian Ghinea.

Schimonahul Ioanichie, cunoscandu-si dinainte sfarsitul, si-a incrustat pe peretele pesterii anul trecerii sale la Domnul, 1638. Asezat pe un pat de piatra, moastele sfantului au ramas neatinse pana in 1944 datorita unei panze de paianjen tesute deasupra trupului, ca un epitaf. "In 1638, Sfantul Ioanichie a plecat la Domnul, iar in 1944 parintele Pimen Barbieru, egumenul Schitului Cetatuia Negru-Voda, cum era atunci denumita manastirea, vazand cazute mai multe tufisuri de la gura unei grote s-a coborat in pestera respectiva, aflata intr-un perete abrupt de 14 metri, iar in jos fiind o prapastie de aproximativ 100 de metri. Intrand in pestera respectiva dimpreuna cu un alt monah, Isidor, au gasit culcate pe un pat de piatra moastele Cuviosului Ioanichie schimonahul. Si acum se afla scrijelite pe un perete cu litere chirilice inscriptia: "Ioanichie schimonahul, 1638". Moastele sfantului au fost tinute in biserica rupestra a Manastirii Cetatuia din 1944 pana in 1948. In acest an, moastele au fost inmormantate langa usa bisericii rupestre. In 1996 am primit binecuvantarea ierarhului nostru spre a face un nou cimitir si atunci am redescoperit si cutia pe care scria: "Sfantul". Intrucat maica Doroteia de la Manastirea Pasarea, care are acum 103 ani, este sora parintelui Pimen Barbieru, cel care a gasit pe sfantul, am aflat ca acolo se afla moastele Cuviosului Ioanichie schimonahul", a mai spus parintele staret al Manastirii Cetatuia. Dupa anul 1990, moastele Sfantului Cuvios Ioanichie schimonahul au fost asezate in biserica mare a Manastirii Cetatuia”.

A fost canonizat a fost canonizat in anul 2009.

[Ekaterina]

Adormirea Sfintei Ana este praznuita in fiecare an pe 25 iulie. Sfanta Ana era fiica lui Matan. Tatal ei era din semintia lui Levi, iar mama sa din tribul lui Iuda. Prin post si rugaciune, Ana si Ioachim (sotul ei) au avut un copil la batranete - pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templul din Ierusalim cand a implinit varsta de trei ani.

Sfantul Ioachim a trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, la doi ani dupa moartea sotului ei.
http://www.crestinortodox.ro/calenda...na-120433.html

[tabitha]

În prealabil postat de Ekaterina

Adormirea Sfintei Ana este praznuita in fiecare an pe 25 iulie. Sfanta Ana era fiica lui Matan. Tatal ei era din semintia lui Levi, iar mama sa din tribul lui Iuda. Prin post si rugaciune, Ana si Ioachim (sotul ei) au avut un copil la batranete - pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templul din Ierusalim cand a implinit varsta de trei ani.

Sfantul Ioachim a trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, la doi ani dupa moartea sotului ei.
http://www.crestinortodox.ro/calenda...na-120433.html

Tot astăzi a fost sărbătorită Sfânta Diaconiță Olimpiada.

http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=102087

După mamă, ea a fost nepoata eparhului Eulalie (cunoscut din viața Sf. Nicolae). Olimpiada a fost moștenitoarea unor averi importante, pe care cu generozitate le-a împărțit celor în nevoie : săraci, orfani și văduve. De asemenea, a făcut danii către biserici și mănăstiri, precum și către spitale și azile de bătrâni. Sf. Ioan Hrisostom (sărbătorit pe 13 Noiembrie), a avut un mare respect și apreciere pentru Sf. Olimpiada.

[Ekaterina]

După ce s-a sfîrşit din viaţă şi încă fiind neîngropat cinstitul ei trup, sfînta s-a arătat în vis episcopului Nicomidiei, zicîndu-i: "Să pui trupul meu într-o raclă de lemn şi să-l arunci în mare, ca să fie îngropat la malul unde va fi dus de valuri". Episcopul aşa a făcut. De aceea racla, fiind dusă de valuri, a ieşit la mal la un loc care se cheamă Brohti, unde era biserica Sfîntului Apostol Toma. Acolo s-a făcut înştiinţare de la Dumnezeu locuitorilor acelui loc, despre trupul Sfintei Olimpiada. Iar ei, ieşind la mal şi găsind racla cu trupul, l-au pus în biserica Apostolului Toma şi se dădeau tămăduiri de toate neputinţele.
http://www.crestinortodox.ro/comunit...gentry_id=4762

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Ermolae, si cei împreuna cu dânsul, Ermip si Ermocrat.

Acesti sfinti erau preoti din clerul Bisericii Nicomidiei, ramasi dintre sfintii douazeci de mii ce au fost arsi acolo de tiranul Maximian (284-305) in anul 303 (28 decembrie), fiind ascunsi într-o camara.

Dar fiind prins tânarul Pantoleon (nimeni altul decât Marele Mucenic Pantelimon, praznuit la 27 iulie) si nestiind sa minta, a spus ca de preotul Ermolae era învatat în cele crestinesti si a fost botezat.

Si îndata au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian, si cu el au adus slujitorii si pe insotitorii lui, Ermip si Ermocrat.

Stând sfintii la întrebare, si propovaduind cu îndrazneala ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Parascheva din Roma.

Sfânta si Marea Mucenita Parascheva s-a nascut intr-un sat pe lânga Roma, in vremea domniei lui Hadrianus (117-138), din parinti crestini, Agaton si Politeia, care multa vreme il implorasera pe Domnul sa le dea un prunc. Dumnezeu, care intotdeauna raspunde rugaciunilor celor care se tem de el, le dadu deci o fiica, pe care ei o numira Parascheva, caci era nascuta intr-o vineri (Paraskevi in greceste inseamna "vineri") dar si din evlavie pentru Patima intaritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Inca din frageda copilarie ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeiesti. Nefiind deloc atrasa de jocurile copilaresti, isi petrecea vremea fie in biserica pentru a participa la Slujbe fie acasa, pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu sau rugaciunea. La moartea parintilor sai, pe când era in vârsta de 12 ani ea imparti bogatiile lor celor lipsiti, apoi se retrase intr-o Manastire unde primi mahrama, semn al inchinarii vietii ei lui Dumnezeu. Dupa ce si-a petrecut o vreme in ascultare desavârsita fata de maica superioara, cu sufletul insetat de a impartasi si celorlalti oameni comoara credintei, ea parasi Manastirea pentru a se duce sa propovaduiasca numele lui Hristos in orase si sate. Astfel aduse pe multi pagâni la dreapta credinta, suscitând nemultumirea si ura iudeilor, care au denuntat-o regelui acelui tinut in care ea se afla (dupa altii, noului imparat, Antonin cel Pios, catre 140). Suveranul dadu ordin pe data ca nobila crestina sa fie arestata si adusa inaintea lui. Când o vazu, ramase mai intâi surprins de frumusetea ei apoi incerca sa o atraga prin maguliri spunând : "Daca te lasi convinsa de cuvintele mele si accepti sa aduci sacrificii idolilor, vei primi multe bogatii, dar daca te incapatânezi, sa stii ca vei avea multe de suferit". Tânara fata, desi gingasa, ii raspunse cu barbatie : "Nu ma voi lepada niciodata de prea blândul meu Iisus Hristos si nici un chin nu va putea sa ma desparta de dragostea Lui. Caci El a zis : Eu sint Lumina lumii ; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8:12). Cât despre idolii vostri, care nu au facut nici cerul nici pamântul, ei vor disparea de pe pamânt si de sub cer (Ieremia 10:11)". Atunci mânia regelui se inflacara si dadu ordin soldatilor sa puna pe capul Sfintei o casca de fier inrosit in foc. Acoperita de roua, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfânta Parascheva nu simti nici o suferinta. Dupa ce i-au fost smulsi sânii, fu aruncata in inchisoare, cu o piatra grea pusa pe piept, dar fu vindecata de un Inger ce si-a facut aparitia dintr-un mare cutremur. Constatând minunea, 70 de soldati din garnizoana s-au convertit si au fost imediat executati din ordinul tiranului care o aduse din nou inaintea lui pe Parascheva. Repetându-si inflacarata marturie de credinta, Sfânta fu aruncata intr-un cazan de cupru si bronz umplut cu plumb incandescent. Dar si acolo, trupul sau - care primise prin asceza si feciorie arvuna cinstirii vietii viitoare - ramase neatins. Crezând ca amestecul nu era cu adevarat arzator, tiranul se apropie si fu orbit de vapaie5. Sub efectul durerii isi dadu seama de greseala sa si incepu sa strige : "Fie-ti mila de mine, slujitoare a adevaratului Dumnezeu si reda-mi lumina ochilor si voi crede in Dumnezeul pe care il propovaduiesti". La rugaciunea Sfintei el nu numai ca isi regasi vederea ci primi si lumina credintei si la cererea sa fu botezat in numele Sfintei Treimi, impreuna cu toti cei apropiati lui.

Eliberata, Sfânta Parascheva parasi tinutul pentru a-si continua misiunea. Pe când se afla intr-un oras condus de un oarecare Asclepios si propovaduia pe Hristos, fu arestata si adusa in fata tribunalului. La intrebarea lui Asclepios care ii ceru sa isi spuna numele, Sfânta se inchina cu semnul Sfintei Cruci si declara ca era slujitoarea lui Hristos Facatorul cerului si al pamântului, Care s-a dat crucii si mortii pentru Mântuirea noastra, si Care va reveni cu marire sa judece viii si mortii. Tiranul dadu ordin sa fie batuta cu vergile dar Sfânta continua sa il slaveasca pe Dumnezeu, cu privirea intoarsa spre cer, iar când Asclepios ii intrerupse pe calai pentru a-i cere sa aduca sacrificiu idolilor, ea il scuipa in fata cu dispret. Iesindu-si din fire el ceru sa fie biciuita pâna la os. Dar dupa o noapte petrecuta la inchisoare, soldatii o gasira a doua zi nevatamata. Cum ea cerea regelui sa fie lasata sa se duca la Templul lui Apolo, toti pagânii se bucurara, crezând ca accepta sa aduca sacrificii idolilor. Când insa - dupa ce se rugase indelung - isi facu semnul Crucii, idolii se sfarâmara cu zgomot mare iar poporul striga : "Mare este Dumnezeul Crestinilor!". Preotii idolilor, cuprinsi de furie, au cerut regelui sa sfârseasca cu ea si fu aruncata in fosa unde prin rugaciune provoca moartea unui balaur si a reptilelor care se mai gaseau acolo. Constatând ca toate tentativele sale erau zadarnice, Asclepiios o trimise in alta imparatie, condusa de crudul Tarasios6 . Dar cum prin chemarea Numelui lui Hristos ea ii vindeca pe toti bolnavii care erau adusi la ea, regelu ceru sa fie adusa inaintea lui si o acuza de vrajitorie, dând ordin sa fie aruncata intr-o fosa urât mirositoare, plina de animale veninoase. Prin semnul Crucii, aceasta cloaca deveni asemeni unei pajisti inmiresmate primavara, iar Sfânta, ocrotita de un Inger, ramase nevatamata la toate celelalte chinuri la care fu supusa. De aceea, nemaiputându-si conteni mânia, regele ordona calailor sai sa taie capul slujitoarei lui Dumnezeu. Cazând in genunchi, Parascheva se ruga cu lacrimi, incredintându-si sufletul viteaz Mirelui sau Hristos si ii ceru sa ierte pacatele celor care aveau sa-L cinsteasca. Atunci când capul ii cazu sub spada, se auzi un glas ceresc urându-i bun venit in Imparatia Cerurilor, a carei venire ea o vestise prin cuvântul sau si prin lucrarile sale. De atunci, parti din moastele sale, imprastiate in Sfintele Biserici, nu au incetat sa infaptuiasca nenumarate vindecari, in special pentru cei bolnavi de ochi.

Viata si patimirea sfintei Parascheva Romana a fost scrisa de Ioan de Eubeea in secolul al VIII-lea. Ea este uneori praznuita si in ziua de 9 noiembrie.

De Sf. Ermolae am auzit prima dată citind acatistul Sf. Pantelimon.

De Sf. Muceniţă Parascheva Romana (mai este numită şi Paraschevi??) am auzit după ce i-am cumpărat icoana, de la poalele Meteorei, cu dorinţa de a cumpăra o icoană a Sf. Parascheva de la Iaşi.

Nu ştiam că sunt prăznuiţi astăzi...

[Ekaterina]

Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute. Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tamaduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si crestin urmator lui Hristos.
Sfantul Pantelimon - o viata inchinata slujirii aproapelui
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon a trait in vremea imparatului Maximian Galeriu si era originar din cetatea Nicomidiei. El a vazut lumina zilei in anul 284, dintr-un tata pagan, senator la curtea imparatului, si o mama crestina. Primul sau nume a fost "Pantoleon", adica "cel in toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, il iubea pe Hristos in taina, numindu-se crestina. Ea ii vorbea despre implinirea sufletului si despre tainele credintei in nemurire.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...mon-96365.html

[tabitha]

În prealabil postat de Ekaterina

Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute.

A doua zi după Sfântul Pantelimon, pe 28 Iulie, o sărbătorim pe Sfânta Irina din Hrisovalant.

De pe blogul Dositeea :



"[...] In prima zi a lunii ianuarie, Sf. Irina din Hrisovalant avea obicei să prăznuiască pe Marele Vasile, pentru că îl avea pe el spre mare evlavie, ca pe unul ce era dintr-o patrie cu ea. Intr-acea zi, la a patra strajă a nopţii, a venit un glas nevăzut, zicând către sfânta: „Primeşte pe corăbierul care îţi aduce astăzi poame şi mănâncă-le bucurându-te, că sufletul tău se va veseli!" Deci, când cântau Utrenia, a trimis două monahii, zicând: „Duceţi-vă la poartă şi băgaţi înăuntru pe corăbierul care se află afară". Deci, venind omul acela la cuvioasa, s-au închinat unul altuia şi, rugându-se, au şezut. Apoi l-a întrebat cum a venit acolo şi el a zis către dânsa: „Doamna mea, eu sunt corăbier din insula Patmosului şi am plecat cu corabia să vin aici în Constantinopol pentru oarecare trebuinţă a mea. Şi călătorind pe lângă marginea insulei noastre, am văzut pe mal un bătrân frumos şi cu chip dumnezeiesc, care ne-a strigat să-l aşteptăm. Iar noi, neputând sta, fiind aproape de pământ şi de stânci şi vântul fiind bun, alergam. De aceea omul acela a strigat mai tare, poruncind să stea corabia. Atunci îndată - o, minune! - corabia a stat până ce bătrânul acela a venit umblând peste valuri şi ajungând la corabie, a scos trei mere din sânul său şi mi le-a dat mie, zicându-mi: «Cum vei ajunge în cetatea împărătească, să le dai patriarhului şi spune-i că i le-a trimis din Rai Atotbunul Dumnezeu şi robul Lui, Ioan!» Apoi, scoţând din sân alte trei mere asemenea, mi-a zis: «Acestea să le dai egumenei Hrisovalantului, cea cu numele Irina, şi spune-i ei: „Mănâncă din acestea, pe care sufletul tău le-a poftit". Căci acum am venit din rai şi i le-am adus!» Aşa zicând, ne-a binecuvântat şi îndată corabia a plecat, iar el s-a făcut nevăzut. Deci am dat cele trei mere patriarhului, iar pe acestea le-am adus sfinţiei tale". Acestea auzindu-le cuvioasa, a lăcrimat de bucurie şi multe mulţumiri a dat Sfântului Ioan, iubitul ucenic şi apostol al lui Hristos.

Atunci corăbierul a scos merele dintr-o basma de mătase ţesută cu aur, căci le avea păzite cu cinste ca pe nişte lucruri dumnezeieşti, şi i le-a dat cuvioasei cu multă evlavie. Iar merele acestea atâta covârşeau merele cele pământeşti şi vremelnice prin aceste trei daruri: cu frumuseţea, cu mirosul şi cu mărimea, încât erau vedere de mirare. Şi acesta nu este lucru de necrezut, fiindcă erau din Rai. Deci corăbierul acela, luând binecuvântare şi iertare de la sfânta, s-a dus. Iar ea a postit o săptămână, mulţumind Domnului pentru darul ce i l-a trimis. Apoi, întru slava Lui, a început a mânca dintr-un măr, în fiecare zi câte o bucăţică, fără a gusta pâine, verdeţuri sau orice altă mâncare, nici măcar apă nu bea, până la patruzeci de zile.

Şi atâta miros ieşea din gura ei în vremea când mânca, încât se umplea tot mirosul surorilor şi întreaga mănăstire, ca şi cum ar fi făcut în fiecare zi miruri şi aromate de mult preţ; deci tot văzduhul se umplea de această minunată veselie a Raiului. După acestea, când a venit Sfânta şi Marea Joi, a poruncit tuturor surorilor să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine, iar după împărtăşire a tăiat al doilea măr în bucăţele şi a dat fiecăreia câte o bucăţică de a mâncat, însă ele nu ştiau ce este, numai mirosul şi dulceaţa o simţeau în gură şi se minunau; şi mai ales simţeau în sufletul lor multă veselie şi bucurie când mâncau. Iar pe celălalt măr l-a păstrat cu pază şi multă cinste, şi în fiecare zi îl mirosea spre îndulcirea şi veselia sufletului ei. [...]

Pentru cei care înțeleg engleza, mai multe pot citi aici despre această mult iubită sfântă a Greciei :
http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=102119

Saint Irene was the daughter of a wealthy family from Cappadocia, and was born in the ninth century.

After the death of her husband Theophilus, the empress Theodora ruled the Byzantine Empire as regent for her young son Michael. St Theodora (February 11) helped to defeat the iconoclast heresy, and to restore the holy icons. We commemorate this Triumph of Orthodoxy on the first Sunday of Great Lent.

When Michael was twelve years of age, St Theodora sent messengers throughout the Empire to find a suitably virtuous and refined girl to be his wife. St Irene was chosen, and she agreed to the marriage. While passing Mt. Olympus in Asia Minor, Irene asked to stop so she could receive the blessing of St Joannicius (November 4), who lived on the mountain. The saint, who showed himself only to the most worthy pilgrims, foresaw the arrival of St Irene, and also her future life.

The holy ascetic welcomed her and told her to proceed to Constantinople, where the women's monastery of Chrysovalantou had need of her. Amazed at his clairvoyance, Irene fell to the ground and asked St Joannicius for his blessing. After blessing her and giving her spiritual counsel, he sent her on her way.

When the party arrived in Constantinople, Irene's relatives met her with great ceremony. Since "the steps of a man are rightly ordered by the Lord" (Ps. 36/37:23), God arranged for Michael to marry another girl a few days before, so that Irene might be free to become a bride of Christ. Far from being disappointed, Irene rejoiced at this turn of events.

Remembering the words of St Joannicius, Irene visited the Monastery of Chrysovalantou.

*** St. Irene este foarte iubită și aici în Statele Unite, și are chiar o Mănăstire închinată ei în Astoria, NY. În fiecare an de hram mănăstirea este vizitată de mulțime de credincioși, greci și de alte naționalități, din toate statele învecinate. Mulți și-au găsit vindecare și alinare în suferințe și năzuințe, prin intermediul acestei sfinte, căreia nu încetează a îi aduce mulțumire.

[tabitha]

În prealabil postat de Annyta

De Sf. Ermolae am auzit prima dată citind acatistul Sf. Pantelimon.

De Sf. Muceniţă Parascheva Romana (mai este numită şi Paraschevi??) am auzit după ce i-am cumpărat icoana, de la poalele Meteorei, cu dorinţa de a cumpăra o icoană a Sf. Parascheva de la Iaşi.

Nu ştiam că sunt prăznuiţi astăzi...

Mulțumim, Annytza, că ne-ai scris despre acești sfinți.
Căutam ceva pe site-ul Mănăstirii Ghighiu și am dat peste o icoană a acestor sfinți, sărbătoriți astăzi 26 iulie.
La noi in America e tot "azi" :)

[tabitha]

În prealabil postat de costel

Maine il sarbatorim pe Sfantul Ioanichie cel Nou de la Muscel.

Mulțumim că ni l-ai adus aproape pe acest sfânt român. Din câte am înțeles, acestea sunt singurele Moaște întregi ale unui Cuvios român din secolul al XVII-lea, păstrate până în zilele noastre.

N-am fost niciodată la Măn. Cetățuia Negru Vodă, dar sper să ajung la următoarea mea vizită în România.
Mai ales că în apropiere se află alte două mănăstiri (și sunt atat de aproape de București, mon amour :)).

Mănăstirea Corbii de Piatră, Mănăstirea Nămăiești și Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri. Prima se află în comuna Corbi, pe șoseaua Câmpulung-Domnești, a doua se află la zece kilometri de Câmpulung Muscel, iar a treia se află pe șoseaua Câmpulung-Târgoviște, în comuna Cetățeni.

http://www.crestinortodox.ro/biseric...oda-67995.html